De unde vin denumirile degetelor de la mână și ce înseamnă

Omul este unic și prin calitatea de a fi pentadactil. Asta înseamnă că este o ființă care posedă câte cinci degete la fiecare membru. Și important este nu doar că le are, ci că acestea se și aseamănă izbitor. Poate că diferă puțin în ceea ce privește dimensiunea și utilitatea. Dar toate au drept terminație capătul protejat de unghie. Interesant este că, indiferent de locul din care provin, oamenii le denumesc la fel. Iar mintea umană și-a dovedit încă o dată creativitatea. Și astfel avem ocazia să aflăm de unde vin denumirile degetelor de la mână și ce înseamnă.

Ce sunt degetele

Din punct de vedere anatomic, degetele sunt acele extremități mobile ale palmelor sau tălpilor. Și sunt compuse din câte trei falange. Excepție face degetul mare, care are doar două. Fiecare deget are deasupra falangei distale câte o unghie. Degetele de la mână sunt extremitățile membrelor superioare și sunt prezente, în mod normal, în număr de câte cinci la fiecare mână. Doar omul și anumite primate dețin aceste organe senzitive atât de importante.

Oasele acestora, numite falange, sunt în total 14. Falangele sunt oasele care formează degetele. Acestea sunt alcătuite dintr-un șir de trei oase mici, numite falange proximale, mijlocii și distale. Ele ajută la susținerea și mișcarea degetelor. Și permit executarea diferitelor mișcări fine. Sunt importante pentru apucarea obiectelor și pentru manipularea obiectelor mici.

De asemenea, mâna conține mușchi, ligamente și nervi, care ne ajută să putem interacționa cu lumea din jur într-un mod unic. Un rol esențial în funcționalitatea mâinii îl au degetele, fiecare dintre acestea având un rol specific și o denumire cu semnificații interesante.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arată casa în care locuiește Laura Vicol. E decorată în stil modern, cu detalii artistice și are un living elegant / Avocata deține și un penthouse la Monaco, cu vedere la mare

Degetele mâinii sunt denumite astfel:

Degetul mare, police, pollex sau opozabil

Degetul arătător, indice sau index

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Avocatul Radu Pricop cere despăgubiri în dosarul Nordis, în timp ce soția lui, Ioana Băsescu, a fost pusă sub acuzare de DIICOT în ancheta privind frauda de 195 de milioane de euro

Degetul mijlociu sau mediu

Degetul inelar

Degetul mic sau auricular

Pentru cuvântul deget, limbile de origine latină folosesc derivate ale cuvântului latinesc digitus. În franceză există doigt, iar în portugheză și în spaniolă se utilizează termenul dedo. De asemenea, în germană se folosește termenul „mittel finger' pentru degetul mijlociu. Iar japonezii folosesc pentru același deget denumirea „naka-yubi'. Se spune că termenul englezesc „finger' ar data din perioada pre-teutonică, fiind derivat din cuvântul „penge' care înseamnă cinci.

De unde vin denumirile degetelor de la mână

Termenul de deget își are originea în cuvintele grecești „penta' (cinci) și „daktylos' (degete). Și definește o caracteristică pe care omul o împărtășește cu majoritatea mamiferelor, considerată o constantă a procesului evolutiv al tuturor vertebratelor terestre. Forma și funcționalitatea mâinii, inclusiv structura pentadactilă, s-au dezvoltat de-a lungul a milioane de ani, pentru a oferi un echilibru perfect între forță și precizie.

Fiecare deget are o denumire specifică, după rolul distinct în funcționalitatea mâinii. În mod normal, fiecare mână (și fiecare picior) sunt prevăzute, așa cum spuneam, cu câte cinci degete, care îndeplinesc diverse funcții, de la prindere și manipulare, în cazul mâinilor, până la menținerea echilibrului și sprijinului, în cazul picioarelor. Pentru a se evita orice confuzie, s-a preferat denumirea degetelor decât numerotarea lor. Și iată de unde vin denumirile degetelor de la mână și ce înseamnă.

Degetul mare

Este unic prin structură, având numai două falange. În general, este asociat cu puterea, datorită capacității sale de a se opune. În terminologia medicală, cuvântul pentru degetul mare este latinescul pollex. În limba latină, termenul se referă la a fi puternic. Termenul de deget mare a fost folosit pentru prima dată înainte de secolul al XII-lea.

Și se crede că provine din termenul proto-indo-european tum, care înseamnă „a se umfla', ceea ce face ca acest deget să fie „cel umflat' sau „cel gros'. Există o discuție cu privire la faptul că degetul mare poate fi numit pe bună dreptate un deget. Însă lăsând deoparte clasificarea, numele se potrivește. În plus, i se spune la fel în peste 123 de limbi vorbite în lume.

Pe de altă parte, în greacă i se spune „cel opus degetelor'. Iar în turcă, e cunoscut drept „degetul șef'. În unele părți din Orientul Mijlociu, în vremuri străvechi, era cunoscut sub denumirea de „ucigătorul de purici'.

Degetul arătător

Denumit și index, provine din latină și simbolizează indicarea și comunicarea. Deși este cel de-al doilea deget, după degetul opozabil, indexul este recunoscut ca fiind primul deget de la mână. De aici se pare și denumirea de arătător. De altfel, în engleza veche, era descris printr-un cuvânt care însemna „a arăta'.

Tot englezii îl mai numesc și „înaintaș', dat fiind că e primul dintre cele patru degete poziționate vertical. Textele medievale îl descriu ca fiind „învățător' sau „cel care întâmpină'. Anglo-saxonii utilizau termenul de „împușcător', dat fiind că era folosit pentru a trage coarda arcului.

În cultura persană, degetul arătător este asociat cu încurajarea la apropiere, cu protecția, dar și cu blestemul. În turca modernă, este cunoscut și drept „degetul rugăciunii' sau al „mărturisirii'. Unul dintre cele mai amuzante nume este cel de „deget pentru lins oala'. Și asta pentru că este adesea utilizat pentru a gusta sosuri și a „șterge' ce rămâne pe pereții vaselor de cofetărie.

Degetul mijlociu

Este situat central și are o semnificație controversată, fiind asociat cu gesturi ofensive. Se află în mijlocul mâinii, între arătător și degetul inelar. Deși originea gestului cu degetul mijlociu rămâne subiect de dezbatere între istorici, există o legendă care leagă apariția sa de bătălia de la Agincourt din 1415, dintre francezi și englezi.

Se spune că, anticipând o victorie, francezii plănuiau să le taie degetul mijlociu prizonierilor englezi ca să-i împiedice să mai folosească arcul, o armă esențială în acele vremuri. Însă, francezii au pierdut bătălia. Iar soldații englezi, triumfători, i-au batjocorit pe dușmanii lor arătându-le tocmai degetul mijlociu, subliniind inutilitatea planului lor.

Cât privește denumirea, din cauza dimensiunii sale, i se mai spune și „degetul lung' sau „degetul înalt'. În latină, era asociat cu treburi necurate și rușinoase. Era știut drept „digitus impudicus' sau „obscenus'. Și asta pentru că trimitea cu gândul la viața sexuală din cauza formei falice.

Degetul inelar

Probabil denumirea este legată de tradiția purtării verighetelor sau a inelului de logodnă. Și se consideră că ar avea legătură cu inima. În terminologia medicală, i se spune digitus medicinalis, digitus quartus manus și digitus annularis manus. Originea termenului de deget inelar datează din Egiptul secolului al II-lea.

Egiptenii antici credeau că în al patrulea deget există o venă, cunoscută sub numele de vena iubirii. Iar aceasta este direct conectată la inimă. Este totuși o teorie falsă. Dar practica punerii inelului pe acest deget al iubitei se păstrează și azi.

Mai puțin cunoscut este faptul că, pe vremuri, medicii utilizau degetul inelar pentru aplicarea unor tratamente. Așa se face că, în limba engleză, i se mai spune și „degetul doctorului', „degetul vindecător' sau „degetul inimii'. Cel mai interesant este faptul că, deși are cea mai cunoscută și comună denumire, degetului inelar i se mai spune și „degetul fără nume'.

A fost etichetat astfel de unul dintre celebrii frați Grimm, Wilhelm, într-unul dintre basmele sale. Totuși, se pare că i se potrivește oarecum denumirea. Căci este situat între celelalte degete cu roluri importante, fără a fi cu adevărat util la ceva.

Degetul mic

I se mai spune și pinkie, datorită termenului olandez care definește „degetul mic'. Denumirea de „pinkie' a fost folosită pentru prima dată de scoțieni pentru a se referi la ceva mic, după cum se explică în „An Etymological Dictionary of the Scottish Language', scris de John Jamieson și publicat în 1808.

Termenul provine din cuvântul olandez „pink', care înseamnă „degetul mic'. Termenul, care în engleza americană este ortografiat „pinky', este utilizat pe scară largă și în alte țări din zona Commonwealth, precum Noua Zeelandă, Canada și Australia.

În unele culturi, degetului mic i se mai spune și „orfanul' sau „degetul din spate'. Dar denumirea surprinzătoare cu adevărat vine din latină. De altfel și științific e denumit auricular. Dar, deși sună pompos, numele vine de la utilizarea oarecum scârboasă a acestuia. Și anume, era folosit pentru scobitul în urechi. Este motivul pentru care și-a căpătat numele de „degetul urechii'.

Sursa foto: Shutterstock

Alte surse: siencedirect.com, daily.jstor.org,

Citește și De ce se înnegrește pielea de la aur

Urmărește-ne pe Google News

Libertatea.ro

Imagini rare din casa în care locuiește Laura Vicol. Ce avere ar avea soția lui Vladimir Ciorbă

Fanatik

Stațiunea istorică din România care va atrage turiștii ca un magnet. Se fac investiții de peste 37 de milioane de euro

GSP.ro

A venit poate cea mai așteptată reacție! Patrick Mouratoglou, ȘAPTE cuvinte după retragerea Simonei Halep