Cine a fost Ferdinand I, rege al României

Regele Ferdinand I, sau „Întregitorul de ţară’, a fost primul rege al tuturor românilor. A fost omul providenţial, al reformei agrare şi al celei electorale. Dar a fost și cel care și-a dedicat acțiunile consolidării statului naţional unitar român. Și sub cârmuirea lui s-a înregistrat cea mai înfloritoare perioadă a statului românesc modern. A avut-o alături pe Regina Maria, cea fără de care, potrivit istoricilor, succesul lui Ferdinand I nu ar fi fost același. Iar România Mare ar fi rămas un deziderat greu de atins.

Cine a fost Ferdinand I

Principele Ferdinand Victor Albert Meinrad de Hohenzollern-Sigmaringen s-a născut la 24 august 1865, la Sigmaringen, în sudul Germaniei, în regiunea Baden-Württemberg. Era cel de-al doilea fiu al Principelui Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen (1835–1905), pretendent la Tronul Spaniei, şi al Infantei Antonia a Portugaliei, Principesă de Bragança şi de Saxa-Coburg-Gotha (1845–1913). Ferdinand și-a petrecut primii ani ai copilăriei la reședința familiei din Sigmaringen, apoi a urmat gimnaziul și liceul la Dusseldorf.

La 14 martie 1881, adunările legiuitoare au aprobat modificarea Constituției României. Și aceasta a fost proclamată regat, iar domnitorul Carol a fost proclamat rege. Cum, în urma căsătoriei cu prințesa germană Elisabeta de Wied, din 1869, Carol a avut o singură fiică, principesa Mărioara, care avea să moară la vârsta fragedă de doar patru ani, era nevoie să asigure succesiunea la tron. Astfel, principele Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen, nepotul de frate al lui Carol, a fost numit Principe al României și moștenitor al tronului.

Cu prilejul încoronării unchiului, Principele Ferdinand, ajuns la vârsta de 15 ani, a vizitat pentru prima oară România. A fost prezent, împreună cu tatăl lui, Leopold, și fratele lui mai mic, Carol, la ceremoniile Încoronării. Din 1883, până la venirea în România, a avut în permanență un profesor român, trimis de regele Carol I. Este vorba despre profesorul Vasile D. Păun, fost director al Liceului Gheorghe Lazăr din București. Acesta avea misiunea să-l înveţe limba română, literatura, istoria și geografia românilor.

În anul 1885 a devenit elev al Școlii Militare din Kassel, pe care a absolvit-o doi ani mai târziu cu gradul de sublocotenent. În 1886, pe 14 noiembrie, Principele Ferdinand a fost încorporat, cu același grad, în Armata României, în cadrul Regimentului 3 linie, infanterie. Între 1887 și 1889, a studiat la Universitatea din Leipzig și la Școala Superioară de Științe Politice și Economice din Tübingen. S-a dovedit a fi extrem de dedicat învăţăturii, timid și tăcut, dar foarte atras de Biserica Catolică şi de botanică.

În noiembrie 1888, Ferdinand a devenit oficial Principele de Coroană al României, la vârsta de 23 de ani. În martie 1889, Senatul României a votat o moțiune de „a înscrie în apelul său nominal pe al doilea fiu al A. S. R. Principele Leopold, Principele Ferdinand, cu următorul titlu «Alteţa Sa Regală Ferdinand, Principe al României, moștenitor presumptiv al Coroanei»’.

Cum a ajuns Ferdinand I rege al României

Aflat la Cannes, Ferdinand a trimis președintelui Senatului o scrisoare de răspuns prin care lua act cu mulțumire de decizia corpului legiuitor. Și și-a transmis intenția de a veni definitiv în România și de a-și îndeplini cu credință îndatoririle ce îi reveneau în noua sa calitate. În 19 aprilie 1889, a urmat stabilirea definitivă în România, la Palatul Cotroceni, destinat de Regele Carol I pentru a fi reședința Principelui Moștenitor.

Ferdinand a fost Principe Moștenitor timp de 26 de ani. Și a demonstrat o remarcabilă loialitate Regelui Carol I. S-a pregătit discret, dar temeinic, pentru a prelua Coroana României. În data de 10 octombrie a anului 1914, la Sinaia, Carol I al României a trecut la cele veșnice. O zi mai târziu, Ferdinand I a urcat pe Tron, într-o perioadă crucială din istoria României. Erau vremuri marcate de izbucnirea Primului Război Mondial. Atât familia regală, cât și întreaga societate românească erau divizate între a susţine neutralitatea, păstrată timp de doi ani, sau intrarea în război.

Acele momente tensionate au scos la iveală devotamentul lui Ferdinand față de țară și i-au adus renumele de „Ferdinand cel Loial’. În august 1916, Consiliul de Coroană a decis intrarea României în război, alături de Antanta (Franţa, Marea Britanie, Rusia, Italia). Regele Ferdinand, deşi german şi rudă a Împăratului Germaniei, a aşezat interesul României mai presus de legătura lui de sânge. Și a luptat împotriva ţării de origine, demonstrând o capacitate imensă de sacrificiu personal.

În ciuda debutului războiului nefavorabil pentru ţara noastră, Regele considera că „Oricât am suferi, trebuie să urmăm soarta şi să asigurăm menirea neamului nostru.’ După război, în urma prăbuşirii Imperiului ţarist, Sfatul Țării de la Chişinău a votat, în 1918, unirea Basarabiei cu România. Tot atunci, s-a votat și alipirea Bucovinei la România, act confirmat de Regele Ferdinand, prin Decretul Regal din 19 decembrie 1918. La 1 decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia a consfinţit unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei, Sătmarului şi Maramureşului cu Ţara, act confirmat de Rege, prin Decretul Regal de la 13 decembrie 1918.

Cum România Mare beneficia deja din 1919 de recunoaşterea majorităţii statelor lumii, la 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand I a fost încoronat Rege al tuturor românilor, alături de Regina Maria. În timpul slujbei oficiate de Patriarhul Miron Cristea au fost sfinţite coroanele şi au fost binecuvântaţi Suveranii. Afară, Regelui şi Reginei li s-au aşezat pe umeri purpura şi hermina, iar pe creştet, coroanele.

Cine a fost Ferdinand I, omul

Regele Ferdinand a avut o educaţie aleasă și o cultură vastă. Cunoştea limbile latină, greacă, germană, română, engleză, franceză şi chiar rusă. Își scria singur discursurile şi era un mare pasionat de botanică. Totuși, până la a o avea alături pe Regina Maria, viața amoroasă i-a fost afectată de cancanurile vremurilor. Iar idila cu Elena Văcărescu avea să-i aducă prejudicii.

Elena Văcărescu a fost scriitoare, cu o bogată activitate politică şi literară la Paris, diplomat de mare succes şi prima femeie devenită membră de onoare a Academiei Române. După o lungă perioadă petrecută pe lângă Familia Regală, în 1890, ea și prinţul Ferdinand s-au îndrăgostit nebuneşte. Și au decis să se logodească în secret. De altfel, au avut sprijinul Reginei Elisabeta, care a şi obţinut consimţământul suveranului ţării pentru acest pas.

Elena nu era o femeie frumoasă, dar avea mult șarm. Dar nici Ferdinand nu era un bărbat prea chipeș. Ba chiar era descris ca având urechile mari, nasul coroiat, foarte timid şi întotdeauna aflat sub dominaţia lui Carol I. La ceremonia logodnei, cuvintele Elenei Văcărescu au provocat admiraţie: „Pentru mine, jurământul meu înseamnă că niciodată niciun alt bărbat nu se va apropia de mine atât timp cât voi trăi. Şi nimeni nu mă va putea dezlega de acest jurământ’.

Relaţia dintre cei doi s-a consumat timp de un an. Dar lumea a început să bârfească, iar Carol I s-a văzut constrâns să se impună. Așa se face că, în 1891, Ferdinand a fost avansat la gradul de căpitan. Și a fost curmată idila cu Elena Văcărescu. Iar Principele Moştenitor a devenit personajul principal al reflecţiilor politice şi diplomatice privind căsătoriile monarhice europene din acea perioadă.

În noiembrie 1892, Regele Carol I a vizitat Londra. Și i-a cerut Reginei Victoria mâna Principesei Maria de Edinburgh, pentru nepotul lui. La 10 ianuarie 1893, Ferdinand s-a căsătorit la Sigmaringen, cu Principesa Maria a Marii Britanii şi Irlandei, Principesă de Edinburg și Principesă de Saxa-Coburg-Gotha. Căsătoria a fost stabilită din interese dinastice. Drept urmare, primii ani din relația celor doi nu au fost deloc fericiți.

Ce rol a avut Regina Maria în parcursul Regelui Ferdinand I

Regina Maria a fost o personalitate excepțională, remarcabilă. A fost infirmieră pe front şi diplomat în cancelariile europene. Și nu degeaba se spune că, fără ea, succesul lui Ferdinand I nu ar fi fost la fel. Au avut împreună şase copii. Primul născut şi moştenitorul tronului a fost principele Carol. A venit pe lume imediat după căsătoria părinţilor săi, la 16 octombrie 1893. Au urmat principesa Elisabeta (1894), principesa Marioara (Mignon, 1900), principele Nicolae (1903), principesa Ileana (1909) şi principele Mircea (1913). Acesta din urmă a murit la vârsta de trei ani, din cauza febrei tifoide.

Pentru familia princiară a fost construit, pe fundaţia palatului domnesc de la Cotroceni, un nou palat. După moartea regelui Carol I, la 28 septembrie 1914, principele moştenitor Ferdinand s-a prezentat în faţa Parlamentului pentru a depune jurământul în calitate de rege al României. Cu acest prilej, regele a declarat că va fi „un bun român şi că nu se va opune intereselor naţionale româneşti. Principesa şi apoi Regina Maria şi-a pus amprenta asupra decoraţiei interioare a Palatului Cotroceni, amenajându-l după gustul său, fiind realizate saloane în diverse stiluri, în special Art-Nouveau şi neoromânesc.

Cum rămâne Ferdinand I în memoria românilor

Referitor la cine a fost Ferdinand I se pot spune multe. Dar propriile lui vorbe îl descriu cel mai bine. În discursul său, Regele Ferdinand a spus: „Punând pe capul meu, într-această străveche cetate a Daciei romane, coroana de oţel de la Plevna, pe care noi şi glorioasele lupte au făcut-o pe veci coroana României Mari, mă închin cu evlavie memoriei celor care, în toate vremurile şi de pretutindeni, prin credinţa lor, prin munca şi prin jertfa lor, au asigurat unitatea naţională, şi salut cu dragoste pe cei care au proclamat-o într-un glas şi o simţire, de la Tisa până la Nistru şi până la Mare.’

„Să fiți bine convinși că toate actele mele vor fi însuflețite de cea mai adâncă iubire către țară, pe care mă voi sili a o servi din toate puterile mele, luând călăuză pilda marilor săi Domni din trecut, inspirându-mă de frumoasele amintiri ce au lăsat și având neîncetat sub ochi nobilul exemplu al regelui Carol I. Astfel sper a corespunde încrederei și așteptărilor poporului român.’

Pe lângă realizarea visului de veacuri al Unirii tuturor românilor, România a avut de rezolvat probleme deosebit de dificile. Războiul decimase populaţia, iar teritoriul cuprindea patru organizări administrative și juridice, patru monede diferite şi patru sisteme diferite de învăţământ.

În anii care au urmat Marii Uniri, domnia Regelui Ferdinand a însemnat unificarea administrativă, proclamarea sufragiului universal, egal, direct şi secret şi reforma agrară din 1921. Dar cea mai importantă realizare din perioada domniei Regelui Ferdinand este considerată noua Constituţie a ţării, din martie 1923. Este actul fundamental care oferea ţării un excelent cadru juridic de dezvoltare.

În perioada domniei Regelui Ferdinand, viaţa politică românească a fost dominată de Partidul Naţional Liberal, al cărui conducător, Ion I.C. Brătianu, a fost cel mai apropiat colaborator al Regelui şi unul dintre artizanii Marii Uniri. Pe plan dinastic, Regele Ferdinand s-a confruntat cu incapacitatea fiului său cel mare, Principele Carol, de a pune interesele naţionale şi dinastice deasupra pasiunilor. În cele din urmă, Ferdinand l-a desemnat ca urmaş la Tronul României pe nepotul său, Mihai, ajutat de Principele Nicolae, ca Regent.

Regele Ferdinand I s-a stins din viaţă la data de 20 iulie 1927, iar regina Maria la data de 18 iulie 1938. Regele Ferdinand I a fost înmormântat la Curtea de Argeş, la 24 iulie 1927.

Sursa foto: 123rf.com

Alte surse: rador.ro, muzeulcotroceni.ro,

Citește și Stațiuni cu izvoare de apă minerală din România