Când se taie moțul copilului. Tradiții și obiceiuri

Cuprins

1 Obicei păgân, dar păstrat cu sfințenie
2 Când se taie moțul copilului
3 Ce presupun tăierea moțului și ruperea turtei
4 Superstiții legate de tăierea moțului

Obiceiurile strămoșești s-au combinat, în timp, cu cele de pe alte meleaguri și cu cele religioase. Așa se face că primii ani din viața unui copil sunt un șir de ritualuri. La fel ca toate tradițiile strămoșești, și obiceiul tăierii moțului se respectă diferit, în funcție de regiunea țării în care urmează să aibă loc. Până și momentul când se taie moțul copilului diferă.

Obicei păgân, dar păstrat cu sfințenie

Având în vedere că Biserica Ortodoxă nu este de acord cu previziunile privind viitorul, nici cu ritualurile referitoare la ghicirea sorților, nu se explică de ce oamenii, mai cu seamă cei credincioși, au combinat legea creștină cu cea păgână. Astfel, obiceiuri precum tăierea moțului, ruperea turtei și altele ca ele nu-și au rostul, căci nu corespund învățăturilor creștine. Chiar dacă Biserica nu agreează și nu încurajează acest eveniment, îl acceptă tacit. Până la urmă, e prilej de bucurie.

Potrivit arhimandritului Mihail Daniliuc, „în nici o carte de cult nu se face pomenire de vreo „tăiere de moț'. Personal, cred că este un obicei plăsmuit din dorința sau din nevoia de comunicare a celor care au fost alături de prunc la Botez. Atâta timp cât aceste reuniuni nu aduc nici o lezare rânduielii Bisericii în ceea ce privește încreștinarea unui prunc, nu sunt dăunătoare.

Dar, bunăoară, în unele locuri se mai spune că nașii trebuie să vină ca să scoată pruncul din mir și să-i taie moțul. Or, această spălare ritualică o face însuși preotul în cadrul slujbei de Botez, pentru a păstra nepătate şi nepângărite darurile Botezului şi ale Mirungerii date noului botezat, prin pogorârea Sfântului Duh. Ce rost ar mai avea să facă și nănașul o „scoatere din mir'? Este bine să ținem tradițiile strămoșești, dar acolo unde sunt astfel de interpretări greșite, ele trebuie numaidecât corectate'.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Marcel Ciolacu, despre puloverul de 4.000 de euro, purtat când și-a salvat pisica dintr-un copac: "Zice că e al lui bunicu și atunci l-am purtat în casă"

Pe de altă parte, Părintele Eugen Tănăsescu consideră tăierea moțului un „act profan cu tentă superstițioasă'. Învăţătura Bisericii Ortodoxe respinge predestinarea şi nu consideră că omului îi este hotărâtă soarta încă de la venirea sa pe lume. De aceea, orice ritual de tipul tăierii moţului, al ruperii turtei sau al alegerii obiectelor este, în realitate, contrar învăţăturii creştine. Și poate fi profund dăunător, atâta timp cât îl pune pe copil sub semnul superstiţiei, în opoziţie flagrantă cu cel al crucii.

Când se taie moțul copilului

În Naşterea la români', studiu etnografic publicat, în prima ediţie, în urmă cu peste o sută de ani, S. Fl. Marian descrie practici ale tăierii moţului din diferite colţuri ale ţării. Încă din vremuri străvechi, din Bucovina până în Transilvania şi Banat, tăierea moţului era un obicei respectat cu sfințenie. Și tradiția s-a perpetuat până în zilele noastre, cu mici modificări și îmbunătățiri.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Când s-a despărțit regretatul Andrei Perneș de Sabrina de la Mireasa și când începuse relația cu noua iubită, Ancuța: "Este liniște în viața mea"

Pe vremuri, era obligatoriu ca tăierea moțului să se facă numai în anumite zile. Dar, în zilele noastre, evenimentul are loc în funcție de disponibilitatea părinților, a nașilor și a invitaților. Conform tradiției, ritualul trebuia făcut numai în ani impari. Adică, se tăia moțul numai la împlinirea unui an, trei ani, cinci ani și maximum șapte ani de viață.

Cei preocupați de momentul când se taie moțul copilului alegeau neapărat o zi de luni, joi sau sâmbătă. Ziua de marți era considerată cu ghinion pentru micuț. Miercurea și vinerea sunt zile de post în calendarul creștin ortodox, așa că sunt excluse petrecerile. Duminica și celelalte sărbători religioase sunt dedicate mersului la biserică, rugăciunii și odihnei. Drept urmare, se considera a fi păcat să aibă loc asemenea evenimente.

În zilele noastre, tăierea moțului și ruperea turtei au loc, de obicei, sâmbăta. Și asta pentru că, la sfârșit de săptămână, e mai ușor de organizat o astfel de petrecere. Dar se pot ține în oricare zi a săptămânii, în funcție de data la care aniversează copilul vârsta de un an și de disponibilitatea celor care urmează să ia parte la eveniment.

Ce presupun tăierea moțului și ruperea turtei

Prin tradiție, când se taie moţul copilului se rupe și turta. În unele regiuni ale țării, se dau colaci nașilor și nu se rupe nicio turtă. În altele, se consideră că numai băieților trebuie să li se taie moțul, în vreme ce fetelor li se rupe turta deasupra capului. Se pare că acest obicei a fost preluat de pe vremea Imperiului Rus, acesta fiind un semn de recunoaștere a bărbăției. Totuși, în creştinism, la Botez, Hirotonie sau intrarea în monahism se practică tunderea'. Este vorba despre tăierea ritualică a trei şuviţe, semn al închinării vieţii Sfintei Treimi.

Răspândit în toate colţurile ţării, obiceiul tăierii moţului este aproximativ la fel peste tot. De regulă, se organizează o petrecere la care trebuie să participe obligatoriu și nașii de botez. Aceștia trebuie să-i aducă finului hăinuțe noi. În schimb, vor primi colaci şi cadouri din partea părinţilor copilului. Asta pentru că astfel, se spune, părinții își „răscumpără' copilul care, altminteri, le aparține părinților spirituali.

Cum se taie moțul

Tăierea părului se face din patru locuri, în semnul crucii. Se ia câte o șuviță din părul copilului, din față, spate, dreapta și stânga. Acestea se pun între bănuți de argint care se lipesc cu ceară sau într-un șervețel și apoi într-o cutiuță specială. Părul se păstrează cu diferite scopuri. Dar, în unele regiuni, în cazul fetelor, la împlinirea vârstei de șapte ani, părul tuns va fi îngropat la rădăcina unui pom roditor.

Cum se rupe turta

Turta este, de fapt, un colac deosebit, preparat din aluat de cozonac. Trebuie să fie suficient de mare încât să ajungă pentru toți cei prezenți. Și trebuie neapărat consumată până la finele evenimentului. Este de datoria nașei să se ocupe de acest aspect. Turta se va rupe deasupra capului copilului, tot în semnul crucii, apoi se împarte tuturor.

Tăvița cu obiecte, punctul culminant

Cel mai așteptat și cel mai controversat moment ale petrecerii este acela în care copilașul este pus în fața unei tăvițe de pe care trebuie să aleagă diferite obiecte. Se crede că primele trei obiecte alese de cel mic vor fi reprezentative pentru viața sa ca adult. De altfel, este și singurul moment din petrecere cu care Biserica nu este de acord. Și asta pe de o parte pentru că este o superstiție, pe de alta fiind considerat predestinaţionism.

„Asemănătoare cumva ghicitului şi ursitoarelor, superstiţia susţine că obiectele pe care pune pruncul mâna, acelea vor reprezenta activităţile dominante din viaţa lui. Predestinaţionism curat l-aş numi sau, dacă vi se pare prea dur, ghicitorie mondenă pe seama unui nevinovat prunc. Şi asta pentru că, la români, destinul este încă perceput ca o fatalitate şi nu ca o şansă a vieţii.', spune arhimandritul Mihail Daniliuc.

Ce se pune pe tăviță

Părinții și nașii au libertate deplină să aleagă ce obiecte urmează să-i pună în față micuțului. De obicei, se pun jucării, cărți, obiecte de scris, produse de îngrijire, cosmetice, oglindă, chei de la mașină, de la casă, bani, o icoană și multe altele care au legătură cu diferite meserii.

Copilul trebuie încurajat să aleagă, dar fără a i se influența opțiunea. Astfel, se presupune că cele trei obiecte sunt indicii despre ce pasiuni va avea, cât de bogat va fi, ce meserie își va alege. Cei mai excentrici pun inclusiv țigări, brichetă și alte obiecte menite să arate ce vicii va avea copilul. Cei dornici să-și vadă pruncii artiști sau IT-iști, le pun și un microfon sau tot felul de dispozitive inteligente.

Superstiții legate de tăierea moțului

În primul rând, se presupune că bebelușul nu trebuie să fie tuns niciodată până la acest moment. Ziua în care are loc evenimentul trebuie să fie senină, cu mult soare, pentru ca şi pruncul să aibă parte de viaţă senină. Moţul este păstrat de mamă. În cazul în care copilul are probleme de sănătate, mama îl va afuma cu puțin din părul tăiat și păstrat de când se taie moțul copilului. În unele zone, o parte din părul de la moţ se ascundea bine în crăpăturile casei. Restul era păstrat tot pentru afumat, în caz de deochi. Când copilul ajungea destul de mare ca să înţeleagă, i se arăta moţul crezând că astfel nu va fi fricos.

Tot în scop tămăduitor, se practica și „vânzarea' și schimbarea numelui. Când copilul era foarte bolnav și, aparent, nu i se găsea leacul, mama recurgea la această metodă. Ieșea din casă și oprea prima persoană care trecea pe drum. Acelei persoane îi dădea copilul pe fereastră, cu o lumânare aprinsă ori așezat pe un făraș cu cenușă. Persoana respectivă îi punea un nume acelui copil și i-l înapoia mamei pe ușă.

Sursa foto: Shutterstock

Alte surse: doxologia.ro, crestinortodox.ro,

Citește și Ce este nonbinar, cel de-al treilea gen

Cel mai nou VIDEO

Urmărește-ne pe Google News