De ce bat clopotele la ora 12:00

Cuprins

1 Ce înseamnă clopotele pentru lumea creștină
2 Când și de ce se trag clopotele
3 De ce bat clopotele la ora 12:00 în bisericile catolice

De ce bat clopotele la ora 12:00 este foarte interesant de știut. Căci sunt mulți care nici nu bănuiesc motivul real. În plus, acest lucru se întâmplă în toată lumea creștină. Iar originile acestui obicei religios au legătură cu țara noastră. Drept urmare, ar trebui să știi de ce bat clopotele la ora 12:00.

Ce înseamnă clopotele pentru lumea creștină

Cuvântul „clopot” vine din limba slavă, de la „klopotu”. Și se traduce prin obiect metalic în formă de pară, deschis în partea inferioară și prevăzut în interior cu o limbă mobilă. Aceasta, lovindu-se de pereții clopotului, produce sunete melodioase prelungi.

În cultul creștin, clopotele sunt elemente esențiale. Împreună cu toaca marchează momentele importante ale slujbelor religioase și ale vieții comunității. Clericii spun că sunetul clopotelor oferă timpului o măsură liturgică. Iar „tragerea clopotelor face pe om să iasă din rânduiala cotidiană, într-o realitate mai presus de aceea care cade sub simțuri'. În rugăciunile din „Canonul pentru binecuvântarea clopotelor”, este scris: „Toți cei care pot auzi glasul lor, în zi și în noapte, să se împărtășească de sfințenia sfinților.”

Trasul clopotelor este o practică străveche a Bisericii. Și este menită să cheme credincioșii la rugăciune, la slujbele bisericești. Dar are și rolul de a exprima bucuria triumfătoare a credinței. Pe de altă parte, încă din cele mai vechi timpuri, clopotele au anunțat și primejdia. După cum spunea Părintele Arsenie Papacioc, „Clopotele nu bat niciodată pentru amuzament. Ci bat pentru ceva de natură sufletească, care ne atrage atenția: cheamă viii, plânge morții, împrăștie viforele! Împrăștie dracii și trăsnetele.”

Fiecare clopot este acordat din fabricaţie. Și emite un grup de sunete cu efect amplu şi înălţător. Sunetul este produs prin lovirea din interior, cu aşa-numita limbă a clopotului, sau din exterior, cu un ciocănel sau un lemn. Această din urmă modalitate este specifică mai ales templelor budiste. Pe vremuri, clopotele erau trase de clopotar. În ultima vreme, sunt puse în mişcare de mecanisme ghidate electronic. Totuşi, mai există şi azi clopotari, chiar şi tineri.

Când și de ce se trag clopotele

Fiind socotit un obiect de cult foarte important, clopotul se sfințește ori se stropește cu apă sfințită, după o orânduială specială. Se tămâiază în patru părți, apoi se zic rugăciunile pentru sfințire și ocrotire. Nu oricum și nu oricine poate să tragă clopotul în Biserică. Orice lucrare săvârșită în Biserică are un rost bine definit. Și se face numai cu binecuvântare. Există o rânduială bine definită a tragerii clopotelor, după cum este și pentru bătut toaca.

Clopotele se bat la diverse momente din timpul unei zile liturgice. Fie împreună cu toaca, fie singure, la începutul slujbelor importante și la unele momente de seamă din cadrul acestora, la slujba de seară, la miezul nopții, de dimineață. Clopotele anunță și decesul unui membru al comunității, când sună prelung și rar. Când bat în ritm alert, precipitat, anunță incendii, războaie, calamități.

Creștinii obișnuiau să tragă clopotele imediat cum auzeau tunete. Dar și pentru mobilizarea obștii, pentru refugiu, pentru înscăunări la domnie. Bătaia clopotelor a reprezentat una dintre modalitățile de comunicare în masă a veștilor.

Potrivit Preotului Ciprian Florin Apetrei, citat de Ziarul Lumina, „La mănăstiri există mai multe feluri de toacă şi de clopote. Iar modul şi timpul lovirii lor, de altfel destul de complicat, se precizează de tipicul fiecărei mănăstiri în parte. La bisericile de mir, clopotele sunt trase înainte de începutul oricărei slujbe, ca să-i înştiinţeze pe credincioşi.

Clopotul bate înainte de Vecernie, de Utrenie, şi înainte de Sfânta Liturghie. Când slujbele sunt una după alta, clopotul este tras din nou la sfârşitul celei dintâi. De exemplu, este tras la sfârşitul Ceasurilor, ca să înceapă Vecernia cu Liturghia Darurilor înainte sfinţite, la sfârşitul Ceasurilor Mari, ca să înceapă slujba Vecerniei şi a Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare, în ajunul Crăciunului şi al Bobotezei, sau la Vecernia cea Mare din Vinerea Sfintelor Patimi, la sfârşitul Liturghiei pentru Vecernia „plecării genunchilor' din ziua de Rusalii sau al Aghesmei celei Mari, sau în cinstea unei sărbători naţionale etc.

Astfel, credincioşii sunt înştiinţaţi despre începutul slujbei care urmează şi sunt chemaţi să vină la aceasta. În afară de acest scop practic, clopotele se trag fie ca să exprime bucuria Bisericii, fie întristarea ei, fie ca să însoţească glasurile credincioşilor cu procesiuni sfinte, de bucurie sau întristare. În prima situaţie ar trebui să enumerăm sunetul de bucurie al tuturor clopotelor în timpul slujbei Învierii, la cântarea „Hristos a înviat', legată de începutul slujbei Utreniei Paştelui, iar în a doua, sunetul de doliu al clopotelor în Vinerea cea Mare şi la slujbele de înmormântare şi, în sfârşit, ultima ipostază, glasul clopotelor în timpul purtării icoanelor, la hramurile bisericilor sau al Epitafului, în timpul slujbei Utreniei Sâmbetei celei Mari.'

De ce bat clopotele la ora 12:00 în bisericile catolice

Spre deosebire de bisericile ortodoxe, cele catolice au un obicei aparte. În Transilvania, în Ungaria și în toate țările de rit catolic, clopotele bat, în fiecare zi, la ora 12 fix. Iar asta are legătură cu țara noastră. Căci de aici a pornit totul. Mai exact, de la Iancu de Hunedoara, care a salvat Creștinătatea din Europa vestică. Victoria de la Belgrad, împotriva armatei turce, condusă de Mahomed al II-lea, în anul 1456, i-a adus recunoştinţa întregii lumi catolice.

A fost un moment important în istoria umanității. Sultanul Mahomed al II-lea a mobilizat, pentru cucerirea Belgradului, forţe impresionante. Au fost cam 150.000 de soldaţi. Avea o artilerie de asediu superioară celei folosite împotriva Constantinopolului şi o flotă ce urma să acţioneze pe Dunăre.

Iancu de Hunedoara şi-a întărit garnizoana cetăţii cu 5.000 de mercenari. Cu sprijinul călugărului franciscan Ioan de Capistrano, care a desfăşurat o intensă propagandă pentru o nouă cruciadă antiotomană, Iancu a reuşit să ridice o oaste de circa 30.000 de oameni, în cea mai mare parte vlahi şi sârbi ortodocşi, şi o flotă improvizată formată din 200 de vase.

Din 4 iulie 1456, timp de câteva zile, artileria otomană, compusă din 300 de tunuri, a bombardat zidurile oraşului, încercând blocarea aprovizionării acestuia pe Dunăre, cu ajutorul flotei fluviale. La 14 iulie, flota creştină ataca vasele otomane distrugând şapte galere mari şi mai multe mici, provocând dispersarea acestora şi reuşind aprovizionarea cetăţii. În zilele următoare, forţele terestre au reuşit să spargă blocada otomană în zona Zemunului, ocupând poziţii favorabile. La 21 iulie, sultanul a încercat să forţeze victoria printr-un asalt general. De două ori turcii au reuşit să pătrundă în oraş, dar au fost respinşi.

Al treilea atac asupra podului care asigura intrarea în fortăreaţa a fost respins de trupele comandate de Capistrano. Asupra turcilor care puseseră scări de asalt pe ziduri a fost aruncată apă clocotită şi materiale inflamabile. Noi şi noi detaşamente de „cruciaţi' soseau pe Dunăre în cetate. Spre seară, au trecut la contraatac, oraşul fiind despresurat. La 22 iulie, armata creştină a trecut Sava, dezlănţuind atacul general.

Tunurile turcilor au fost capturate şi folosite împotriva armatei sultanului, care a fost rănit de o săgeată, fiind salvat de aga ienicerilor, Hassan, care şi-a dat viaţa protejându-l pe sultan cu propriul trup. La 23 iulie, turcii s-au retras, lăsând în urmă o pradă uriaşă şi foarte mulţi morţi.

Creştinii au pierdut relativ puţini oameni, circa 3.000 – 4.000', afirmă istoricul Camil Mureşan în cartea „Ioan de Hunedoara şi vremea sa. Concepţia strategică modernă a lui Iancu l-a ajutat să-l înfrângă pe sultan în ciuda raportului de forţe defavorabil creştinilor. Ca omagiu, papa Calixt al III-lea a elogiat victoria obţinută de Iancu de Hunedoara ca fiind 'cel mai fericit moment al vieţii sale'. Și a decretat, printr-o bulă papală emisă pe 6 august 1456, ca toate clopotele bisericilor catolice din Europa să fie trase în fiecare zi la ora 12.00, „până la sfârșitul veacurilor'.

Această practică, a trasului clopotelor de amiază, este atribuită în mod tradiţional sărbătoririi internaţionale a victoriei în bătălia de la Belgrad, contra oştirii otomane a sultanului Mehmed al II-lea Cuceritorul Constantinopolului. Iancu de Hunedoara își are mormântul în Catedrala Romano-Catolică Sfântul Mihail din Alba Iulia, vizitat anual de mii de turiști. Puțină lume știe însă că trupul domnitorului nu se mai află acolo, mormântul fiind jefuit și devastat de mai multe ori pe parcursul Evului Mediu, cu prilejul unor invazii.

Sursa foto: 123rf.com

Alte surse: crestinortodox.ro, doxologia.ro, agerpres.ro,

Citește și Semnificația orelor – ce înseamnă când te uiți la ceas la oră fixă

Urmărește-ne pe Google News