Curiozități despre Soare

Soarele este cel mai mare element al sistemului solar, conținând 99.86% din întreaga masă a sistemului. Și ar putea îngloba cu ușurință aproximativ 1,3 milioane de planete Pământ. Are o circumferință ecuatorială de 4.379.000 km. Iar distanța din centrul Soarelui până la exterior este de 695.508 km. Ca să-ți faci o idee de ansamblu asupra dimensiunilor, unui avion cu viteza de croazieră de 900 de kilometri pe oră i-ar trebui peste 200 de zile să înconjoare complet Soarele.

Cu toate astea, este considerat o stea de dimensiuni medii. Și asta pentru că există stele chiar și de 700 de ori mai mari ca el. Ba chiar intră în categoria stelelor pitice galbene. Sunt numai câteva dintre acele curiozități despre Soare cre stârnesc interesul tuturor. Așa că citește mai departe să afli și mai multe.

Cele mai interesante curiozități despre Soare

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost fascinați de Soare. Ba chiar i-au atribuit puteri divine. Și nu e de mirare că se află în centrul celor mai multe dintre religiile vechilor civilizații. Maiașii îi spuneau Kinich Ahau. Pentru civilizația din Valea Indusului era Surya, iar în Egiptul Antic era cunoscut drept Ra. Până și dacii îl divinizau sub numele de Dzio.

În zilele noastre, însă, oamenii de știință consideră Soarele una dintre miliardele de alte stele care formează Calea Lactee. În 1610, Galileo Galilei și-a îndreptat micul telescop spre Soare și a observat pete solare. De atunci, telescoapele au evoluat considerabil, iar cercetătorii folosesc instrumente performante speciale pentru observarea Soarelui. Până și în spațiu există o flotă de telescoape țintite asupra lui care îl țin în permanență sub observație. Și s-au descoperit unele dintre cele mai interesante curiozități despre Soare.

Soarele are numai 20,5 ani

Situat la o distanță de aproximativ 27.000 de ani-lumină de centrul galaxiei, Soarele completează o orbită în jurul centrului galactic într-o perioadă cuprinsă între 220 și 250 de milioane de ani. Drept urmare, în urmă cu numai un an galactic, pe planeta noastră apăreau primii dinozauri. Pe Pământ, un an se traduce printr-o rotație a planetei în jurul Soarelui. Și în ani pământeni, soarele are avea venerabila vârstă de 4,57 miliarde de ani. Dar planeta Pământ nu exista când a apărut Soarele. Așadar, soarele, deși foarte bătrân, are numai 20,5 ani galactici.

Lumina de azi este străveche

Lumina de la Soare nu ajunge instantaneu pe Pământ. Cele două corpuri sunt separate de o distanță de cam 150 de milioane de kilometri. Viteza luminii în vid este de 300.000 de kilometri pe secundă. Iar asta înseamnă că de la suprafața Soarelui până la Pământ lumina face 8 minute și 20 de secunde.

Numai că particulele de lumină, numite fotoni, nu se produc la suprafața Soarelui, ci tocmai în nucleul acestuia. Acolo, în fiecare secundă, 700 de milioane de tone de hidrogen sunt transformate în 695 milioane de tone de heliu. Procesul poartă numele de fuziune nucleară. Diferența de cinci milioane de tone de materie este convertită în energie. Iar o parte din această energie este și lumina vizibilă. Imediat cum este creat, un foton își începe drumul către suprafața Soarelui.

Drumul este unul foarte lung, iar Soarele este extrem de dens. Dat fiind că este creată în aceste condiții, lumina are o lungime de undă foarte mică pentru a fi văzută cu ochiul liber. Dar fotonul se întâlnește pe parcurs cu alte particule care îl absorb și îl reemit, dar la un nivel de energie mai mic și cu o lungime de undă mai mare.

Așa se face că unui foton îi trebuie cam 170.000 de ani pământeni să ajungă la suprafața Soarelui, ca lumină vizibilă. Cei 150 de milioane de kilometri rămași până la noi îi va parcurge 8 minute și 20 de secunde. Cu alte cuvinte, lumina pe care o primim noi acum de la Soare a fost creată acum 170.000 de ani, pe vremea Omului de Neanderthal.

Soarele nu e galben

Ne-am obișnuit cu tot felul de reprezentări ale Soarelui în culoarea galbenă. Și chiar așa și pare privindu-l. Numai că, potrivit cercetătorilor, culoarea Soarelui e o combinație de alb, galben și verde-albăstrui. Și asta pentru că este un așa-numit radiator cu corp negru. La fel ca toate celelalte stele, radiază, la un moment dat, în întregul spectru electromagnetic, inclusiv în toate culorile spectrului vizibil. Drept urmare, soarele poate fi considerat alb, dat fiind că din amestecul tuturor acestor culori diferite rezultă lumina albă.

Pe de altă parte, în baza masei și a temperaturii la care arde, soarele este considerat o stea galbenă. Iar dacă am privi emisiile sale la fiecare lungime de undă, acestea au nuanțe verde-albăstrui. Și cele mai puternice emisii vizibile în spectrul luminos au această culoare. Așadar, din punct de vedere tehnic, soarele este verde-albăstrui.

Nu este cea mai strălucitoare stea

Văzut de pe Pământ, Soarele este extrem de strălucitor. Chiar și de la o distanță de 150 de milioane de kilometri, poate fi foarte dăunător pentru ochiul uman. În timpul zilei, Soarele este atât de strălucitor încât celelalte obiecte cerești devin aproape imposibil de observat. Este de aproximativ 400 de mii de ori mai strălucitor decât Luna plină, cel mai strălucitor obiect de pe cerul nocturn.

Cu toate astea, Soarele nu este cea mai strălucitoare stea din Galaxie. Pare așa, deoarece este foarte aproape de Pământ. Rigil Kentaurus, una dintre cele trei componente ale stelei triple Alpha Centauri, cea mai apropiată de Soare, este de 1,5 ori mai strălucitoare. Steaua Pistol este de aproximativ trei milioane de ori mai strălucitoare decât Soarele. Iar Eta Carinae este un sistem stelar cu o strălucire de cinci milioane de ori mai mare decât cea a Soarelui.

Soarele e pătat

Stratul de la suprafață emite lumina vizibilă numită fotosferă. Și există anumite porțiuni mai reci, care par întunecate. Lumina nu se poate privi printr-un telescop obișnuit dar, cu ajutorul filtrelor speciale, se pot observa grupuri mari de pete. Aceste pete solare sunt porțiuni de pe suprafața Soarelui unde liniile de forță ale câmpului magnetic sunt răsucite și despicate. Pot atinge și suprafețe de până la 50.000 km.

Se consideră că în aceste puncte se produc interacțiuni între straturile inferioare câmpului magnetic, care reduc ușor radiațiile emise din nucleu, răcorind suprafața. Este motivul pentru care se și produc, în aceste zone, așa-numitele erupții solare, adică emisii puternice de plasmă. Erupțiile solare sunt cele mai mari evenimente explozive din sistemul solar.

Apar atunci când câmpurile magnetice asociate cu petele solare transformă energia în căldură și accelerează particule, aruncând-o în spațiu. Se caracterizează printr-o explozie de fotoni la aproape fiecare lungime de undă. Oamenii de știință măsoară de obicei razele ultraviolete, razele X și razele gamma care provin de la erupțiile solare. Acestea apar de obicei ca fulgerări strălucitoare pe suprafața Soarelui și pot dura de la doar câteva minute până la câteva ore.

Soarele e tot mai fierbinte pe măsură ce te îndepărtezi de el

Nucleul solar are aproximativ 15 milioane de grade Celsius. Temperatura scade pe măsură ce crește distanța față de nucleu, astfel că la suprafață Soarele nu are „decât’ o temperatură de aproximativ 5.500 de grade Celsius. Pe cale de consecință, cu cât ne îndepărtăm mai mult de suprafața soarelui, cu atât acesta este mai fierbinte. Și nu se știe de ce. Din punct de vedere tehnic, atmosfera solară se extinde până la marginile sistemului solar.

Dar există mai multe straturi. Iar cromosfera este cela mai apropiat dintre ele de suprafață. Urmează o porțiune de tranziție, numită coroană solară, ceea ce se vede în timpul unei eclipse totale. Restul este reprezentat de heliosferă. În zona de tranziție temperatura crește cel mai mult și devine tot mai fierbinte pe măsură ce înaintează spre exterior, ceea ce este foarte ciudat.

O altă ciudățenie constă în faptul că fiecare particulă solară care iese în acea zonă are câteva milioane de grade. Astfel că în coroană, ultimul strat al atmosferei solare, temperatura este de un milion de grade Celsius. Or, densitatea din spațiu este atât de scăzută încât un om ar putea muri congelat acolo. Cauza acestei temperaturi extreme a coroanei solare a rămas mult timp un mister.

Acum, noile cercetări arată că responsabilă de acest ciudat fenomen ar fi multitudinea de minierupții care au loc la suprafață. Chiar dacă acestea sunt extrem de mici, prin comparție cu o erupție solară puternică, numărul lor mare (milioane în fiecare secundă) eliberează în coroană o cantitate enormă de căldură.

„În ciuda faptului că sunt minuscule în comparație cu cele obișnuite, fiecare eliberează cam aceeași energie ca o bombă cu hidrogen de zece megatone. Milioane de aceste nanoerupții au loc în fiecare secundă pe Soare și, împreună, încălzesc coroana’, spune Jim Klimchuk, astronom la Goddard Space Flight Center în Greenbelt, Maryland, specializat în studiul Soarelui.

De la Soare și-a luat heliul numele

Încă de la primele încercări ale oamenilor de a determina compoziția chimică a Soarelui prin spectrul său, aceștia au observat niște linii de radiații provenite de la un element necunoscut. O vreme, au crezut că acel element era prezent doar acolo. Drept urmare, l-au numit după zeul grec al Soarelui, Helios.

Ulterior, aceeași substanță chimică a fost descoperită și pe Pământ, dar așa i-a rămas numele: heliu. Heliul ocupă un sfert din compoziția Soarelui. Restul compoziției este format din 73% hidrogen și 2% alte elemente mai grele. Asta se datorează reacției termonucleare care transformă hidrogenul în heliu și prin care se produce energia.

Soarele este în continuă schimbare

Încă nu s-a descoperit de ce, dar Soarele este în continuă schimbare. Este un obiect ceresc misterios. Și nimeni nu poate prexice deocamdată ce se va întâmpla cu Soarele pe termen lung. Nu se pot prezice date excate pentru erupțiile solare sau alte evenimente care ar putea afecta Pământul sau activitatea astronauților. Erupțiile solare apar haotic și nimeni nu poate ști care dintre petele solare de la suprafață va exploda.

Ce se știe este că, în general, un anumit număr de pete explodează într-un anume ritm. Și sunt cicluri de câte 11 ani, în care există câte o erupție minoră și una majoră. Se estimează că în 2025 ar urma să se producă una. În plus, intensitatea radiațiilor este în ușoară creștere. Și se crede că, în urmă cu 4,5 miliarde ani, era cu 25% mai slabă. De atunci, strălucirea soarelui s-a intensificat gradual.

Există o soră a Soarelui

În anul 2014, o echipă de astronomi de la Universitatea Austin din Texas a descoperit o stea soră a Soarelui. Aceasta a fost denumită HD 162826 și are aceeași compoziție chimică. HD 162826 se află la o distanță de 110 ani-lumină, în constelația Hercule, și nu este vizibilă cu ochiul liber. Are aceeași vârstă ca Soarele, dar este puțin mai masivă și mai fierbinte. Deocamdată, astronomii nu au detectat nicio planetă în jurul acestei stele.

Sursa foto: Freepik.com

Alte surse: universemagazine.com, nhm.ac.uk, stanford.edu,

Citește și Cum să te adaptezi la ora de iarnă 2024