Rugăciunea Domnească, Rugăciunea lui Iisus Hristos sau a lui Isus din Nazaret este cunoscută printre credincioși drept „Tatăl nostru”. Alături de Crez, stă la baza credinței creștine și le este comună tuturor confesiunilor creștine. Așa că este foarte important să știi ce simbolizează rugăciunea Tatăl nostru.
Cuprins
Ce este Rugăciunea Domnească
Tatăl nostru sau Rugăciunea Domnească este una dintre rugăciunile de bază ale lumii creștine. Este comună tuturor confesiunilor creștine, datorită faptului că se regăsește în textul evangheliilor sinoptice. Potrivit Evangheliei după Sfântul Luca, rugăciunea a fost rostită de Însuși Iisus Hristos, ca răspuns la cererea unuia dintre discipolii Săi de a îi învăța cum să se roage.
Prima versiune românească a rugăciunii Tatăl nostru, în alfabetul latin, a fost tipărită la Cracovia. Pe atunci orașul făcea parte din Uniunea statală polono-lituaniană. Rugăciunea a apărut într-o lucrare a cărturarului polonez Stanislau Sarnicki. „Rugăciunea domnească' fusese scrisă, la cererea acestuia, de către logofătul moldovean Luca Stroici. Iar ce simbolizează rugăciunea Tatăl nostru are o valoare uriașă.
Versiunile rugăciunii Tatăl nostru
Cu toate că rugăciunea este comună tuturor cultelor creștine, textul acesteia diferă pe alocuri. Fie din cauza traducerilor, fie prin modificări aduse de reprezentații riturilor. De altfel, traduceri ale rugăciunii Tatăl nostru au fost multă vreme utilizate pentru comparații rapide între limbi. Și asta pentru că primii filologi erau creștini, în mare parte preoți.
Datorită activităților misionare, de-a lungul istoriei, una dintre primele cărți traduse în noile limbi descoperite a fost Biblia. Drept urmare, cele mai accesibile texte erau traduceri parțiale sau complete ale Bibliei. Așa se face că singurul text existent în limba gotică este Codex Argenteus, reproducerea incompletă a Bibliei după Ulfilas.
În zilele noastre, pentru rugăciunea Tatăl nostru se folosește câte o formă de exprimare diferită, în funcție de modul de vorbire curent într-o anumită limbă. Iată care sunt variantele cunoscute ale Rugăciunii Domnești. Dar ce simbolizează rugăciunea Tatăl nostru este factorul comun al tuturor versiunilor.
Versiunea după Sfântul Matei
Este versiunea devenită liturgică încă din cele mai vechi timpuri. Deși Iisus Și-a învățat discipolii acest text în limba aramaică, cel mai probabil, textele doveditoare ale acesteia cu cea mai mare vechime provin din limba greacă. Numai că limba latină a dominat creștinismul pe Bătrânul Continent. Drept urmare, „Pater noster' (Tatăl nostru), rugăciunea în limba latină, este de fapt o traducere a versiunii grecești.
Versiunea latină apare ocazional și în unele imnuri religioase. Numai că, în unele versiuni, „supersubstantialem' (tradus în limba română prin „spre ființă'), este înlocuit de „quotidianum' (tradus în limba română prin „de toate zilele').
Versiunea scrisă în lucrarea „Vulgata' după Ieronim
«Pater noster qui in caelis es sanctificetur nomen tuum
veniat regnum tuum fiat voluntas tua sicut in caelo et in terra
panem nostrum supersubstantialem da nobis hodie
et dimitte nobis debita nostra sicut et nos dimisimus debitoribus nostris
et ne inducas nos in temptationem sed libera nos a malo.»
Versiunea din Evanghelia după Sfântul Matei 6:9-13
Este cea mai folosită variantă din limba română. Și este cunoscută astfel:
„Tatăl nostru Care ești în ceruri,
sfințească-se numele Tău,
vie împărăția Ta,
facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe Pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele,
dă-ne-o nouă astăzi
și ne iartă nouă greșalele noastre
precum și noi iertăm greșiților noștri
și nu ne duce pe noi în ispită
ci ne izbăvește de cel rău.
Că a Ta este împărăția și puterea și mărirea,
acum și pururea și în vecii vecilor.
Amin.”
Doxologia finală nu apare în toate manuscrisele, dar este folosită în toate riturile, cu excepția celui bizantin. În ritul bizantin, aceasta are formă trinitară: „Că a Ta este împărăția, și puterea, și mărirea (slava), a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit (Duh), acum și totdeauna (pururea) și în vecii vecilor. Amin”
Versiunea din Evanghelia după Sfântul Luca 11:2-4
Originalul evanghelic
„Tată,
sfințească-se numele tău;
vină împărăția ta,
facă-se voia ta, precum în cer, așa și pe pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele
dă-ne-o nouă în fiecare zi;
și ne iartă nouă păcatele noastre,
fiindcă și noi iertăm tuturor celor ce ne greșesc nouă;
și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuiește de cel rău.'
Versiunea lui Bartolomeu Valeriu Anania
În versiunea diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de către Bartolomeu Valeriu Anania, mitropolitul Clujului, textul apare astfel:
„Când vă rugați, ziceți:
Tatăl nostru Carele ești în ceruri,
sfințească-se numele Tău.
Vină împărăția Ta.
Facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele
dă-ne-o nouă’n fiecare zi.
Și ne iartă nouă păcatele noastre,
căci și noi iertăm oricui ne-o datorează nouă.
Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de Cel-Rău”.
Ce simbolizează rugăciunea Tatăl nostru
Potrivit Arhimandritului Teofil Părăian, ce simbolizează rugăciunea Tatăl nostru est foarte profund. „Gândul acesta trebuie să îl avem cu toții, că având un Tată în cer, noi toți suntem frați și că e bine să ne comportăm unii față de alții ca niște frați. Domnul Hristos a spus de multe ori că avem un Tată în Cer. De exemplu, cuvintele: „care dintre voi, dacă îi va cere fiul său pâine îi va da piatră, de-i va cere pește îi va da șarpe, sau de îi va cere un ou îi va da scorpie'.
Și adaugă Domnul Hristos „dacă voi, răi fiind știți să dați daruri bune fiilor voștri, cu atât mai mult, Tatăl vostru cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El' (Luca 11, 11-13). Domnul Iisus insistă asupra faptului că avem un tată în cer și ne învață să ne adresăm Tatălui ceresc când ne rugăm cu cuvintele: „Tatăl nostru care ești în ceruri'.
Domnul Hristos a formulat rugăciunea astfel încât să-i cuprindă pe toți oamenii, pentru că nu zicem Tatăl meu sau simplu Tată, ci Tatăl nostru. De unde înțelegem că noi suntem frați.', scrie Arhimandritul Teofil Părăian, în lucrarea Pași pe calea duhovnicească – Studiu introductiv și convorbiri realizate de Părintele Sabin Vodă.
În credința ortodoxă
Potrivit Protos. Ioan Dumitru Popoiu, Rugăciunea Tatăl nostru: cea mai cunoscută, poate, dintre toate rugăciunile, cea mai la îndemână atât de des rostită. Deopotrivă înțeleasă și neînțeleasă. Deseori rostită automat, fără a mai avea un sens real, riscând să fie asimilată cu o „mantră creştină'.'
Mulți oameni sfinți, de la Sfântul Ioan Gură de Aur şi până la Părintele Galeriu, i-au pătruns înţelesul şi au încercat să o disece. Ce simbolizează rugăciunea Tatăl nostru? Ei bine, „este o rugăciune care cheamă la unificarea aparentelor contrarii, în bucuria împărtăşirii de tainele Dumnezeului unic şi întreit în acelaşi timp. Dar de fapt întreg creştinismul este o religie a aparentelor contrarii, văzute însă în această opoziţie doar de raţiunea care se vrea azi mai mult ca niciodată a fi singura îndreptăţită să ia contact cu Adevărul'.
Protos. Ioan Dumitru Popa consideră că „există o tripartiţie a cererilor din Tatăl Nostru care poate fi văzută astfel: trei invocări, introduceri în misterul divin (notate mai jos cu litere îngroșate), trei cereri care vizează lumea cerească (notate cu litere cursive) şi trei ce vizează lumea de pe pământ (notate cu litere obișnuite):
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri,
sfinţească-se Numele Tău,
vie Împărăţia Ta,
facă-se voia Ta,
precum în cer, aşa şi pe pământ: pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;
şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;
şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.
Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, în veci!
Putem urmări o coerenţă a celor trei invocări: iniţială, medie şi finală (notate cu litere îngroșate). Ele deschid, prima: seria de invocări ale puterii divine slăvite ca atotputernică; a doua: seria de cereri „omeneşti', în timp ce ultima, ca o concluzie, susţine şi sintetizează acţiunile divine unificatoare ale întregii creaţii: cea de a o conduce în direcţia potrivită cu modul ei de existenţă, cea de a Se manifesta ca putere care dă viaţă şi cea de a-şi arăta slava celor ce o caută.
Încheierea „în veci' pune în lumină instanţa veşnică şi neschimbabilă a Dumnezeirii. Dacă am putea vorbi de o „prescurtare' a rugăciunii Tatăl nostru,atunci am putea să rostim aceste trei versuri care nu fac altceva decât să demonstreze unitatea împărăţiei dumnezeieşti în toată creaţia, fie aceasta situată în cer, fie pe pământ.'
În credința catolică
Pentru catolici , ce simbolizează rugăciunea Tatăl nostru reprezintă simboluri ale celor Șapte Sacramente. Este chintesența rugii în Biserică. Și dezvăluie caracterul escatologic al solicitărilor, cu speranța că Dumnezeu ne va ajuta, până va reveni. Înainte de a muri, Isus a stabilit cele șapte sacramente ale Bisericii, ca protecție venită din partea Sfântului Duh.
Solicitările din rugăciune țin de dorința de cunoaștere. Îi cerem lui Dumnezeu să ne lase să-L recunoaștem ca Tată și să ne încredem în El. Dar, dacă ne dorim să-L știm drept Tată, trebuie să fim, înainte de toate, copiii Lui. Iar părinții și nașii de botez sunt cei care ne ajută să ne păstrăm calea în credință.
Îi mai cerem lui Dumnezeu să ne ajute să-L venerăm și să Îl iubim. În plus, Îi cerem să-Și întindă aripile protectoare asupra tuturor semenilor noștri. Și îi mai cerem să ne ajută să-L servim întru credință. Când îi cerem „pâinea noastră cea de toate zilele', nu îi cerem hrană. Ci ne dorim să primim „Trupul lui Cristos'.
Sursa foto: Shutterstock
Alte surse: doxologia.ro, wikipedia.org, ncregister.com,
Citește și Ce este Crezul și ce simbolizează în creștinism