Care este diferența dintre meniul a la carte și meniul zilei

.

Care este diferența dintre meniul a la carte și meniul zilei sau „table d’hôte' este important să știi. Căci, deși diferite, aceste două tipuri de meniu sunt confundate adeseori. Iar în cele ce urmează ai ocazia să afli care este diferența dintre meniul a la carte și meniul zilei.

Sofisticate sau nu, mai mult sau mai puțin pretențioase, toate restaurantele își prezintă oferta sub forma unui meniu. Dar este foarte important să știi care este diferența dintre meniul a la carte și meniul zilei sau „table dhôte’. Căci nu este vorba despre forma sub care este prezentată lista preparatelor din oferta unui restaurant, ci despre ceea ce conține aceasta de fapt.


Ce înseamnă meniul unui restaurant

Fiecare unitate turistică ce servește produse alimentare deține și o așa-numită listă de meniu. Aceasta trebuie să includă toate preparatele de bucătărie, de cofetărie și patiserie, precum și băuturile alcoolice și non alcoolice, reci și calde, pe care le pune la dispoziția clienților. Lista de meniu trebuie să aibă menționate cantitățile porțiilor în grame și mililitri.

Mai nou, în această listă se trec și ingredientele cu potențial alergen și cracteristicile nutriționale ale fiecărui produs. Potrivit legislației în vigoare, fiecare restaurant trebuie să aibă două liste de meniu obligatorii. Una este meniul rezumat, cealaltă, meniul extins. Meniul rezumat este la dispoziția clienților la sosirea în restaurant.


Meniul rezumat include:

-denumirea produsului cu gramajul și prețul aferente

-ingredientele preparatului și gramajele acestora

-aditivii conținuți de fiecare preparation

-ingredientele cu potențial alergen


-caracteristicile nutriționale pentru fiecare o sută de grame de produs.

Meniul extins poate fi solicitat. Și, după cum îi spune și numele, este o variantă detaliată a meniului rezumat. Acesta are în plus și datele de pe etichetele ingredientelor utilizate. Toate datele se pun la dispoziția consumatorilor, fie în format tipărit, fie electronic, sub un cod QR. Iar produsele congelate utilizate la preparare trebuie evidențiate.

Spre deosebire de lista de meniu, care îi oferă clientului posibilitatea de a alege din varietatea de produse din ofertă, meniul în sine este altceva. Cu alte cuvinte, meniul se traduce prin totalitatea preparatelor de bucătărie, cofetărie-patiserie, băuturilor și a altor produse alimentare care se oferă la o singură masă, prestabilită.


Aici sunt incluse și hârtia (cartonașul, fluturașul, pliantul) sau formatul electronic pe care se trec, în ordinea servirii, toate preparatele și băuturile. Întocmirea unui meniu se face în funcție de tipul mesei. Și se ține cont de sezon, de vârsta, naționalitatea și preferințele culinare ale clienților.

Prin urmare, există mai multe tipuri de meniu:

-meniu pentru mese obișnuite (simple): pentru elevi, pentru vegetarieni, pentru mic-dejun, prânz, pentru cină

-meniu pentru ocazii speciale (festive): mese de sărbători, recepții, cocteiluri, nunți, cununii, evenimente de familie, banchete, etc.


Lista de meniu trebuie să aibă o grafică de calitate. Iar denumirea preparatelor și a băuturilor va fi scrisă, pe lângă limba oficială, în încă cel puțin două limbi de circulație internațională. După natura produselor oferite, aceasta cuprinde două grupe: lista de preparate și lista de băuturi.

Care este diferența dintre meniul a la carte și meniul zilei sau „table dhôte’

Acum, că am lămurit cum stau lucrurile cu meniul general, este momentul să aflăm care este diferența dintre meniul a la carte și meniul zilei sau „table dhôte’. Termenii „à la carte‘ și „table dhôte’ provin din limba franceză. Și definesc două moduri diferite de prezentare a meniului oferit de un restaurant. De aceea, este important să știm care este diferența dintre meniul a la carte și meniul zilei.


Un restaurant în care clientul își poate comanda ce dorește să consume din lista de meniu prezentată este unul cu ofertă „à la carte’. Pe de altă parte, meniul zilei sau „table dhôte’ presupune o listă restrânsă de preparate oferite la un preț fix. În general, meniul zilei sau „table dhôte’ este mult mai ieftin decât o masă la un restaurant „à la carte’. Iar mâncarea este servită foarte rapid. Dezavantajul constă în oferta restrânsă de preparate din care se poate alege.


Ce înseamnă meniul „à la carte’

Meniul „à la carte’ este cel clasic, oferit de marea majoritate a restaurantelor. Și este vorba despre prezentarea listei de meniu despre care am vorbit anterior. Din aceasta, clientul își poate alege preparatele și băuturile dorite, fiecare cu prețurile individuale. Lista de meniu este structurată, de obicei, pe categorii. Este opțiunea ideală pentru clienți. Căci au posibilitatea de a alege dintr-o varietate de preparate și de a-și combina mâncărurile în funcție de preferințe și de gust personal. În listă, preparatele vor fi trecute în ordinea servirii. Și, neapărat, la început, sunt prezentate specialitatea casei, a zilei și a bucătarului-șef.


Iată cum ar trebui să fie structurată lista de preparate:

-Gustări calde și reci

-Preparate lichide (supe, ciorbe, borșuri, creme, consommé-uri)

-Preparate de bază sau fel principal (împărțite în fripturi, minuturi, soteuri, mâncăruri din vânat)

-Garnituri (asortate și simple)

-Salate

-Brânzeturi (simple, speciale)

-Dulciuri (de bucătărie, de cofertărie)

-Fructe

Lista de băuturi vine, de obicei, separat. Sau este prezentată la finalul listei de meniu. Băuturile vor fi trecute în listă pe grupe, de obicei în ordinea servirii, cu denumirea comercială, pentru cele autohtone, și cu denumirea originară, a celor de import. Și lista este structurată astfel:

-Băuturi aperitive

-Vinuri (întâi cele albe, apoi cele roze, cele roșii și la final spumoasele și spumantele)

-Bere (întâi cele locale, apoi cele de import)

-Apa (ape minerale, ape plate)

-Băuturi calde (ceaiurile la început, apoi cafele și ciocolată caldă.

Meniul „à la carte’ conține și preparate mai sofisticate sau speciale. În funcție de specificul localului, trebuie să fii dispus să aștepți până se aduce mâncarea. Căci majoritatea preparatelor se fac pe loc, special pentru tine. De aceea și prețurile pot fi ceva mai piperate într-un restaurant cu meniul „à la carte’.

Ce înseamnă meniul zilei sau table dhôte

Când vine vorba despre „meniul zilei’ sau „table dhôte’, noțiunile sunt înțelese diferit, în funcție de țară sau regiune. Pe la noi, prin „meniul zilei’ se înțelege oferta unui restaurant într-o zi anume. Aceasta conține două sau trei feluri de mâncare, însoțite sau nu de o băutură, cumulate la un preț fix.

Spre exemplu, meniul zilei poate fi format din ciorbă, friptură cu cartofi prăjiți și o salată, totul la 50 lei. Sau poate conține un fel principal, un desert și o băutură răcoritoare, la 45 lei. Combinațiile de produse și prețurile sunt diferite pentru fiecare restaurant, bineînțeles.

„Table dhôte’ presupune tot un meniu fix la preț fix. Dar oferă câteva variante pentru fiecare fel de mâncare din care este formată o masă a zilei. Spre exemplu, pot apărea în ofertă câte două-trei tipuri de supe sau ciorbe, aperitive, feluri principale, grnituri și deserturi din care să îți alegi alegi câte unul pentru a-ți forma propriul meniu la preț fix.

Să spunem că găsești în lista pentru meniul zilei ciorbă de văcuță, supă de pui, salată Caesar, bruschete, piept de pui la grătar cu garnitură de cartofi, creveți sotați cu garnitură de orez, înghețată și salată de fructe de sezon. Prețul fix pentru meniul zilei este de 50 lei. Prin urmare, îți poți alege câte un preparat din fiecare categorie și vei plăti la final prețul fix solicitat.

Important de știut este că meniul zilei sau „table dhôte’ nu trebuie să fie confundate cu „specialitatea casei’, cu „preparatul zilei’ sau cu „specialitatea bucătarului-șef’. Termenul „table dhôte’ se traduce din limba franceză prin „masa gazdei’. Și provine de la masa la care se așezau oaspeții împreună cu gazda la hanurile vechi. Oaspeții primeau din bucatele pe care gazdele le aveau deja preparate. Și plăteau un preț fix pentru ceea ce li se punea pe masă. Noțiunea apare în scrieri englezești din 1617.

Ce se înțelege prin „meniul zilei’ sau „table dhôte’ în diferite țări

Cum spuneam anterior, există o diferență de percepție cu privire la noțiunea de „meniul zilei’ sau „table dhôte’ în funcție de țară sau regiune. Și de aceea este important să știm care este diferența dintre meniul a la carte și meniul zilei. Căci în unele părți se folosesc acești termeni doar ocazional, în vreme ce în alte locuri se traduc diferit.

În SUA, noțiunea de „meniul zilei’ sau „table dhôte’ la preț fix este utilizată numai la ocazii speciale. Spre exemplu, există asemenea oferte pentru mesele festive de Paști, de Ziua Recunoștinței sau de Ziua Îndrăgostiților.

În Franța, „table dhôte’ se referă la noțiunea străveche. Adică, toți oaspeții primesc preparatele gazdei, așezate pe o masă comună. În timpul mesei se socializează. În general, acest tip de meniu este inclus în prețul unei camere la o pensiune, spre exemplu.

În Marea Britanie. Meniul la preț fix presupune, de obicei, micul dejun sau cina. Acestea includ câteva preparate din care se poate alege. Spre exemplu, poți alege, din câteva variante propuse un aperitiv, un fel principal, un tip de brânză, pâine și o băutură. Vei plăti la final un preț fix. Meniul zilei este varianta mai ieftină și include numai un aperitiv și un fel principal.

În Belgia, restaurantele din categoria prețurilor medii spre mari au astfel de oferte. Iar meniurile pot fi compuse din trei până la șapte feluri de mâncare care să formeze o masă completă a zilei. Preparatele pot fi comandate însă și separat. Doar că atunci prețurile vor fi diferite, uneori mai mari, decât cele incluse la meniul cu preț fix.

În Suedia, mai toate restaurantele oferă meniul zilei sau „Dagens rätt’ cu precădere la orele prânzului, în timpul săptămânii. Iar prețurile pentru aceste oferte sunt mult mai mici decât în alte situații. De obicei, se poate alege din două-trei preparate. Este vorba despre un preparat pe bază de carne sau pește, un preparat vegetarian și un tip de paste. Mai sunt incluse în prețul fix un bufet cu salate, pâine și unt, precum și o băutură.

În Spania, „menu del dia’ include, de obicei, un aperitiv, un fel principal, pâine, o băutură și un desert sau cafea la alegere pentru finalul mesei.

În Italia, practica acestor oferte este una obișnuită. În general, așa-numitele „osteria’ sau restaurantele mai mici sunt renumite pentru meniurile zilei prezentate.

Sursa foto: 123rf.com

Alte surse: wikipedia.org,

Citește și Care sunt cele cinci situații în care poți refuza mâncarea la restaurant, fără să ai vreo vină