Care este diferența între oțet și acid acetic alimentar

Cuprins

1 Ce este oțetul
2 Ce este acidul acetic
3 Care este diferența între oțet și acid acetic alimentar
4 Cum se face oțetul
5 De ce să consumi oțet cu încredere
- 5.1 Beneficiile oțetului de mere
6 Când poate fi periculos oțetul

Când te gândești la oțet, probabil că prima imagine care-ți vine în minte e cea a murăturilor. Și asta pentru că, încă din cele mai vechi timpuri, oțetul a fost utilizat cu rol de conservant. Oamenii îl folosesc încă de când au descoperit și au început să consume băuturi alcoolice. Este menționat în Biblie, atât în Noul cât și în Vechiul Testament, precum și în scena crucificării lui Iisus.

Hipocrate l-a menționat ca medicament, în amestec cu ou. Iar prima mărturie a folosirii oțetului în alimentație provine din timpul Imperiului Roman. Gastronomul Marcus Gavius Apicius, care a trăit în timpul împăratului Tiberiu, a scris prima carte de bucate cunoscută sub numele „De re coquinaria'. Iar în această lucrare a prezentat o serie de rețete culinare în care se folosește oțetul. Așadar, care este diferența între oțet și acid acetic alimentar?

Ce este oțetul

Denumirea latinească „acetis' îi revine oțetului atât de cunoscut azi. Dar care este diferența între oțet și acid acetic alimentar? De altfel, ceea ce cunoaștem noi sub numele de oțet este, de fapt, acid acetic diluat cu apă. Este vorba depre un produs cu gust acru, înțepător. Și rezultă în urma fermentației naturale a vinului sau a sucului de mere ori a altor fructe. Bacteria Mycoderma aceti este responsabilă pentru acest proces.

Oțetul produs pe cale tradițională conține și alte substanțe precum acidul citric sau acidul tartric. Oțetul alimentar are, de regulă, un conținut de 5% până la 18% acid acetic. Și se utilizează ca atare, fie pentru condimentare, fie cu rol de conservant pentru murături sau alte produse alimentare. Oțetul de masă tinde să fie mai diluat (5% – 8% acid acetic), în timp ce murăturile comercializate folosesc în general soluții mai concentrate.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Lavinia Pîrva, imagini emoționante cu Alexandru, fiul ei și al lui Ștefan Bănică. Cum l-a surprins vedeta

Ce este acidul acetic

Acidul acetic este cunoscut și ca acid etanoic, acid etilic sau acid metancarboxilic. Este unul dintre acizii slabi, cel mai simplu din clasa acizilor carboxilici. Este un lichid incolor, cu miros caracteristic înțepător și iritant. Acidul acetic pur se numește și acid acetic glacial. Și asta datorită apectului de gheață al cristalelor formate la temperatura camerei. În soluții diluate, acidul acetic poartă numele de oțet și se utilizează în alimentație.

Bacteriile producătoare de acid acetic sunt prezente peste tot în lume. Toate civilizațiile care au cunoscut procesul de fermentație alcoolică pentru a produce bere sau vin au descoperit inevitabil și oțetul, ca rezultat al expunerii acestora la aer. Iar utilizarea acidului acetic în alchimie coboară până în antichitate. În secolul al III-lea d.Hr., filozoful grec Teofrast descria acțiunea oțetului asupra metalelor, producând pigmenți utili în artă.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Brianna Stern, fosta iubită a lui Andrew Tate, dezvăluie cum o umilea și amenința milionarul: "La ce bun să te am, dacă nu te bat și nu te las însărcinată"

Vechii romani fierbeau vinul oțetit în vase de plumb pentru a obține un sirop foarte dulce, numit sapa. Acesta era bogat în acetat de plumb. Este vorba despre o substanță dulce, cunoscută ca „zahăr de plumb' sau „zahărul lui Saturn'. Și contribuia la otrăvirea cu plumb în rândul aristocrației romane. În secolul al VIII-lea, alchimistul arab Jabir ibn Hayyan (Geber) a fost primul care a concentrat prin distilare acid acetic din oțet.

Care este diferența între oțet și acid acetic alimentar

Cunoscând ce sunt fiecare dintre acestea, e important să știm și care este diferența între oțet și acid acetic alimentar. Așadar, oțetul este soluția obținută prin diluarea cu apă a acidului acetic. Nu este dăunător și se poate consuma fără probleme. Totuși, acidul acetic pur are efect coroziv. Și poate produce arsuri în contact direct pielea și daune iremediabile la nivelul ochilor.

În epoca renascentistă, se obținea acid acetic glacial prin distilarea uscată a acetaților metalici. În secolul al XV-lea, alchimistul german Andreas Libavius compara acidul acetic glacial produs prin acest procedeu cu oțetul. Prezența apei în oțet avea un efect atât de puternic asupra proprietăților acidului acetic, încât vreme de secole mulți chimiști credeau că acidul acetic glacial și acidul găsit în oțet sunt două substanțe diferite. Cel care a dovedit că sunt identice a fost chimistul francez Piere Adet.

Acidul acetic este produs la nivel industrial atât prin fermentare bacteriană, cât și prin sinteză chimică. Doar 10% din producția mondială de acid acetic se face pe cale biologică. Iar aceasta rămâne de bază pentru obținerea oțetului. Și asta pentru că legislația multor țări impune ca oțetul de uz alimentar să fie de origine naturală.

InfoCons menţionează că acidul acetic poate fi produs atât natural, cât și sintetic. Producția naturală are loc prin procesul de fermentație în care etanolul este oxidat de bacteriile Acetobacter pentru a produce acid acetic. Producția sintetică implică reacția chimică a metanolului și a monoxidului de carbon în prezența unui catalizator pentru a forma acid acetic.

Asociaţia Pro Consumatori face o distincţie clară între oţet şi acid acetic alimentar. Astfel, denumirea „oțet” nu poate fi utilizată decât pentru produsele obținute din materii prime de origine agricolă, iar „acidul acetic de calitate alimentară” pentru produsele fabricate din materii prime de origine neagricolă.

De ce este important să ştim care este diferenţa dintre oţet şi acid acetic alimentar? Pentru că este mult mai bine să consumăm oţet, un produs obţinut pe cale naturală, decât acid acetic alimentar, un produs de sinteză.

PH-ul oteţului variază între 2,8 şi 3,20, iar un oţet cu un PH sub 2,75 este considerat a fi nenatural. Există destule situaţii în care oţetul sintetic este comercializat ca oţet de vin prin colorarea acestuia cu caramel cu sulfit de amoniu sau comercializat ca oţet de vin realizat dintr-un amestec de oţet de vin cu acid acetic glacial.

Cum se face oțetul

Știind care este diferența între oțet și acid acetic alimentar, e bine să știi și cum se obține oțetul. Oțetul de fermentație se obține după natura materiei prime folosite: din vin alterat, din malț, din fructe, din alcool etilic din industria vinului. Există o gamă variată de sortimente de oțet. Iar cea mai mare cantitate este produsă prin transformarea alcoolului în timpul fermentației. Se obține oțet din vinuri albe și roșii, din bere și malț, din cidru, din tot felul de fructe. În Asia, se produce și oțet din mirin, vinul obținut din orez.

După calitățile gustative, primul loc îl ocupă oțetul din vin. Louis Pasteur a fost primul care a demonstrat că acidul acetic provine prin oxidarea etanolului cu ajutorul microorganismelor Acetobacter. Savantul își dorea de fapt să găsească soluția pentru a împiedica vegetațiile parazite să altereze vinurile.

De ce să consumi oțet cu încredere

Acidul acetic are multiple beneficii pentru sănătate. Iar unul dintre cele mai importante este legat de controlul glicemiei. Studiile arată că un consum ponderat de oțet poate ajuta la întârzierea eliberării de glucoză în sânge și la creșterea sensibilității la insulină. Iar asta se întâmplă cu precădere la persoanele diagnosticate cu diabet de tip 2 sau prediabet. Cum facem referire la care este diferența între oțet și acid acetic alimentar, în acest caz, oțetul de mere este cea mai recomandată sursă de acid acetic.

Oțetul are și proprietăți antimicrobiene și antibacteriene. Și poate distruge bacterii și ciuperci dăunătoare pentru organism. Drept urmare, se poate folosi acidul acetic alimentar și în tratarea infecțiilor cutanate sau în prevenirea răcelilor de sezon și chiar a gripei. În plus, poate îmbunătăți sănătatea intestinală prin stimularea creșterii bacteriilor benefice pentru organism.

Oțetul este un aliat de nădejde și în lupta împotriva kilogramelor în plus. Poate ajuta în procesul de pierdere în greutate atenuând senzaia de foame, reducând depozitele de grăsime și îmbunătățind metabolismul. În plus, reduce nivelul așa-numitului colesterol rău (LDL) și al trigliceridelor. Astfel, contribuie și la prevenirea bolilor cardiovasculare.

Beneficiile oțetului de mere

Oțetul de mere este unul dintre cele mai vechi medicamente. A fost menționat pentru prima dată în tratate de medicină egiptene, scrise cu peste trei milenii în urmă. Medicii din Grecia antică îl foloseau frecvent. Este folosit din vremuri străvechi și în medicina populară românească.

Deși nu este un panaceu universal, oțetul de mere are beneficiile lui. Principala afecțiune care răspunde pozitiv la administrarea oțetului de mere este reumatismul, cu precădere cel degenerativ. În plus, anumite substanțe conținute de oțetul de mere au efecte antiinflamatoare și împiedică procesele de îmbătrânire și de degenerare a cartilajelor și epiteliilor.

Exista cercetări care arată că oțetul este un bun combatant al mătreții. Ajută și în infecții urinare, aplicat local în soluții foarte diluate. Compresele cu oțet pot ameliora durerile de cap temporare. Și este un remediu bun în cazul înțepăturilor de insecte.

Când poate fi periculos oțetul

Organismul uman produce în mod natural cantități mici de acid acetic. Acesta joacă un rol important în metabolizarea grăsimilor și a carbohidraților. Totuși, contactul direct cu soluții concentrate de acid acetic poate fi foarte periculos pentru piele și ochi. Acidul acetic concentrat este puternic iritant și coroziv.

Ingerarea de oțet nediluat, în cantități mari și pe termen lung poate cauza arsuri la nivelul gurii, gâtului și tractului digestiv. În plus, poate cauza eroziunea dinților și afecțiuni ale gingiilor și mucoaselor. Daca oțetul este folosit în mod regulat, poate duce, în timp, la deteriorarea smalțului dentar. Acest lucru poate duce la îngălbenirea dinților, dar și la declanșarea unei sensibilități dentare.

Este necesară precauția suplimentară în cazul celor care suferă de osteoporoză. Oțetul trebuie consumat numai dacă medicul curant consideră că este permis. Mai mult, oțetul poate interacționa cu anumite medicamente, precum laxativele, diureticele și insulina.

Consumul moderat de oțet și mai ales de oțet de mere este chiar sănătos în cadrul unui regim alimentar echilibrat. Pe de altă parte însă, folosirea ca remediu naturist trebuie făcută cu precauție. Încă se fac studii și cercetări cu privire la efectele adverse ale consumului de oțet. Drept urmare, dacă simți disconfort de orice fel după consumul de oțet, renunță la acest ingredient și cere părerea unui medic specialist.

Sursa foto: Shutterstock

Alte surse: gov.uk, virginia.gov, wikipedia.org,

Citește și Vanilie – tot ce trebuie să știi despre această plantă

Cel mai nou VIDEO

Urmărește-ne pe Google News