Cum a apărut bacșișul și cât e OK să dăm bacșiș

Deși sinonime în dicționare, bacșișul ori ciubucul nu înseamnă același lucru cu șpaga, mita, șperțul sau peșcheșul. Dicționarul explicativ al limbii române descrie bacșișul ca fiind o „sumă de bani dată, peste plata cuvenită, pentru un serviciu personal'. Dar mai poate fi și o „sumă de bani dată unui funcționar ca răsplată pentru un serviciu ilegal, pentru a câștiga bunăvoința sau protecția cuiva'. După cum ți-ai dat seama deja, este o diferență de nuanță între cele două tipuri de bacșiș. Dar ne vom referi la prima când vom vorbi despre cum a apărut bacșișul.

Cum a apărut bacșișul

Azi e cunoscut sub numele de „tip' pentru toți vorbitorii de limbă engleză. În franceză, i se spune „pourboire', în germană „trinkgeld', „di mancia' în italiană, „propina' în spaniolă. Turcii îi zic „bahșiș', căci de la ei l-am preluat și noi. Iar grecii îl numesc φιλοδώρημα (filodórima). Bacșișul se practică peste tot. Dar cum a apărut bacșișul?

Se pare că bacșiș se dă de când lumea. E drept că forma de recompensare diferă, dar și istoria e de multe ori subiectivă. Oricum, majoritatea specialiștilor au picat de acord că originile bacșișului ar fi undeva în Evul Mediu. Și ar fi o consecință a sistemului de caste care a condus Europa în acea perioadă.

Totuși, se spune că și în perioada Imperiului Roman se dădea bacșiș. Și se întâmpla asta chiar înainte. Dar cum nu sunt dovezi clare în acest sens, rămânem la evidențele istorice. Și unele arată că domnii feudali obișnuiau să le arunce bani cerșetorilor întâlniți în cale, de frică să nu aibă probleme pe drum.

Dar cea mai răspândită versiune despre cum a apărut bacșișul își are originea undeva în Anglia secolului al XV-lea. Majoritatea istoricilor susțin că practica s-a dezvoltat în perioada de domnie a Dinastiei Tudor. Și a fost o consecință a separării claselor sociale. De altfel, și în zilele noastre, tot cei mai bogați și „cu dare de mână' își permit să lase bacșișuri substanțiale.

De ce se dă bacșiș

Indiferent cum a apărut bacșișul, practica s-a transmis din generație în generație. Și e general acceptată ca fiind oferirea în mod personal a unei sume de bani cuiva care ți-a făcut un serviciu. În timpul Dinastiei Tudor, oaspeții obișnuiau să lase bani pentru servitorii gazdelor, atunci când își petreceau noaptea în vizită.

În zilele noastre, bacșiș se dă preponderent în baruri, restaurante, hoteluri și saloane de înfrumusețare. Iar originea acestui obicei se află în cafenelele din Europa. De altfel, denumirea „tip' din limba engleză, larg utilizată azi, ar fi acronimul expresiei „To Insure Promptness' (n.r. pentru asigurarea promptitudinii).

Expresia se regăsea pe mesele cafenelelor, unde clienții puteau astfel să lase o sumă de bani pentru a fi serviți cu prioritate. De-a lungul anilor, practica s-a transformat în ceea ce știm cu toții astăzi drept bacșiș. Și se lasă peste suma datorată, în semn de mulțumire pentru serviciile primite.

Pe de altă parte, cultura bacșișului în zilele noastre are și un alt scop. De cele mai multe ori, personalul unităților care prestează servicii este plătit prost. Și asta pentru că patronii consideră că veniturile angajaților cresc substanțial în urma bacșișurilor primite de aceștia. Drept urmare, mulți angajați depind de sumele primite de la clienți.

Unde este obligatoriu bacșișul

Deși se practică în toată lumea, obiceiurile legate de bacșiș sunt diferite de la o țară la alta. În vreme ce în unele țări sunt obligatorii, în altele sunt inacceptabile.

America de Nord

Americanii au o cultură bacșișului cum nu e alta în lume. Prestatorii de servicii și în special chelnerii sunt plătiți din bacșiș. De altfel, se bazează pe aceste venituri. Chiar dacă în nota de plată este deja inclusă o taxă de serviciu, se așteaptă ca bacșișul să fie lăsat. Și, de cele mai multe ori, ajunge chiar și la 25% din valoarea notei de plată.

Cultura bacșișului este înrădăcinată în psihicul național. Deși bacșișul este voluntar din punct de vedere legal în SUA, salariile personalului de servire și ale altor lucrători din turism sunt adesea sub minimum pe economie. În timp ce în SUA se observă o tendință de eliminare a bacșișului și de trecere la metode de remunerare echitabile pentru personal, progresul este lent.

Egipt

Bacșișul este o normă socială adânc înrădăcinată în Africa de Nord, în Orientul Mijlociu și în Asia de Sud. De altfel, în aceste zone bacșișul este mai degrabă o donație caritabilă sau o pomană. Și poate fi solicitat direct de un șofer de taxi sau de un ghid turistic. Sau poate fi cerut într-un bazar la colț de stradă.

Chiar dacă îți sună a cerșit, trebuie să conștientizezi cultura țării în care te afli. Să dai de pomană săracilor este una dintre poruncile Islamului. Iar cel care îi face bine săracului devine sfânt prin acțiunile sale. Astfel, în Egipt, bacșișul este obișnuit pentru restaurante, șoferi de taxi, ghizi turistici și personal hotelier, dar și pentru cei care deschid ușile, personalul de securitate și comercianți.

Turcia

Aici se consideră că este foarte nepoliticos să nu dai bacșiș. Se obișnuiește să se lase bacșiș în jur de zece la sută din nota de plată în restaurante și să se rotunjească în sus în taxiuri. Taxele de serviciu sunt deja incluse în facturile de hotel. Cu toate acestea, cameristele și portarii se așteaptă să primească un bacșiș.

Benelux

În restaurantele, taxiurile și hotelurile din Belgia, Olanda și Luxemburg, bacșișul este deja inclus în preț. Dacă serviciul a fost deosebit de bun, puteți da un bacșiș suplimentar de cinci până la zece procente din nota de plată. În Luxemburg, șoferii de taxi se așteaptă la aproximativ 15 la sută din prețul cursei. Iar plasatorii de la teatru sau cinema primesc, de asemenea, o sumă mică.

Italia

În cazul în care nu este inclusă nicio taxă de intrare, se obișnuiește să se lase bacșiș între cinci și zece la sută din nota de plată la restaurant în Italia. Totuși, în baruri, nu e obligatoriu. Aranjarea mesei se numește „Coperto”. Și este de obicei prezentată ca un articol separat pe nota de plată. Acest tarif forfetar include aranjarea mesei și pâinea servită.

Spania și Portugalia

Este bine să lăsați între cinci și cincisprezece la sută din suma de pe masă. Dar nu în monede mici, căci e semn de nepolitețe și chiar de zgârcenie. Se obișnuiește să se lase bacșiș șoferilor de taxi rotunjind suma de plată.

Franța

Bacșișurile se lasă la masă, după servire. Numai că nu se dau individual, ci în grup. Suma totală este de obicei împărțită la numărul de persoane. Și se lasă între 5 și 10 procente din consumație. Pentru sume mici, cum ar fi o cafea, suma se rotunjește în sus. De asemenea, se obișnuiește să se dea bacșiș șoferilor de taxi.

Grecia

În Grecia, bacșișul depinde de tipul de unitate. În taverne, suma se rotunjește în sus. În rest, se obișnuiește să se lase între cinci și zece procente. În taxiuri, suma se rotunjește, de asemenea, în sus.

Țările nordice

În Scandinavia, nu există o regulă standardizată. În Finlanda, bacșișul este deja inclus în nota de plată. În Norvegia, serviciul și TVA-ul sunt incluse în nota de plată, dar se poate da un bacșiș suplimentar de cinci până la cincisprezece procente dacă sunteți mulțumiți de servicii.

Marea Britanie și Irlanda

Băuturile sunt comandate la bar în pub-urile din Marea Britanie și Irlanda, așa că bacșișul este neobișnuit aici. În restaurantele și hotelurile fără taxă de serviciu, se oferă ca bacșiș între 15 și 20% din sumă. Precum și în taxiuri, dacă au oferit un serviciu bun.

Asia

În trecut, în Asia era complet neobișnuit și chiar jignitor să se dea bacșiș. Cu timpul, acest lucru s-a schimbat, în special în regiunile turistice. Dar Thailanda este o excepție în Asia. Chiar și în centrele turistice, se oferă maximum 10 la sută sau suma este rotunjită. Sumele mai mici de 10 baht (aproximativ 25 de cenți, din martie 2024) sunt considerate nepoliticoase. Este deosebit de important să lăsați bacșișuri discrete.

Unde să nu îndrăznești să lași bacșiș

Dacă în majoritatea țărilor este acceptat bacșișul și chiar încurajat, există locuri în lume în care nici nu ar trebui să te gândești la așa ceva.

Japonia

Este țara în care a lăsa bacșiș nu este doar ceva neobișnuit, ci este o jignire. Repulsia japonezilor față de bacșiș este palpabilă. „Shokunin kishitsu' se traduce aproximativ prin „meșteșug'. Este o filozofie a celor care lucrează în industriile relaționate turismului, de la recepționeri de hotel la bucătari. Și se referă la a-ți face treaba cu mândrie.

Cea mai mare apreciere este să primească complimente sau plecăciuni. Totuși, în pensiunile tradiționale „ryokans', cu saltele de tatami, călătorii pot lăsa un bacșiș pentru „nakai san'. Acesta este servitorul îmbrăcat în kimono care pregătește mâncarea și cazarea. Banii se lasă neapărat într-un plic și nu se dau niciodată direct în mână.

China

În China, bacșișul poate fi văzut chiar ca o insultă. În trecut, era interzis. Unul dintre principiile chinezești este că toți oamenii sunt egali și nimeni nu este servitorul altuia. Insinuarea superiorității față de altcineva a fost mult timp un tabu. Să lași bacșiș încă este un obicei lipsit de respect. Cu toate astea, în orașele mari, cu mulți turiști, bacșișurile au început să fie acceptate.

Danemarca

Este una dintre țările cu cei mai fericiți oameni din lume. Și asta datorită societății egalitare, generozității comunității și bunăvoinței față de ceilalți. Dar danezii nu dau și nu iau bacșiș. Și asta pentru că cetățenii beneficiază de un PIB pe cap de locuitor mai mare și de un sistem de protecție socială mai bun decât în majoritatea celorlalte țări de pe glob. Asta înseamnă că personalul de serviciu, șoferii de taxi și lucrătorii din turism nu sunt dependenți de bacșișuri. În plus, serviciul este inclus în mod normal în nota de plată la restaurante și hoteluri.

Cât se lasă bacșiș

În „Codul bunelor maniere astăzi', autoarea Aurelia Marinescu explică faptul că un om manierat este înainte de toate un om cinstit. Și nu îi place să rămână dator. De asemenea, există două tipuri de bacșiș. Primul se calculează ca procent din nota de plată, iar cel de-al doilea este bacșișul care se lasă la aprecierea clientului. Chelnerii, șoferii de taxi, coafezele și frizerii sunt îndreptățiți să primească 10%, 15% sau 20% din valoarea notei. În schimb, în cazul garderobierilor, ghizilor turistici și șoferilor de autocar bacșișul se lasă la aprecierea clientului.

Bacșișul ar trebui să se acorde persoanelor care prestează munci dificile, chiar dacă un anumit serviciu era deja inclus în nota de plată. În această categorie se încadrează portarii de noapte, hamalii, cameristele de hotel, liftierii sau mecanicii. Bacşişul nu trebuie să fie nici prea mic, dar nici prea generos. În general, ar trebui să fie între 5 și 20% din valoarea notei de plată.

Sursa foto: 123rf.com

Alte surse: binwise.com, CNN,

Citește și Cele mai populare parcuri de distracție din Europa

Urmărește-ne pe Google News