De ce nu au păsările dinți

Fie că sunt foarte mici și aparent fragile, fie de dimensiuni impresionante, înaripatele ne stârnesc curiozitatea. Și nu e de mirare că până și cercetătorii au ajuns să le studieze în detaliu. Mai ales că, în urma descoperirilor paleontologilor, s-a ajuns la concluzia că păsările au ca strămoși dinozaurii. Or, tocmai de aici se ridică și întrebarea referitoare la de ce nu au păsările dinți. Ce s-a întâmplat pe parcurs de au ajuns păsările să aibă cioc?

Ce reprezintă ciocul pentru înaripate

Omul are privilegiul de a se putea ajuta de mâini, de picioare și de gură pentru a supraviețui. Or, pentru păsări, ciocul este unealta vitală. Cu ajutorul acestuia se hrănesc, își curăță penajul, își ucid paraziții, luptă, își hrănesc puii și își construiesc cuiburi. Și e uluitor câte alte activități pot face înaripatele cu ajutorul ciocului. Totuși, forma, dimensiunea și culoarea ciocului diferă de la o specie la alta.

Din punct de vedere științific, toate ciocurile sunt construite la fel. Au câte două maxilare formate din strat gros de cheratină, conectate prin țesut moale și os. Dar ornitologii pot deduce multe dintre caracteristicile unei păsări doar analizându-i ciocul. E drept că, în cea mai mare parte, ciocul joacă rolul principal în hrănire. Și poate tocmai de aceea s-a și transformat de-a lungul milioanelor de ani, adaptându-se nevoilor acestor vietăți atât de captivante.

Iată cum se diferențiază tipurile de cioc, în funcție de rolul lor:

Generalist

Este un cioc relativ mare, adaptat dimensiunilor capului. Este format dintr-un maxilar superior ușor curbat și o mandibulă mică și plată, care unesc într-un unghi ascuțit. Acest tip de cioc este specific păsărilor omnivore. Cu alte cuvinte, e întâlnit la înaripatele care consumă hrană variată, precum ciorile, gaițele ori coțofanele.

De pradă

Acest tip de cioc este încovoiat și are un vârf foarte ascuțit. Ajută pasărea să își apuce prada, pentru ca mai apoi să o poată rupe în bucăți. Astfel, fâșiile mici vor putea fi înghițite ușor. Îl poți observa la vulturi, șoimi, bufnițe și alte păsări de pradă.

Conic

Este caracteristic cintezelor și canarilor. Este un cioc scurt și relativ gros, de formă triunghiulară. Cele două maxilare au cam aceeași dimensiune. Este folosit la spartul semințelor cu coajă și la consumul de grăunțe.

Insectivor

Acest cioc este mic în comparație cu mărimea corpului. Este triunghiular, cu maxilare egale. Reprezintă unealta perfectă pentru a prinde insectele din zbor, de pe scoarța copacilor sau de pe orice altă suprafață. Rândunicile au un astfel de cioc.

Încrucișat

Le este caracteristic păsărilor care se hrănesc cu semințe de la conifere. Maxilarele au cam aceeași formă alungită și dimensiuni egale. Diferența o face faptul că vârfurile se încalecă în capăt.

Consumator de nectar

Păsările care se hrănesc cu nectarul florilor au nevoie de un cioc fin și subțire, lung și ușor curbat. Asta pentru a putea colecta cu ușurintă nectarul din flori. Pasărea colibri este cel mai elocvent exemplu.

Sondă

Este tot un cioc lung și subțire, care le aparține păsărilor acvatice. Le ajută să caute viermi și crustacee în malurile apelor. Ibișii și culicii au astfel de ciocuri.

Filtru

Caracteristic flamingilor, este un cioc mai ciudat, la fel ca sistemul de hrănire al acestor păsări. Maxilarul este încovoiat spre în jos, în unghi de aproximativ 90 de grade, unde întâlnește mandibula. Aceasta din urmă se termină cu o porțiune asemănătoare unei linguri. Jumătatea inferioară se scufundă în apă și colectează hrană, în vreme ce jumătatea superioară rămâne la suprafață. Apoi, limba presează apa de peretele maxilarului superior, eliminând-o. Astfel, rămâne doar hrana, ca și cum ar fi fost trecută printr-o strecurătoare.

Plasa de pescuit

Este ciocul caracteristic pelicanilor. Este alcătuit dintr-un maxilar superior drept, cu vârful ușor curbat în jos. Mandibula este dotată cu un pliu mare de piele, ca o pungă, în care se adună hrana. Ulterior, se drenează apa și hrana este înghițită.

De pescuit

De cele mai multe ori drept și mediu ca dimensiune, acest tip de cioc este unealta păsărilor acvatice care plonjează în apă pentru a prinde pește. Pescărușii sunt un exemplu bun în acest sens.

Alungit și țuguiat

Este ciocul berzelor și al stârcilor. Este folosit pentru a prinde o variatate de pești, amfibieni și reptile. Dar le este de folos și pentru a comunica prin bătăi ritmice. Și asta pentru că aceste păsări nu pot vocaliza.

Spărgător

Ciocul papagalilor este cel mai potrivit exemplu. Mic și încovoiat, cu o mandibulă lată, le permite păsărilor să spargă diferite fructe și nuci. Asemănător este ciocul tucanilor, numai că acesta este supradimensionat, lat, dar folosit în același scop. Mărimea și forma ciocului este adaptată și în funcție de arealul geografic în care trăiește pasărea și de tipul de fructe care se găsesc în zonă.

Daltă

Este un cioc relativ lung și conic, foarte puternic și rezistent. Este folosit de ciocănitori pentru a perfora scoarța și lemnul copacilor. Aceste păsări sunt capabile să execute câteva zeci de bătăi pe minut. Și creează găuri adânci în copaci. Căci sub scoarța copacilor găsesc nenumărate resurse, precum insectele și viermii.

Plat

E cunoscut și drept cioc de rață și are același rol ca și cel al păsărilor flamingo. Rața adună în cioc o cantitate de apă sau de nămol, pe care apoi o elimină printre lamelele fine situate pe marginea ciocului. Astfel, îi va rămâne în interior doar hrana.

De ce nu au păsările dinți

Acum că ne-am lămurit câte tipuri de ciocuri sunt și la ce le folosesc, e cazul să ne lămurim și de ce nu au păsările dinți. Și există mai multe explicații posibile. Una dintre ele se referă la faptul că lipsa dinților este o urmare a procesului de adaptare a speciei la mediul de trai.

O gură cu dinți nu le-ar ajuta prea mult în prinderea insectelor sau larvelor, la fel cum nici la sfâșierea pradei. Nici pentru consumul de semințe, grăunțe și nuci nu e de folos. În plus, ciocul le oferă păsărilor forma aerodinamică completă care le facilitează zborul.

Studii relativ recente au dezvăluit și un alt motiv referitor la de ce nu au păsările dinți. Se pare că dezvoltarea dentiției necesită o perioadă îndelungată de eclozare. Iar pentru dinozauri, aceasta dura mai multe luni, iar dezvoltarea danturii necesita până la 60% din timpul de incubație.

Or, majoritatea speciilor de păsări din zilele noastre au nevoie de numai câteva săptămâni pentru a ieși din ouă. Una dintre ultimele păsări care ar fi deținut ceva ce putem numi dinți este Ichthyornis, o specie care a trăit cu peste 66 milioane de ani în urmă.

Păsările din prezent şi-au pierdut dinţii în timpul evoluţiei pentru a putea ecolza ouăle mai repede şi a avea mai multe şanse de supravieţuire. Este și concluzia cercetătorilor de la Universitatea din Bonn, într-un studiu publicat în jurnalul „Biology Letters” al Societății Regale. „Mai multe studii recente au sugerat că anumite modificări genetice ar fi mai degrabă responsabile pentru pierderea dinților păsărilor decât schimbarea hranei.', spune conducătorul studiului, Tzu-Ruei Yang, doctorand la Universitatea din Bonn.

Cercetătorii germani se bazează pe un studiu realizat de curând de o echipă de paleontologi americani care a demonstrat incubaţia lentă a ouălor dinozaurilor. Acest proces ar fi durat câteva luni, precum în cazul reptilor primitive. Însă, la păsările moderne, durata este mult mai scurtă, de la câteva zile la câteva săptămâni.

Dar teza cel mai frecvent acceptată pentru motivul dispariției dinților este cea a unei schimbări intervenite în hrana păsărilor. Ciocul permite apucarea anumitor tipuri de alimente, precum semințele, fapt ce ar fi facilitat supraviețuirea acestora în timpul marii extincții a speciilor de acum 65 de milioane de ani, care ar fi fost cauzată de impactul unui asteroid uriaș cu Pământul.

Pe de altă parte, sunt și cercetători cre consideră că dispariția dinților a dus la ușurarea zborului pentru înaripate. Și asta pentru că li s-a ușurat capul și le-a completat forma aerodinamică, facilitându-le zborul activ.

Există păsări cu dinți?

Se pare că toate speciile cunoscute sub denumirea de ferestraș sau ferestrașul mare ar fi dezvoltat anumite excrescențe asemănătoare dinților pe marginile ciocurilor, pentru a-și păstra prada. Sunt păsări acvatice, care se hrănesc preponderent cu pești alunecoși.

Ferestrașul este un gen de pasăre înrudită cu rața, din familia anatidelor. Are un cioc drept, subțire și ascuțit, cu mandibulele la fel de late, prevăzute cu lame cornoase scurte care au aspect de dinți de ferăstrău.

Sursa foto: 123rf.com

Alte surse: britannica.com, forbes.com, discoverwildlife.com, zooland.ro,

Citește și De ce cad pisicile întotdeauna în picioare

Urmărește-ne pe Google News