Curiozități despre Lună – ce nu știai despre satelitul Pământului

Cuvântul „lună’ are sensuri diferite în limba română. Dar atunci când este scris cu literă mare, Luna se referă strict la satelitul planetei noastre. Provine din limba latină, unde luna se trage din străvechiul „louksna’, care s-ar traduce prin „lumină reflectată’. În sanscrită cuvântul făcea referire la divinitate. Pe de altă parte, în limba greacă veche, σελήνη sau selḗnē păstrează sensul de „luminos’, „strălucire’ sau „splendoare’.

Curiozități despre Lună

Cum s-a format Luna? Sunt cutremure pe Lună? De ce strălucește pe cerul nopții? Sunt numai câteva dintre acele curiozități despre Lună la care mulți caută răspuns. Iar unii dintre marii fotografi premiați în domeniul astronomiei dezvăluie unele dintre misterele Lunii.

Luna a apărut accidental

Se spune că Luna s-ar fi format atunci când o rocă uriașă s-ar fi lovit de Pământ. De altfel, este una dintre explicațiile acceptate pe scară largă. Se crede că o rocă de dimensiunile planetei Marte s-a izbit de Pământ, imediat după ce sistemul solar a început să se formeze, în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani. Fenomentul este cunoscut sub numele de teoria impactului gigantic. Și se presupune că în urma impactului s-a format un nor uriaș de deșeuri care, în cele din urmă, s-au alipit formând Luna.

O parte dintre deșeuri ar fi provenit de la roca uriașă, iar cea mai mare parte de pe Pământ, în urma impactului. Este opinia celor de la Natural History Museum din Londra. De altfel, o dovadă a acestui accident se regăsește printre mostrele luate în timpul expedițiilor Apollo, care demonstrează că compoziția Lunii are asemănări și deosebiri față de compoziția geologică a Pământului.

Este unicul satelit natural permanent al Pământului

Este cel de-al cincilea cel mai mare satelit natural din Sistemul Solar. Și este și cel mai mare dintre sateliții planetari în comparație cu dimensiunile planetei pe care o orbitează. Dar Luna este și al doilea cel mai dens satelit. Primul în densitate este Io, satelitul lui Jupiter.

Mereu ne arată aceeași față

Una dintre cele mai interesante curiozități despre Lună constă în faptul că îi arată Pământului mereu aceeași față. Și asta pentru că Luna are o rotație sincronizată cu Pământul. Iar cea mai apropiată faţă de noi este plină de pete întunecate uriașe numite maree vulcanice. Acestea umplu spațiile dintre coastele străvechi impresionante și strălucitoare și craterele de impact proeminente.

Suprafața Lunii este întunecată?

O vedem strălucind cu putere și luminând cerul nocturn. Totuși, suprafața lunii este, de fapt, întunecată. Și reflectă lumina un pic mai mult decât asfaltul uzat. Dar influența ei gravitațională este cea care produce mareele oceanice și o ușoară prelungire a zilei.

Dar una dintre cele mai interesante curiozități despre Lună este că „partea întunecată’ a ei nu este de fapt întunecată. Noi putem vedea numai o singură față a ei, cea luminată de Soare. Și pe aceasta o putem observa în totalitate numai când este Luna plină. Drept urmare, „partea întunecată’ este numai din perspectiva noastră, ca privitori de pe Terra.

Așadar, corect ar fi să-i spunem „partea din spate’, nicidecum „întunecată’. Și asta pentru că, deși noi nu o putem vedea, multe misiuni astronomice au fotografiat și au studiat această față a Lunii.Prima fotografie a fost făcută de către echipajul Uniunii Sovietice Luna 3, în 1959.

Soarele și Luna nu sunt egale

Privite de pe Pământ, Soarele și Luna par să fie cam la fel și să aibă dimensiuni egale. Totuși, Luna este de 400 de ori mai mică decât Soarele, dar de 400 de ori mai aproape de Pământ. Și printre curiozități despre Lună se numără și faptul că aceasta se îndepărtează treptat de Pământ. În fiecare an, se îndepărtează cu aproximativ câte 3,8 cm.

Potrivit NASA, impacturile gravitaționale care au făcut ca Luna să devină satelitul Pământului au fost complicate. Pe măsură ce s-au produs, au eliberat energie. Acea energie a făcut ca Luna să înceapă să se îndepărteze treptat și încet de Pământ, chiar dacă încă se forma.

În cele din urmă, procesele de formare a mareelor au fixat orbita Lunii în jurul Pământului. Cu toate astea, Luna încă se îndepărtează de planeta noastră cu aproximativ 3,8 cm pe an. Deși acest lucru nu este mult, va face ca Luna să devină mult mai îndepărtată de Pământ de-a lungul a milioane de ani.

Mișcă Pământul la fel ca și Soarele

Știm cu toții că Luna este parțial responsabilă pentru formarea mareelor oceanice și marine de pe Pământ. Un rol important în acest fenomen îl joacă și Soarele. Cu toate acestea, pe măsură ce Luna orbitează în jurul Pământului, provoacă și o maree de rocă. Asta face ca roca să urce și să coboare în același mod ca apa. Efectul nu este la fel de dramatic ca în cazul oceanelor, dar este măsurabil. Căci suprafața solidă a Pământului se deplasează câțiva centimetri la fiecare maree.

Gravitația lunii este principala cauză a mareelor de pe Pământ. Această atracție gravitațională provoacă două umflături în oceanele Pământului care reprezintă maree înalte. Una se află în partea cea mai apropiată de Lună și una în partea opusă. Zona de maree înaltă opusă lunii este cauzată de faptul că Luna atrage planeta și nu oceanul spre ea. Între aceste două umflături de maree înaltă sunt zone de maree joasă.

Deși gravitația lunii este cea mai puternică cauză a mareelor de pe Pământ, contribuie și rotația planetei noastre și forța gravitațională a soarelui. Puterea mareelor și nivelul apei au variat mult de-a lungul istoriei Pământului. Dar acest lucru este cauzat în principal de schimbările climatice și ale nivelului mării, deplasarea continentelor Pământului (tectonica plăcilor) și de alți câțiva factori.

Și pe Lună sunt cutremure

Se numesc cutremure selenare și sunt provocate de influența gravitațională a Pământului. Spre deosebire de cutremurele de pe Pământ, care durează doar câteva minute, cele selenare pot ține și o jumătate de oră. Totuși, sunt mult mai puțin intense decât cutremurele terestre.

Cei mai mulți dintre noi privim luna ca pe o rocă moartă și rece. Și poate că avem dreptate. Totuși, Luna nu este statică. La fel cum pe Pământ există zone zdruncinate de cutremure, așa sunt și pe Lună. Și sunt mai mulți factori care le declanșează. Iar printre ei se numără impactul meteoriților, schimbările de temperatură, gravitația Pământului și slăbiciunile de structură în interiorul Lunii. Chiar dacă unele dintre aceste cutremure selenare se observă cu greu, altele pot avea consecințe majore.

Există apă pe Lună

Deși nu există apă în forma în care suntem noi obișnuiți, Luna are formele ei de apă. Cu alte cuvinte, există o formă de gheață acoperită cu praf selenar și minerale, atât la suprafața cât și în interiorul satelitului natural al Pământului. A fost descoperită pe anumite suprafețe selenare aflate mereu în umbră și implicit foarte reci. Se crede că această formă de apă a fost adusă pe Lună de către comete.

Eclipsele solare sunt coincidențe cosmice

O eclipsă solară se produce atunci când Luna se aliniază perfect între Pământ și Soare. În timpul unei eclipse solare complete, silueta întunecată a Lunii blochează Soarele, așa încât, timp de câteva minute, coroana solară sau atmosfera lui exterioară este încă vizibilă. Și nu există un motiv anume pentru care se produce acest fenomen cu o asemenea precizie. Așa că, atunci când alinierea este perfectă, pământenii pot observa miracolul acestei coinciențe cosmice pe cerul nostru.

Luna are un miros aparte

Este un corp ceresc unic, așa că merită și un miros specific. Se spune că Luna ar avea un miros unic. Și este una dintre curiozități despre Lună. Luna nu are atmosferă substanțială și, implicit, nu are aer. Dar astronauții echipajului Apollo 11 au fost surprinși să descopere că Luna are miros. Iar acest miros le-a pătruns prin costumele speciale, în echipamentele de lucru și în mostrele colectate în timpul misiunii.

Astronauții au descris mirosul ca fiind cu tentă metalică, asemănător oarecum cu cel al prafului de pușcă ars sau cu cel rămas în urma exploziilor de focuri de artificii. Se presupune că mirosul unic ar fi cauzat de o reacție chimică între o substanță din praful selenar și oxigen. Oricum, mostrele selenare ajunse pe Pământ nu miros. Ceea ce face să se creadă că ar fi vorba despre o reacție chimică temporară.

Sursa foto: Shutterstock

Alte surse: rmg.co.uk, space.com, wikipedia.org,

Citește și Coduri secrete Netflix. Care sunt și cum să accesezi listele cu filme care te interesează