Din exces de zel sau, pur și simplu, din necunoștință, credincioșii au ajuns să facă greșeli în ceea ce privește pomenirile pentru morți. Or, acestea au și ele rânduielile lor și e necesar să fie respectate ca atare. De aceea, e indicat să cunoști ritul și să știi câte pachete se dau de pomană și câți colaci se fac la parastas.
Cuprins
A ne aduce aminte de ei și a-i pomeni pe cei plecați dintre noi sunt gesturi creștinești, menite să aducă alinare și împăcare cu sine urmașilor răposaților. Și chiar e bine să-i pomenim pe morți cât mai des, însă nu oricum. Ca orice rit bisericesc, se fac după o rânduială anume.
Când ne pomenim morții
În general, credincioșii ortodocși plătesc sărindare. Este vorba despre pomelnice care urmează a fi citite în cadrul Sfintei Liturghii, timp de 40 de zile sau un an întreg. Pentru ca puterea sărindarelor să fie mai mare, unii preoți recomandă săvârșirea lor la cât mai multe biserici sau mânăstiri.
Pe lângă parastasele care se fac, de obicei, după înmormântare, respectiv la 3, 9, 40 de zile și apoi în fiecare an, până la 7 ani de la deces, există și anumite zile de pomenire a răposaților stabilite de Biserică. În general, ziua de sâmbătă este cea dedicată morților. În anul calendaristic religios, se fac parastase pentru cei plecați dintre noi în sâmbăta dinaintea duminicii lăsatului sec de carne, în primele 6 sâmbete din Postul Mare. Pe alocuri se fac chiar și în Joia Mare, în Joia Înălţării Domnului, special pentru eroi, și în sâmbăta dinaintea Pogorârii Sfântului Duh.
Se mai fac pomeni și la Paştile blajinilor, Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, Moşii de toamnă, în sâmbăta dinaintea sărbătorii Sfinților Arhangheli Mihail şi Gavriil, Ajunul Crăciunului și fiecare zi de hram bisericesc. Toate sunt date în care se fac parastase pentru cei adormiți. Atenție, însă, nu în fiecare post de peste an se fac parastase în fiecare sâmbătă, ci numai în Postul Mare!
Cum se fac rânduielile
Când întâmplarea face ca ziua comemorării celui răposat să pice într-o zi în care nu se fac parastase, trebuie să avem grijă ca pomenirea să aibă loc întotdeauna înaintea datei. Dacă avem mai mulți morți de pomenit, este bine să facem un pomelnic comun. Întoteauna, la pomenirea morților se duc la biserică un colac, colivă, o sticlă cu vin și lumânări.
Acestea sunt obligațiile creștinești. Lumânările ar trebui să fie din ceară curată, fabricate după ritualul creștin. Trebuie știut că celor ce au fost incinerați (adică arși în crematoriu) nu li se fac nici slujbe, nici parastase, la fel ca și sinucigașilor, care nici nu se trec pe pomelnice. Mai trebuie menționat și faptul că, dacă ziua parastasului pică în zi de post, pentru ca acesta să fie primit trebuie neapărat ca bucatele împărțite să fie de post, chiar dacă acestea nu erau pe placul răposaților.
Ce se face la înmormântare
Crezi că știi tot, dar te înșeli. Căci nu e ritual în evantaiul tradițiilor căruia să i se potrivească mai bine zicala „Câte bordeie atâtea obiceie'. Ne pretindem credincioși, mergem la biserică, ne rugăm. Cu toate astea, nu avem ochi, nici urechi pentru ce spun cărțile sfinte. Așa se face că până și despărțirea de sufletele dragi a devenit prilej de fală, fără nicio legătură cu învățăturile bisericești. Cu moartea toți suntem datori. Și nu s-a demonstrat până acum că Judecata de Apoi ar fi sau nu influențată de fastul funeraliilor, de valoarea lucrurilor ori de cantitatea bucatelor împărțite de pomană.
Ce spun preoții
E greu de crezut că o față bisericească îndeamnă un enoriaș să-și treacă pe lista pregătirilor pentru înhumarea cuiva viețuitoare, un număr de batiste, căni de spart, piese de mobilier sau cine știe ce alte lucruri care fac parte din ritualurile băbești prezente și azi în toate regiunile țării. Nici măcar cei ce le practică nu știu să spună de ce. „C-așa se face' e răspunsul cel mai des.
Or, referirile care se fac despre momentul trecerii în lumea cealaltă din cărțile religioase nu pomenesc nimic în acest sens. Sfânta Scriptură spune că „omul merge la lăcaşul de veci'. Iar trupul trebuie „să se întoarcă în pământ cum a fost, sufletul să se întoarcă la Dumnezeu care l-a dat'. De aceea, pentru a nu apărea confuzii, primul pas de făcut după decesul cuiva, este ca umașii să ceară sfatul preotului.
El recomandă procurarea sfeșnicului, lumânărilor, tămâiei și toiagului, acea lumânare specială, ca un colac, preparată din ceară curată. Tot de la biserică se ia și crucea și icoana ce urmează a fi așezate pe pieptul defunctului. Apoi, se stabilesc orele pentru slujbele de priveghere, cunoscute sub numele de „cină' sau „stâlpi'. Lumânarea este călăuza sufletului spre veşnicie și, așa cum se spune și Evanghelia după Ioan, apropie omul de Mântuitor: „cel ce-Mi urmează Mie, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii'.
Care sunt obiceiurile
A pune bani pe pieptul răposatului, a lipi monede pe crucea de ceară, a-i umple buzunarele defunctului cu diverse obiecte, a-l împodobi cu bijuterii sunt obiceiuri păgâneşti, care nu au legătură cu credința. Iisus a fost învelit într-un giulgiu și atât. Vămile judecăţii lui Dumnezeu nu se plătesc cu bani, ci cu faptele bune săvârşite în viaţă.
Obligatoriu este ca preotul, cântăreții și cei prezenți în biserică să primească lumânări aprinse, însoțite sau nu de batiste sau prosoape. Se pot oferi și colaci și mere de sufletul răposatului. Coliva și vinul, precum și colacii speciali, numiți „capete' sunt nelipsite. În rânduiala bisericească nu există nimic referitor la așa-numitele „punți' sau „poduri'. Acestea constau în prosoape, perne, pături și altele. Și nici numărul lor nu contează. Deși sunt acceptate de către preoți în ritualuri. Așadar, important este să se respecte ritul, nu câte pachete și câți colaci se fac la parastas.
Nici datul de pomană peste groapă nu își găsește explicații religioase. Obiceiul de a sparge o cană când e scos mortul din casă e doar superstiţie. Așadar, funeraliile nu trebuie să fie costisitoare. Iar dacă se vrea cu adevărat să se facă un act de milostenie, spre binele persoanei decedate, cel mai potrivit ar fi să se ofere îmbrăcăminte și mâncare unor oameni încercați, fie din aziluri, din spitale, fie orfanilor sau oricui are nevoie de ele.
Câți colaci se fac la parastas
După înhumare, parastasul de 40 de zile sau de 6 săptămâni de la moarte este o tradiție de mare insemnatate pentru religia ortodoxă. Numărul 40 are o semnificație specială, fiind asociat cu perioada care a trecut din momentul morții lui Iisus până la Înălțarea Sa la Ceruri. Acest parastas marchează momentul în care sufletul defunctului se înalță și el de pe pământ la Ceruri, alături de Hristos.
Este considerat unul dintre cele mai importante obiceiuri funerare ortodoxe. Și este urmat de cel care se face la un an, apoi de cel de 7 ani. Se crede că sufletul celui decedat se află într-o stare de confuzie. Si n-ar fi încă pregătit să părăsească locurile dragi. Așa că are nevoie de acte de milostenie, de rugăciuni specifice. Și asta pentru a putea păși pe calea spre Dumnezeu, pentru a se pregăti pentru Judecată de Apoi.
Câți colaci se fac la parastas și câte pachete se dau de pomană diferă de la regiune la regiune. De altfel, mai nou, există firme de pompe funebre specializate în acest lucru. Iar reprezentanții acestora știu să te îndrume în funcție de obiceiurile, tradițiile și superstițiile zonale.
În general, numărul de colaci și de pachete care se dau de pomană trebuie să fie par. Se fac, de obicei, 6, 12, 24 sau 40 de pachete. Totul ține de disponibilitățile materiale ale urmașilor defunctului. Biserica nu are un regulament specific în acest sens. Pomana are rolul ei, căci donațiile în bani, în alimente sau bunuri acționează ca o alinare a suferinței celor rămași în viață. Și se crede că facilitează accesul în Rai al celui răposat. Orice act generos contribuie la ridicarea sufletului celui plecat spre viața veșnică.
Așadar, câți colaci se fac la parastas? Numărul colacilor făcuți pentru pomană și parastas variază de la zonă la zonă. Cel mai frecvent se fac minimum 3 colaci, simbolizând Sfânta Treime. În funcție de obiceiurile locale și de posibilitățile financiare, se pot face mai mulți colaci. Aceștia vor fi ulterior împărțiți celor prezenți la slujba de pomenire.
Coliva, pâinea binecuvântată și vinul sunt menite să fie ofrande aduse lui Dumnezeu în numele sufletului plecat. Pâinea îl semnifică pe Hristos, iar vinul simbolizează sângele Său. Prin împărtășirea acestor daruri binecuvântate, cei îndoliați se roagă ca persoana iubită să găsească odihna veșnică întru Domnul.
Superstiții legate de câți colaci se fac la parastas
Există și o serie de tradiții legate mai mult de superstiție decât de ritul ortodox. Și sunt strâns legate de câți colaci se fac la parastas și câte pachete se dau de pomană. Iată câteva dintre acestea:
La primele parastase
Referitor la primele parastase, din cea de-a treia zi, a noua zi și după 40 de zile de la deces, numărul colacilor care trebuie dați de pomană sunt în număr de 43. Dar preoții consideră că e important să dăm cei 3 colaci mari. Doi dintre aceștia au formă de cerc. Unul are trei cruci, altul, patru cruci. Cel de-al treilea colac mare care se dă de pomană are o buclă împărțită în cinci părți. Cei 40 de colaci mici semnifică cei 40 de ani de rătăcire a lui Israil în pustiu sau cele 40 de zile de post ale Domnului. Lumânările care sunt puse în colac ne trimit cu gândul la Învierea Domnului și la biruința Lui asupra păcatului și a morții.
La 3, 6 și 9 luni
Dacă parastasul este făcut 3,6, sau 9 luni de la înmormântare, atunci numărul colacilor este stabilit de către persoana sau persoanele care dau de pomană. Dar obligatoriu numărul colacilor trebuie să fie cu soț. Și asta pentru că semnifică legătura pe care cei rămași în viață o păstrează cu cel trecut în lumea celor drepți. De menționat că pomenirea este mai mult o tradiție, nespecificată în rânduiala liturgică a Slujbei Înmormântării din Molitfelnic. Drept urmare, fiecare decide câți colaci se fac la parastas, în funcție de posibilități.
Numărul pachetelor de pomană
La fel ca și numărul colacilor, acesta depinde de posibilitățile fiecăruia. În vreme ce unii dau un singur pachet consistent, alții fac și câte 40. De obicei, acestea conțin mâncare și băuturi, dar pot să includă și alte bunătăți sau obiecte personale ale defunctului. Alte persoane aleg să ofere, în loc de pachete, o masă la un restaurant care oferă meniu specific pentru parastase.
Sursa foto: Shutterstock
Alte surse: funerare24.ro,
Citește și Ce se scrie pe panglica unei coroane funerare