De ce cad pisicile întotdeauna în picioare

Când vrem să facem referire la o persoană descurcăreață, obișnuim să spunem că mereu cade în picioare precum pisica. E drept că, cel puțin în teorie, pisicile reușesc să „aterizeze’ întotdeauna pe cele patru lăbuțe ale lor, chiar și când sar de la înălțimi impresionante. Și există o explicație științifică pentru asta. Însă, nu e cazul să ai convingerea că se întâmplă asta mereu. Așa că hai să vedem de ce cad pisicile întotdeauna în picioare.

Mit sau realitate?

Nu e nimic neadevărat în faptul că pisicile pot supraviețui căderilor de la mari înălțimi. Și nu degeaba se mai spune că ar avea și câte 9 vieți. Dar nici nu pot fi incluse aici chiar toate pisicile. Mai ales dacă au fost crescute în apartamente închise, fără acces la lumea de afară.

Totuși, în 2018, în New York City din SUA, cineva a anunțat autoritățile cu privire la căderea unei pisici pe asfalt, de la o fereastră a unui apartament situat la etajul al XXXII-lea. Iar felina a supraviețuit și a devenit celebră. După două zile petrecute la veterinar, unde i s-au reparat un plămân și niște dinți sparți, pufoșenia a revenit în brațele familiei.

Cercetători din diferite domenii încă se străduiesc să descifreze abilitățile uluitoare de supraviețuire ale felinelor. De altfel, prin secolul al XIX-lea, experții au început să analizeze în detaliu imagini cu pisici aflate în cădere de la înălțime. Și să se întrebe de ce cad pisicile întotdeauna în picioare. Au observat cum, în timp ce se îndreaptă spre pământ, se răsucesc în aer în jurul propriei axe și reușesc să aterizeze invariabil pe toate cele patru picioare.

A fost imortalizat și un experiment în cadrul căruia o pisică era ținută de către cineva de toate cele patru lăbuțe, cu spatele în jos, spre pământ. Apoi, i s-a dat drumul să cadă. Dacă prima impresie a fost că felina va cădea ca atare, ceea ce s-a întâmplat în următoarele secunde pare să sfideze legile fizicii. Pur și simplu s-a sucit și a reușit să aterieze perfect pe sol, pe propriile picioare.

Și cei care au avut măcar o pisică au putut observa cum acest tip de patrupede reușesc să facă acrobații în aer și să ajungă fără probleme pe sol. Dar, din punct de vedere științific, e imposibil ca un obiect inert aflat în cădere să se răsucească în aer dintr-o dată, fără nicio influență externă. Or, tocmai asta fac pisicile: se învârt în jurul propriei axe, fără să le ajute nimic. Și rămâne întrebarea de ce cad pisicile întotdeauna în picioare.

De cad pisicile întotdeauna în picioare

Cum e posibil așa ceva? Etienne-Jules Marey, un om de știință francez, a observat, în 1894, căderea pisicilor. Folosind o cameră cronofotografică, a reușit să surprindă 60 de cadre pe secundă din căderea unei pisici. Apoi a privit cu încetinitorul să vadă de ce cad pisicile întotdeauna în picioare.

Fenomenul a rămas în atenția cercetătorilor, iar fizicianul James Clerk Maxwell, cunoscut pentru studiile sale în domeniul electromagnetismului, a făcut o serie de experimente în acest sens. A lăsat să cadă pisici de la diferite înălțimi, chiar și de la ferestre, pe saltele, paturi și mese. Însă, abia în 1969, misterul aterizării perfecte a pisicilor a început să fie deslușit.

Până atunci, pare că nimeni nu a luase în considerare cu atenția cuvenită structura anatomică a felinelor. Pur și simplu, considerau corpul pisicii drept un cilindru care începe să se rotească prin magie. Totuși, dacă privim cu atenție corpul pisicii în cădere, observăm că partea superioară și cea inferioară a acestuia se învârt în sensuri diferite.

Ca să aterizeze în picioare, felinele exploatează legile fizicii mecanice. Ținându-și lăbuțele din față apropiate de corp, își reduc inerția. La fel cum fac și skate-erii acrobați, își rotesc rapid trupul în jurul propriei axe. Însă, cu ajutorul lăbuțelor din spate, reușesc să obțină și efectul opus. Își întind membrele pentru a prelungi cât mai mult momentul de inerție.

Drept urmare, partea superioară a corpului face un unghi larg de rotație, în vreme ce picioarele din spate se îndreaptă puțin în direcția opusă. Iar coloana vertebrală extrem de flexibilă a felinelor face asta posibil. Așa că legile fizicii reușesc să explice cumva de cad pisicile întotdeauna în picioare.

Și cum supraviețuiesc totuși?

Legile fizicii spun că impactul este cu atât mai puternic cu cât înălțimea de la care cade un obiect este mai mare. Numai că un studiu efectuat în anii 1980 le contrazice. Cel puțin în ceea ce privește de ce cad pisicile întotdeauna în picioare. Doi veterinari din New York au descris 132 de cazuri din perioada iunie – noiembrie a anului 1984, în care pisicile au căzut chiar și de la înălțimi echivalente cu ale unor clădiri de 32 de etaje.

Majoritatea au aterizat pe beton și, totuși, 90% au supraviețuit căderii, numai 37% necesitând îngrijiri de urgență. Analizând consecințele, veterianrii au făcut observații remarcabile. Cele mai grave accidentări au avut loc la o înălțime de până la 7 etaje. Iar severitatea daunelor a scăzut ulterior. Cu alte cuvinte, o cădere de la etajul al XI-lea poate fi mai puțin periculoasă pentru o pisică decât una de la al șaselea etaj. Pisicile care au căzut între 7 și 32 de etaje au suferit mai puține răni. Iar cele care au căzut între 2 și 6 etaje au suferit mai multe răni.

Încă o dată, sunt contrazise legile fizicii. În teorie, cu cât e mai mare înălțimea de la care cade un corp, cu atât este mai accelerată căderea de gravitație. Astfel, viteza crește tot mai mult pe măsura apropierii de sol. Impactul abrupt poate duce la daune ireparabile. Dar felinele par să ignore rezistența aerului. Pentru feline, cu cât căderea este mai lungă, cu atât au mai mult timp pentru a se redresa.

Se crede că ating o viteză de aproximativ 97 km/m, ceea ce este mult mai lent decât la oameni. Odată ce ajung în această etapă, se relaxează și își întind picioarele, precum veverițele zburătoare. Iar asta le face să opună rezistență aerului. E ca și cum ar deveni mici parașute. Totuși, în ciuda instictului remarcabil de supraviețuire, multe pisici mor în urma unor astfel de acrobații aeriene. Iar numărul deceselor nedeclarate este probabil mult mai mare decât se crede.

Structura corpului are rolul ei

Coloana vertebrală a pisicilor conține 7 vertebre cervicale, 13 toracice, 7 lombare, 3 sudate și 20-23 coccigiene. Această structură le oferă o mare flexibilitate, dar și un remarcabil simț al echilibrului. Drept urmare, pisicile îți pot roti corpurile în aer până când sunt în poziția ideală pentru aterizare. Aparatul vestibular din interiorul urechii unei pisici este folosit pentru echilibru și orientare. Iar acest lucru le permite pisicilor să-și dea seama rapid în ce direcție este sus și să își rotească capul instantaneu, astfel încât corpul să le poată urma.

Picioarele lor înclinate nu sunt construite doar pentru a fi grozave pentru sărituri și pentru a atinge înălțimi mari, ci și reduc impactul, astfel încât forța să nu lovească direct. Capacitatea de a-și corecta poziția de aterizare este mult îmbunătățită și de vederea extrem de bună și de urechea internă. Pisicile își pot folosi aceste simțuri fine pentru a măsura exact cât de departe sunt de pământ. Și în ce direcție ar trebui să facă unghiul de cădere.

Când felina se îndreaptă spre sol, întoarce întotdeauna capul și piciorul din față în direcția căderii. Apoi trage piciorul din spate și își mișcă spatele în direcția corectă folosind coada. Când și-a direcționat toate membrele spre sol, întinde picioarele și își arcuiește spatele pentru a diminua forța cu care cade.

Pisicile au un sistem de echilibrare numit „reflex de redresare’. Acesta le permite să se orienteze și să aterizeze în picioare. Pisicile dezvoltă reflexul de redresare foarte devreme. Și este văzut pentru prima dată la puii de pisică încă de la vârsta de 3 săptămâni. La 7 săptămâni, este complet dezvoltat.

Dar, deși sunt adesea capabile să aterizeze corect, nu întotdeauna aterizează în picioare. Înălțimea de la care cad le poate afecta capacitatea de a ateriza în siguranță. În ciuda structurii excepționale și a reflexelor ascuțite, multe feline nu reușesc aceste performanțe. Și se pot alege cu fracturi severe sau pot chiar muri. De aceea, e indicat să ai grijă să nu îți lași blănoșii să aibă acces la înălțimi mari. Iar dacă locuiești la etaje superioare în blocuri înalte, asigură-ți ferestrele cu elemente de protecție. Chiar nu e cazul să pui la încercare abilitățile pisoiului.

Sursa foto: 123rf.com

Alte surse: purina.ro, scientificamerican.com,

Citește și Cum să ai grijă de animalul tău de companie pe caniculă