Care este povestea imaginii de pe carpeta „Răpirea din serai”

La început un „must have’ al epocii, considerată ulterior un kitsch oribil, de netolerat în casele respectabile, carpeta „Răpirea din serai’ are o istorie bogată în cultura noastră. Dar și mai interesant este faptul că imaginea reprezentată în această țesătură ilustrează o scenă dintr-una dintre operele reprezentative ale muzicii clasice. Este vorba despre opera „Răpirea din serai’, scrisă de celebrul compozitor austriac Wolfgang Amadeus Mozart, pe libretul lui Christoph Friedrich Bretzner, revizuit de către Stephanie Gottlieb.

Cum a ajuns să conteze în casele românilor

Covorul persan, perdelele de Pașcani, bibelourile, precum peștele colorat tronând pe milieul de pe televizorul sau radioul cu lămpi ori balerina grațioasă, ornamentele apretate din macrameuri pentru piesele de mobilier sunt numai câteva dintre elementele de decor nelipsite din casele epocii comuniste. Și se aflau așezate, de obicei, la vedere, în sufragerii sau în camerele de oaspeți. Erau, cumva, simboluri ale „avuției’, căci nu chiar toată lumea și le permitea.

Chiar dacă acum stârnesc nostalgii și revin „pe val’, au trecut, la un moment dat, la statutul de vechituri numai bune de aruncat. Dar la fel s-a întâmplat, într-o perioadă, și cu obiectele tradiționale românești, precum iile, ștergarele, vasele pictate din lut de pe pereți sau covoarele din iută.

Cei ce se mutau de la țară la oraș, la bloc, în apartamentele meschine, nu le mai considerau trebuincioase și nici la modă. Iar acum sunt la mare căutare. Iar când vine vorba despre acest obiect decorativ atât de popular, e chiar interesant de știut care este povestea imaginii de pe carpeta „Răpirea din serai’.

Sociologul Cătălin Augustin Stoica, conferenţiar la Departamentul de Sociologie din cadrul SNSPA, a explicat pentru „Adevărul‘ care ar fi câteva dintre motivele pentru care celebra carpetă cu „Răpirea din serai’, la modă cândva, este încă îndrăgită şi folosită.

„Erau nişte obiecte populare cu care unii oameni îşi decorau casa. Consumul cultural variază de la o categorie socială la alta. Ţine de capitalul cultural al unui individ care îi permite într-un anumit fel să aprecieze anumite producţii culturale. Se râde pe chestia asta, dar nu este nici pe departe specific românesc. Şi în alte ţări anumite categorii sociale au anumite obiecte cu care îşi decorează casa.

Sunt segmente sociale care consumă anumite bunuri şi servicii în conformitate cu capitalul cultural şi resursele financiare pe care le deţin, iar de aici avem astfel de discrepanţe. Capitalul acesta cultural presupune mai multe chestiuni. Pe lângă educaţie, presupune şi nişte elemente de gust şi preferinţe culturale.

Cu alte cuvinte, ca să apreciezi muzica lui Wagner trebuie să ai un anumit capital cultural. Ca să apreciezi o lucrare a lui Picasso, îţi trebuie un anumit bagaj de cunoştinţe’, a declarat specialistul, care a subliniat că nu vrea sub nicio formă să se erijeze într-un judecător al gustului.

Care este povestea imaginii de pe carpeta „Răpirea din serai’

Atât de populară s-a dovedit a fi această carpetă nelipsită din casele românilor, încât până și celebra cântăreață de muzică lăutărească, Gabi Luncă, i-a dedicat o melodie. „Se zice c-a fost odată / O poveste minunată / Cu o zână din povești / Din povești d`alea turcești./ Era noapte-ntunecată. / Un sultan fura o fată. / Mergea singurel pe deal, / Fugea cu fata pe cal. / Părinții când au aflat, / După fată au plecat. / Am acasă, pe-un perete, / O carpetă c-o poveste / Cu răpirea din serai, / Numai tu, neică, o ai…’ Iar aceste versuri descriu succint care este povestea imaginii de pe carpeta „Răpirea din serai’ de fapt.

Pe blogul personal, Ionuţ Puerava a arătat pe scurt care este povestea imaginii de pe carpeta „Răpirea din serai’. „Constanţa era închisă în palatul lui Selim Paşa. Belmonte, un tânăr nobil spaniol dorea să o elibereze, dar nu avea acces în palat, aşa că s-a dat drept unul dintre cei mai cunoscuţi arhitecţi italieni ai timpului, profitând de faptul că Selim Paşa este mare amator de arhitectură.

La miezul nopţii, Belmonte pătrunde în grădina palatului (serai) şi cu ajutorul unei scări coboară către o barcă acostată la ţărm. Sunt prinşi, Selim Paşa soseşte şi pe rând, Belmonte şi Constanţa iau vina asupra lor, fiecare dorind să-l salveze pe celălalt. Impresionat de puterea dragostei lor, Selim Paşa îi iartă şi le redă tuturor libertatea’.

Fascinați de „O mie și una de nopți’ și de cultura orientală care și-a lăsat amprenta și asupra nostră ca nație, „Răpirea din Serai’ ne-a captivat. De altfel, este un motiv literar și artistic adesea întâlnit în operele europene din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Și asta din cauza confruntărilor culturale și politice dintre Europa și Imperiul Otoman. În acele vremuri, Imperiul Otoman era un inamic puternic și amenințător. Iar noțiunile precum haremul și seraiul erau percepute în imagini romantice și senzuale, dar și sub formă de teroare.

De unde vine povestea de fapt

Care este povestea imaginii de pe carpeta „Răpirea din serai am aflat, pe scurt. Dar povestea în sine îi aparține, de fapt, lui Christoph Friedrich Bretzner. Acesta este autorul libretului cu titlul „Belmont und Constanze, oder Die Entführung aus dem Serail’ (Belmont și Constanța sau Răpirea din serai).

Stephanie Gottlieb a revizuit libretul original și acesta din urmă a fost ales pentru opera comică scrisă de marele compozitor austriac Wolfgang Amadeus Mozart. Este vorba despre o operă în trei acte și patru tablouri. Și se petrece în Asia Mică a perioadei de mijloc din secolul al XVI-lea.

Premiera absolută a operei a avut loc la data de 16 iulie, în anul 1782, la Teatrul Național din Viena. Se regăsește sub numerotația K 384 în catalogul Köchel. Personajele operei sunt: Selim Pașa, Constanța, logodnica lui Belmonte, Blonda, însoțitoarea Constanței, Belmonte, un nobil spaniol, Pedrillo, servitorul lui Belmonte și supraveghetor al grădinilor Pașei, Osmin, supraveghetorul proprietăților lui Selim Pașa, Klaas, un corăbier, un mut, o gardă, corul ienicerilor, ieniceri, soțiile lui Selim Pașa, paznici, sclavi.

Nicolae Negrea, autorul „Cărții spectatorului de operă’, apărută în 1958 la Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.P.R., descrie magnific care este povestea imaginii de pe carpeta „Răpirea din serai’. Acțiunea operei „Die Entführung aus dem Serail’ sau „Răpirea din serai’ se petrece în Turcia.

Actul I

În palatul lui Selim Pașa se găsesc închise Constanța și camerista ei, Blonda. Curând, apare Belmonte, un tânăr nobil spaniol, iubitul Constanței, sosit pentru a o elibera. Pedrillo, valetul său, prizonier și el, îi promite ajutorul. Dar intrarea în palat îi este închisă de Osmin, căpetenia ienicerilor.

Profitând de faptul că Pașa Selim este mare amator de arhitectură, Pedrillo, ajuns grădinar, îl recomandă pe Belmonte drept unul dintre cei mai renumiți arhitecți italieni ai timpului. Și reușește astfel să-i asigure accesul în serai. Inima lui Belmonte este plină de speranță. Constanța, dimpotrivă, singură și prizonieră în palat, își cântă dragostea pe care o crede pierdută.

Actul II

În interiorul seraiului, Blonda își bate joc de caraghiosul Osmin. Deprimată și înspăimântată de amenințările lui Selim, Constanța își exprimă gândurile triste. Dar iată că apare Pedrillo care anunță celor două femei sosirea lui Belmonte și planul lor de a fugi în aceeași noapte. Osmin va fi adormit cu un praf pe care Pedrillo i-l va turna în vin. Pentru moment cei patru îndrăgostiți se regăsesc fericiți.

Actul III

La miezul nopții, Belmonte și Pedrillo pătrund în grădina palatului. Cu ajutorul unei scări, Constanța și Blonda coboară și cele două perechi se îndreaptă către o barcă acostată la țărm. Osmin însă se trezește și îi surprinde. Selim Pașa sosește. Pe rând, Belmonte și Constanța iau vina asupra lor, fiecare dorind să-l salveze pe celălalt. Impresionat de puterea dragostei lor, Selim Pașa îi iartă și le redă tuturor libertatea.

În actul de grațiere, Selim arată o generozitate rară și surprinzătoare, lăsând să prevaleze iertarea în locul răzbunării. Această scenă subliniază tema umanității și a generozității în fața urii și conflictului. Opera se încheie cu un cor triumfător în care prietenii și îndrăgostiții sunt reuniți și mulțumesc pașei pentru bunătatea sa neașteptată.

Sursa foto: Shutterstock.com

Alte surse: wikipedia.org,

Citește și Cine nu e obligat să poarte centura de siguranță