Cum au apărut cărțile de joc și cum au evoluat

Cum au apărut cărțile de joc și cum au evoluat sigur te-ai întrebat și tu. Deși mai puțin populare astăzi, când internetul ne ocupă tot timpul, cu ceva vreme în urmă umpleau serile plictisitoare. Și erau metoda de socializare perfectă, în cadrul „jocurilor de societate'. Așa că e interesant de știut cum au apărut cărțile de joc și cum au evoluat.

Poate că cei mai mici le cunosc numai ca făcând parte din „arsenalul' magicienilor. Poate alții le știu numai de la ghicitoarele prezicătoare de viitor. Poate că sunt prea puțini cei care mai știu jocuri cu cărți, celebre odinioară. Poate că mai sunt și dintre aceia care continuă tradiția duminicală a jocului de canastă, în familie, după masă. Dar câți știu de fapt cum au apărut cărțile de joc și cum au evoluat?

Ce sunt cărțile de joc și la ce se folosesc

O carte de joc este acel dreptunghi din carton subțire, îmbrăcat într-o pojghiță fină din plastic, desenat cu diferite simboluri pe o parte. Are, de obicei, dimensiunea unei palme, pentru a putea fi ușor manipulat. Spatele cartonașelor sunt tipărite cu diferite modele, dar același pentru un set. Scopul este ca jucătorii să nu poată identifica simbolurile pe care le dețin ceilalți.

În general, se utilizează la jocuri, dar sunt celebre și în trucurile de magie și în divinație. Un pachet de cărți de joc conține 52 de astfel de cartonașe, după modelul francez standard. Cel mai răspândit tipar este însă cel englez. Dar există și multe alte tipuri de cărți de joc tradiționale, precum cele germane, italienești, spaniole sau elvețiene.

Cărțile de Tarot intră într-o categorie aparte. Își au originile în timpuri străvechi și au avut același scop inițial, de joc. Mai sunt cunoscute și sub denumirea de Tarock sau tarocchi. Jocul este încă popular în Franța, Italia și Europa centrală. Dar majoritatea le cunosc pentru divinație. De altfel, o versiune a acestora există și în Asia. Japonezii le utilizează pentru hanafuda.

Multe persoane colecționează cărți de joc. Căci există multe modele și chiar ediții limitate. Unii le comandă personalizat, pentru cazinouri, hoteluri, show-uri de magie, materiale promoționale, suveniruri sau ca materiale educaționale.

Cum au apărut cărțile de joc și cum au evoluat

Cine anume a inventat cărțile de joc nu se știe cu exactitate. Cert este că se utilizau încă din vremuri de dinaintea lui Hristos. Iar invenția îi aparține poporului chinez, cu o mie de ani înainte de Hristos. Se presupune și că ar fi apărut în timpul Dinastiei Tang, în jurul secolului al IX-lea, când a început și utilizarea tiparului pe lemn.

Originile chinezești

Există chiar și o dovadă în acest sens, într-un text cunoscut sub numele de „Collection of Miscellanea at Duyang' (n.r. Colecția de obiecte diverse de la Duyang). În acesta se face referire la un joc cu frunze practicat în secolul al IX-lea.

Textul îi aparține cărturarului Su E și este mereu citat atunci când vine vorba despre cum au apărut cărțile de joc și cum au evoluat. Totuși, legătura dintre jocurile cu cărți și cel cu frunze este controversată. Și asta pentru că, se pare, acele frunze nu aveau simboluri sau numere. Așa că nu aveau nimic de-a face cu actualele cărți de joc.

Prima dovadă a existenței unui joc care implica aceste cărți de joc pe care le știm azi este datată abia în 17 iulie 1294. Atunci, au fost prinși doi pariori, Yan Sengzhu și Zheng Pig-Dog, care se jucau cu niște cartonașe. Toate tiparele de lemn au fost atunci confiscate, împreună cu nouă dintre cărțile de joc.

William Henry Wilkinson a sugerat că primele cărți de joc ar fi fost concepute de fapt ca monede de schimb. Ceea ce le-a dublat valoarea, atât monetară, cât și din punct de vedere al mizei jocurilor. La vremea respectivă, folosirea bancnotelor de hârtie era riscantă și incomodă. Drept urmare, s-a creat necesitatea apariției „cărților de bani'.

Unul dintre cele mai vechi jocuri cunoscute este madiao, datat în perioada Dinastiei Ming (1368–1644). Și a fost descris ca fiind un joc care se juca cu 38 de cărți de bani, împărțite în patru categorii: 9 monede, 9 șiruri, 9 miriade și 11 zecimi de miriade (unde o miriadă este echivalentă cu 10000 unități). Ultimele două categorii aveau imprimate personaje legendare în loc de simboluri.

Originile egiptene

În timpul secolului al XI-lea, cărțile de joc s-au răspândit în toată Asia și au ajuns până și în Egipt. De altfel, cele mai vechi cărți de joc din lume existente sunt patru fragmente găsite în Colecția Keir și unul la Muzeul Benaki. Sunt datate în secolele al XII-lea și al XIII-lea.

Un pachet de cărți utilizate de mameluci aproape complet datează din secolul al XV-lea. Seamănă foarte mult cu fragmentele menționate și a fost descoperit în 1939, la Palatul Topkapi din Istanbul. Se pare că setul original conținea 52 de cărți cu patru simboluri: bețe, monede, săbii și cupe.

Un fragment din cărți de joc în stil maur dar mai accentuat a fost descoperit și în Spania, fiind datat la începutul secolului al XV-lea. Exportul cărților de joc din Cairo, Alexandria și Damasc a fost oprit în secolul al XVI-lea. Regulile jocurilor la care au fost utilizate aceste cărți s-au pierdut.

Cum au evoluat cărțile de joc

Cărțile de joc cu patru simboluri, așa cum le știm astăzi, sunt atestate pentru prima dată în Europa în 1365. Și derivă din cărțile mameluce, care aveau cupe, monede, săbii și bastoane de polo, simboluri încă folosite în pachetele tradiționale din țările latine.

Pentru că polo-ul era un sport puțin cunoscut atunci, bastoanele au fost înlocuite cu bâte sau măciuci. Prezența lor este atestată în 1371, în Catalonia, în 1377 în Elveția și ulterior în Italia și Franța.

În registrul contabil pentru 1392 sau 1393, Charles sau Charbot Poupart, trezorier al gospodăriei regelui Carol al VI-lea al Franței, a înregistrat o plată pentru pictarea a trei seturi de cărți de joc. Între anii 1418 și 1450, fabricanții profesioniști de cărți de joc germani din Ulm, Nürnberg și Augsburg au creat pachete de cărți tipărite. Pachetul vânătoresc flamand, deținut de Muzeul Metropolitan de Artă, este cel mai vechi set complet de cărți de joc obișnuite fabricat în Europa în secolul al XV-lea.

Pe măsură ce cărțile de joc s-au răspândit din Italia în țările germanice, semnele latine au fost înlocuite cu următoarele semne: frunze (sau scuturi), inimi (sau trandafiri), clopote și ghinde, și o combinație de semne latine și germanice. Aveau și denumiri franțuzești, precum „trèfles' (trefle, trifoi), „carreaux' (carouri, romburi), „cœurs' (inimi) și „piques' (pici). Treflele au derivat din ghinde, iar picile din frunzele de pe cărțile germane.

Cum au apărut simbolurile

În Anglia, simbolurile franceze au continuat să fie folosite, deși primele pachete care au circulat aveau semne latine. Așa s-ar explica și de ce în limba engleză treflele sunt numite „clubs' și picile „spades'. La sfârșitul secolului al XIV-lea, europenii au schimbat cărțile mameluce cu figuri. Asta pentru a-i reprezenta pe membrii famiilor regale europene și pe apropiații lor.

Pachetele de 56 de cărți care conțineau un Rege, o Regină, un Cavaler și un Valet (ca în tarot) au devenit comune în secolul al XV-lea. La mijlocul secolului al XVI-lea, negustorii portughezi au introdus cărțile de joc în Japonia. Primul pachet de cărți indigen japonez a fost Tenshō karuta, numit după perioada Tenshō.

Producătorii de cărți din Statele Unite ale Americii au introdus Joker-ul în pachet. El a fost conceput pentru jocul Euchre, care s-a răspândit din Europa până în America imediat după Războiul de Independență. În jocul Euchre, cel mai mare atu este valetul numit „right bower'.

Al doilea atu ca importanță este „left bower', valetul de aceeași culoare cu atuul. Joker-ul a fost inventat în jurul anului 1860 ca un al treilea atu sau „best bower', clasat mai sus decât ceilalți doi. Se crede că numele derivă din „juker', o altă denumire a jocului Euchre.

De ce sunt controversate cărțile de joc

Știind cum au apărut cărțile de joc și cum au evoluat, rămân totuși subiect de controverse. Încă de la apariția lor, și-au căpătat adversari înverșunați. Episcopul de Würzburg le-a interzis, în 1329, călugărilor din dioceza sa, utilizarea cărților de joc în timpul liber. Sfântul Bernardin le-a ars, iar alți clerici le-au anatemizat. De ce toate astea?

Ei bine, se credea că cei care practicau jocurile de cărți aveau legături cu diavolul, fiind vrăjitori. Alfonse al XI-lea (1312-1350), regele Castiliei, a dat, în 1332, un edict. Prin acesta interzicea cavalerilor să atingă cărțile de joc.

Într-o ordonanță din 1398 a șefului poliției din Paris, se arată ca mulți cetățeni își părăseau locurile de muncă și familiile pentru a juca. După ce pierdeau, se apucau de furat și de tâlhărit. Drept urmare, jocul de cărți a fost interzis și se pedepsea cu amenzi usturătoare și chiar cu închisoarea.

Și în Italia jocul de cărți a fost interzis prțial. Era permis numai în zilele nelucrătoare și numai în anumite locuri. La 23 mai 1376, autoritățile din Florența au interzis complet jocurile de cărți, printr-un decret. De altfel, nici în zilele noastre nu sunt acceptate pe scară largă, deși nici nu se mai joacă atât de des. Totuși, intră în categoria jocurilor de noroc.

Știai că…

…cea mai frumoasă colecție de cărți de joc se află în Anglia, conținând peste 7000 de seturi?

…printre cele mai interesante seturi de cărți de joc este unul pentru pichet, executat la Viena, în 1818? Este confecționat din discuri de os foarte subțiri, pe dosul fiecărei cărți fiind pictate note muzicale. Dacă așezi cărțile în ordinea importanței, obții partitura unor cunoscute valsuri vieneze.

…din colecția londoneză, cel mai valoros set este cel realizat în 1862. Fiecare carte are imprimat pe verso câte un peisaj din Anglia. Sunt adevărate opere de artă.

Sursa foto: 123rf.com

Alte surse: historia, ro, playingcarddecks.com, theguardian.com, wikipedia.org,

Citește și Ce este Parlamentul European și ce rol are

Google News Urmărește-ne pe Google News

Biografiile Vedetelor
Fii la curent cu tot ce se întâmplă cu vedetele tale favorite

Află totul despre vedetele din România, dar și despre celebritățile internaționale: biografii, carieră, filmografie, discografie si viață personală.

Revista VIVA!
Revista VIVA!
Abonează-mă la newsletter Abonează-mă
Buton