Cine a fost Carol al II-lea, rege al României

Cuprins

1 Cum a fost copilul și tânărul Carol
- 1.1 Copilăria
- 1.2 Anii de studii
2 Viața amoroasă, în prim-plan
3 Flacăra iubirii nu se stinge
4 Cine a fost Carol al II-lea, rege al României
5 Așa a trecut la cele veșnice

Primul născut al Regelui Ferdinand I al României și al Reginei Maria, Carol, a dobândit la naștere titlul de Principe de Hohenzollern-Sigmaringen. A venit pe lume la 15 octombrie 1893, la Sinaia. După accederea la tron a părinților săi, a devenit Principele moștenitor Carol al României. A avut o viață tumultuoasă, remarcându-se mai degrabă prin nesupunere și viața amoroasă rebelă decât prin alte realizări. Totuși, el este tatăl Regelui Mihai, cel pe care, cel puțin în ultima parte a vieții, l-au îndrăgit toți românii.

Cum a fost copilul și tânărul Carol

Nașterea lui Carol a însemnat pentru popor o mare bucurie. Era primul prinț născut în țară. Și reprezenta un semn al stabilității și al continuității monarhiei. Carol a venit pe lume la nici măcar un an distanță de când mama lui a pășit pentru prima dată în România.

Copilăria

Iar copilăria lui a fost dominată de educația severă dictată de către unchiul său, al cărui nume l-a și purtat, Regele Carol I al României. Educația pe care a primit-o a fost de la guvernante și tutori, împreună cu regina poetă Carmen Sylva, Regina Elisabeta a României, și regele auster. Fără a-i lăsa pe cei doi părinți să aibă un cuvânt de spus, au reușit să modeleze ceea ce Carol al II-lea urma să devină.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Scandalurile dintre Bianca Drăgușanu și iubiții ei. A divorțat de Alex Bodi după câteva luni, l-a trădat pe Victor Slav cu Adrian Cristea și a îndurat bătăi crunte de la Coco Păun: „Mi-a rupt picioarele și m-a lovit în...”

Regina Maria își descria propriul fiu: „Ca și copil mic, Carol era destul de grăsuț, fericit și foarte ascultător. Fiind primul născut, evident că era alintat de către toată lumea, bătrâni și tineri. Și tot ce își dorea îi era pus la picioare. Era mult doritul moștenitor, așadar copilul favorit al tuturor. Când a mai crescut un pic, a devenit calm și foarte serios. (…) Micul băiat împărtășea pasiunile tatălui său și ale unchiului pentru lucrurile militare. Iubea tot ce era legat de armată, adora uniformele și ideea de disciplină și comandă.

(…) În orice caz, acest copil preocupat de armată, era un chin pentru surorile lui; înăuntrul lui dormea bine ascuns un viitor autocrat. Joculețele cu care venea urmăreau regulile și tiparele instituțiilor politice și militare și asta supăra foarte tare fetele. Carol voia ordine și precizie și avea o enormă și impetuoasă dorință să domine, să subjuge și să impună restricții.”

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

De ce nu au avut niciodată o relație apropiată Honorius Prigoană și Adriana Bahmuțeanu: „Nu era necesar. Am încercat, pe cât posibil, cu partenerele tatălui meu, să...”

Anii de studii

În primii ani de şcoală, a fost pregătit de profesori precum Nicolae Iorga sau Gheorghe Murgoci. A fost absolvent al Şcolii militare din Bucureşti. După susţinerea bacalaureatului, în 1912, a fost trimis să studieze la Academia Militară din Potsdam. A trecut prin toate gradele militare, de la sublocotenent la general.

Odată cu ascensiunea la tron a tatălui său, regele Ferdinand I, în 1914, Carol a devenit principe moștenitor, la vârsta de 21 de ani. Și totul se petrecea în pragul Primului Război Mondial. În timpul războiului, s-a preocupat de Regimentul 2 Vânători „Regina Elisabeta” și Cercetași. Era una dintre cele mai reușite instituții din toată țara la acea vreme. Și a fost creat de el însuși. Era descris ca fiind stăruitor, practic, logic și cinstit.

Carol era atașat de armată și mereu i-a tratat pe toți militarii ca fiind egalii săi. Petrecea foarte mult timp alături de trupe, chiar și pe front. Însă, cu timpul, toate acestea aveau să fie distruse de relațiile amoroase.

Viața amoroasă, în prim-plan

Relația cu Ioana (Zizi) Lambrino avea să-i aducă tânărului Carol numai deservicii. În ciuda pasiunii sale pentru armată, a ajuns să dezerteze de două ori și să refuze tronul. Zizi era o tânără din anturajul Reginei Maria, cu care fusese văzut uneori în împrejurimile Iașilor sau în saloanele mondene. Tatăl ei era general în armata română. Cei doi se cunoșteau din copilărie.

În septembrie 1918, prințul a dezertat și, însoțit de un prieten de încredere, a trecut Nistrul, ajungând în Ucraina. La Odesa, s-a căsătorit în secret cu Zizi Lambrino. Ce agrava situația era faptul că Odesa se afla pe teritoriul inamic, sub ocupația Puterilor Centrale. Carol se făcea astfel vinovat de dezertare și trădare, cu circumstanțe agravante, țara aflându-se în plin război.

Pentru regele Ferdinand și regina Maria, gestul fiului lor a venit ca o lovitură puternică, date fiind condițiile politice, militare și economice în care se afla țara. La insistențele trimișilor lui Ferdinand I, prințul Carol s-a întors în țară, la Iași. A fost trimis la mânăstirea Secu-Horaița, lângă Bicaz. În 8 ianuarie 1919, căsătoria era anulată.

Însă Carol a continuat să corespondeze prin scrisori de dragoste cu Zizi și amenința cu evadarea și cu sinuciderea. De altfel, la un moment dat, s-a și împușcat în picior, la Cotroceni. Și asta pentru că dorea să se împace cu Zizi și să-i recunoască copilul ce urma să se nască. Numele copilului a fost Mircea Lambrino și nu a fost niciodată recunoscut de către Casa Regală a României.

Flacăra iubirii nu se stinge

Pentru a-l face să o uite pe Zizi, Regele Ferdinand și Regina Maria au hotărât să-și trimită fiul într-o călătorie în jurul lumii, în februarie 1920. Itinerariul a fost spectaculos: Constantinopol, Atena, Alexandria, Canalul de Suez, Colombo, Bombay, Calcutta, Rangoon, Hong Kong, Shanghai, Kyoto, Hawaii, San Francisco, Chicago, New York, Londra, Paris. La sfârșitul călătoriei, Carol a întâlnit-o pe Elena a Greciei și Danemarcei, la Lucerna. Se pare că a fost dragoste la prima vedere.

Pe 10 martie 1921, Carol s-a căsătorit cu principesa Elena. După două luni, au venit în România și s-au stabilit la București. Totuși, în perioada logodnei, Carol a continuat să-i scrie lui Zizi, ca să o anunțe că „Întorc o pagină nouă în cartea vieții mele'. Aceleași rânduri i le-a scris și șarmantei actrițe Mirella Marcovici, ultima sa iubire pasageră, care părea să triumfe pe ecranele pariziene de atunci.

Din această căsătorie a venit pe lume, la 25 octombrie 1921, prințul Mihai. Dar mariajul avea să se destrame rapid. Căci Carol a continuat să aibă aventuri extraconjugale. Iar cea cu Elena Lupescu, știută drept Magda Lupescu, i-a pus punct. Elena Lupescu era fiica lui Nicolas Grünberg, un farmacist evreu, botezat creștin-ortodox, care a adoptat numele de Nicolae Lupescu. Ea fusese soția ofițerului de armată Ion Tâmpeanu. Iar Principele o întâlnea în timpul absențelor principesei Elena din țară.

Cine a fost Carol al II-lea, rege al României

Carol al II-lea a fost cel mai controversat rege al României, actele sale politice şi din viaţa personală generând numeroase dispute în opinia publică şi pe scena politică. A renunţat de trei ori la prerogativele sale de moştenitor al Coroanei, timp în care relaţiile sale amoroase au devenit subiect de controversă publică. Deşi în perioada domniei sale, România a cunoscut cel mai mare avânt economic din perioada interbelică, aceasta s-a caracterizat prin permanentul conflict dintre rege şi clasa politică.

A fost Regele României vreme de 10 ani, între 8 iunie 1930 și 6 septembrie 1940. Dar viața lui Carol a fost marcată mai mult de aventurile amoroase. Așa că, în decembrie 1925, și-a părăsit familia și a rămas în străinătate. A renunțat din nou la tron în numele iubirii. Și s-a stabilit în Franța, sub numele de Carol Caraiman, împreună cu Elena Lupescu. În urma decesului Regelui Ferdinand I, în 1927, prințul Mihai a fost cel care a moștenit tronul. În 1928, a făcut tot ce i-a stat în puteri să obțină divorțul de principesa Elena.

În contextul politic creat de moartea regelui Ferdinand și cea a lui Ion I. C. Brătianu, cât și de lipsa de fermitate a Regenței conduse de principele Nicolae, Carol a revenit în România. În 1930, a dovedit cine a fost Carol al II-lea cu adevărat. Și asta prin faptul că și-a detronat propriul fiu. Domnia lui a fost marcată la început de efectele marii crize economice și financiare. A fragilizat sistemul de partide, numind la guvernare facțiuni minoritare ale partidelor istorice. Și a cochetat cu ideea unor guverne de concentrație națională.

Carol a permis formarea unei camarile corupte în jurul său, sub patronajul Elenei Lupescu. Către sfârșitul anilor ’30, situația politică internă s-a deteriorat sub influența situației internaționale și a acțiunilor regelui. În 1938, a fost instaurată dictatura regală. A fost înlăturată constituția din 1923, au fost desființate partidele politice și au fost înlocuite cu un partid unic, Frontul Renașterii Naționale, patronat de rege.

Anul 1940 a însemnat fărâmițarea României Mari ca urmare a pactului dintre Germania și URSS. Iar asta a avut efecte dezastruoase asupra reputației monarhului român. Reorientarea politicii externe a României către Germania nazistă nu a putut salva regimul lui Carol. Acesta a fost obligat să abdice de către generalul Ion Antonescu, proaspăt numit de el prim-ministru. I-a fost permisă părăsirea țării cu un tren special încărcat cu averi. Și nu a fost departe să fie asasinat de către legionari.

Așa a trecut la cele veșnice

Carol a rămas în exil, atât în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cât și în perioada postbelică. După cel de-al Doilea Război Mondial, fostul rege a dorit să se întoarcă la cârma țării și să-și detroneze din nou fiul. Dar a fost oprit de Aliații vestici. S-a căsătorit, în cele din urmă, cu Elena Lupescu.

După mai multe călătorii prin America Latină şi o scurtă şedere în Elveţia, Carol şi Elena Lupescu s-au stabilit la Estoril, în Portugalia. Deşi Carol a vrut să-şi mai revadă fiul, acest lucru nu s-a mai întâmplat niciodată. Nici Regele Mihai nu a mai reluat vreodată legătura cu el.

Carol al II-lea a murit pe 3 aprilie 1953, în urma unui infarct. A fost înmormântat în cimitirul regal al mănăstirii San Vincente din Lisabona. Dar la funeralii nu a participat nimeni din familia regală a României. În 2003, rămăşiţele lui Carol al II-lea au fost reînhumate la Mănăstirea Curtea de Argeş. Nici măcar la această ceremonie Regele Mihai nu a participat.

Osemintele regelui Carol al II-lea, au fost scoase pe 8 martie 2019 din cripta aflată în paraclisul din curtea Mănăstirii Curtea de Argeș și au fost depuse a doua zi într-o criptă amenajată în Necropola Noii Catedrale Arhiepiscopale și Regale de la Curtea de Argeș. În același loc se odihnesc întru vecie și Regele Mihai și Regina Ana.

Sursa foto: wikipedia.org

Alte surse: Enciclopedia României, wikipedia.org,

Citește și Cine a fost Carol I, primul rege al României

Cel mai nou VIDEO

Urmărește-ne pe Google News