Diferența dintre smirnă și tămâie

Din punct de vedere lingvistic, diferența dintre smirnă și tămâie este evidentă. Ca substantiv, cuvântul „smirnă’ este explicat ca fiind o rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic numit Styrax benzoin. Aceasta arde răspândind un miros caracteristic. Se folosește în medicină, în parfumerie, la ceremoniile religioase și chiar la îmbălsămare. Total diferit ca sens, adevrbul „smirnă’ se referă la a sta nemișcat, încremenit, în poziție de drepți. De altfel, în tradiția multor popoare creștine, este simbolul cumințeniei, al înfrânării și al înțelepciunii.

Pe de altă parte, tămâia este o substanță rășinoasă, obținută prin crestare, din scoarța unor arbuști exotici, numiți Boswellia. Aceasta este solidificată sub forma unor boabe neregulate, de culoare roșiatică sau gălbuie. Prin ardere, produc un fum cu miros aromat pătrunzător. Se folosește cu precădere în ceremoniile religioase, dar și în scop curativ. În sens peiorativ, „a fi tămâie’ înseamnă a fi ignorant, a nu avea habar de ceva, a nu ști nimic.

Ce face diferența dintre smirnă și tămâie

Potrivit scrierilor creștine, smirna și tămâia reprezintă jertfa naturii adusă lui Dumnezeu prin omul dreptcredincios. Mirosul de smirnă este mult mai fin și mai subtil decât cel de tămâie. Și mângâie omul care stă în Biserică, așteptând cu evlavie odihna promisă de Mântuitorul Iisus Hristos. Biserica Răsăriteană consideră că totul trebuie înapoiat divinității. Iar dintre toate, se dau mai cu seamă sunetul, culoarea, mirosul, gustul și lemnul, piatra și aurul. În slujbele creștinilor, aceștia întorc toate Celui care le-a dăruit mai întâi.

Mai accesibilă și mai des utilizată de oamenii de rând, tămâia este mai cunoscută. Totuși, smirna este un produs superior tămâiei. Are o culoare galben închis, uneori cu puncte albe, și un miros deosebit de plăcut. Încă din vechime, smirna și tămâia reprezintă unele dintre darurile prețioase care se puteau oferi cuiva.

Rugăciunea rostită de preot în momentul binecuvântării smirnei și tămâiei este foarte cuprinzătoare: „Tămâie Îți aducem Ție, Hristoase, Dumnezeul nostru, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care primind-o în jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul Preasfântului Tău Duh.'

Ce este smirna

Smirna este o substanță rășinoasă. Pliniu compara arborele de smirnă cu ienupărul, iar Discoride îl asemăna cu salcâmul. Unii naturaliști numesc arborele care dă smirna Balsamodendron Myrrha. Arbustul este răspândit în Sumatra, Java, Malaezia, Vietnam, Cambodgia, China, Thailanda. Dar Styrax-ul crește și în Siria și Palestina, în Arhipelagul Indonezian și Italia. Printre cele mai renumite zone producătoare de smirnă în zilele noastre sunt Yemen și Etiopia.

La sfârșitul verii, în trunchiul arborelui se formează niște noduri. Atunci se fac mici incizii prin care se scurge rășina galbenă pe trunchi. Aceasta se întărește în contact cu aerul și se culege ulterior. Și devine un produs căutat și scump, atât în cultul religios, cât și în industria farmaceutica și parfumerie. Prin ardere, smirna degajă un minunat miros. Conține vapori de acid benzoic, component cu acțiune farmaceutică.

Smirna este pomenită în Sfânta Scriptură și în Vechiul Testament.

„Cine-i acel ce din pustiu se-nalță ca o coloană fumegândă, amestec viu de smirnă și tămâie, din arta făcătorilor de mir?' (Cântarea Cântărilor 3, 6)

„Apoi s-au așezat să mănânce. Și dacă și-au ridicat privirea, iată că o caravană de ismailiți venea de la Galaad, avându-și ei cămilele încărcate cu tămâie și balsam și smirnă, pe care mergeau să le descarce în Egipt'. (Facerea 37, 25)

Se făcea pe atunci negoț cu smirnă, primindu-se la schimb grâu, ceară, miere, untdelem și balsam. Sfântul Evanghelist Matei spunea că smirna, alături de aur și de tămâie au fost printre darurile pe care Magii le-au adus Mântuitorului la Naștere: „Și, intrând în casă, L-au vazut pe Prunc împreună cu Maria, mama Sa. Și căzând la pământ, I s-au închinat. Și deschizându-și visteriile, I-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă.'

Nicodim a folosit smirna, amestecată cu alte arome, la îmbălsămarea trupului lui Iisus: „Și a venit și Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la 100 de litre de amestec de smirnă și aloe.' (Ioan 19, 39).

Smirna amintește de jertfa curată pe care omul trebuie să o aducă lui Dumnezeu. Omul trebuie să moară lumii acesteia spre a se înălța la Dumnezeu, precum fumul cel binemirositor al smirnei. Împreună cu tămâia, smirna intră în compoziția Sfântului și Marelui Mir. Este motivul pentru care, de multe ori, smirna este confundată cu mirul.

Ce trebuie să știi despre tămâie

Deși este tot o rășinoasă, diferența dintre smirnă și tămâie există. Tămâia este rășina unei specii de arbori din genul Boswellia. Dar există mai multe specii de Boswellia care produc tămâie, caracteristicile variând în funcție de locul și clima în care s-a dezvoltat arborele.

De regulă, arborele din care este extrasă tămâia crește în vecinătatea apelor și în zonele stâncoase din India, China, Etiopia, Egipt și Somalia. Tămâia de calitate superioară este obținută din ultima recoltă din sezon. Picăturile de rășină extrase au o culoare crem-bej deschisă, aproape transparentă.

Mențiuni referitoare la tămâie au fost descoperite în cele mai vechi arhive medicale. Una dintre ele este o listă de 877 de prescripții medicale din Egiptul Antic, care datează din secolul al XVI-lea î.Hr. În acest papirus, numit Eber, tămâia este menționată ca tratament pentru infecțiile în gât și crizele de astm. Tot în cultura Egiptului Antic, tămâia era folosită în ritualurile de mumificare, fiind supra-numită transpirația zeilor’.

În Antichitate, tămâia era considerată echivalentul aurului. Era una dintre cele mai prețioase și mai râvnite mărfuri. Oamenii bogați din acea vreme se bucurau zilnic de parfumul ei aromat. Acesta nu doar că le dădea o stare de bine, dar avea și proprietatea de a dezinfecta locuințele.

Când și cum se folosesc smirna și tămâia în Biserică

„Când va aprinde Aaron seara candelele, iar va arde miresme (smirnă sau tămâie). Această tămâiere neîntreruptă se va face pururea înaintea Domnului din neam în neam
(Ieşirea30:8).

Tămâia a fost folosită din toate timpurile şi de toate popoarele. În America Centrală tămâia aparţine aceluiaşi simbolism ca sângele, seva şi ploaia. Fumul de tămâie, ca şi norul, izvorăşte din spiritul sfânt. Triburile maya quiche au folosit tămâia provenită din copal

în toate ceremoniile religioase pentru a goni spiritele rele. Cartea Chilam Balam din Chumayel spune că tămâia este răşina cerului. Și mirosul ei este atras spre mijlocul cerului. Până în zilele noastre la triburile chorti, preoţii merg în procesiune să ardă tămâie la miezul nopţii pentru a grăbi căderea primelor ploi.

În China antică se considera că fumul produs de rugul funerar poartă cu sine sufletul defunctului. În ritualurile hinduse, tămâia este legată de elementul aer, despre care se spune că ar reprezenta percepţia conştiinţei. Fumul de tămâie este folosit pentru anumite experienţe ale yoghinilor. În schimb, arderea bețișoarelor parfumate cu tămâie serveşte în metodele budiste de meditaţie, la măsurarea timpului.

Se poate vorbi de un obicei universal al tămâierii, cu aceeaşi valoare simbolică. Este vorba despre legătura dintre om și divinitate. Preotul aduce Domnului mireasma tămâiei. Bobițele de tămâie puse în cădelniţă sau într-o căţuie, pe cărbuni, înalţă un fum ce aduce un miros foarte plăcut care înalţă sufleteşte.

Cădelnița este un mic recipient din metal, legat cu trei lănţişoare unite în partea de sus într-un mâner. Este folosită la tămâierile prevăzute de tipic. Folosirea cădelniţei şi a tămâiei sau smirnei este moştenită din cultul Vechiului Testament.

Se spune că împăratul Iustinian ar fi dăruit Bisericii Sfânta Sofia din Bizanţ 30 de cădelniţe din aur împodobite cu pietre scumpe. Potrivit patriarhului Gherman al Constantinopolului, cădelniţa simbolizează umanitatea Mântuitorului. Focul simbolizează divinitatea, iar fumul de tămâie simbolizează mireasma Duhului Sfânt.

Cădelniţa reprezintă pântecele feciorelnic al Maicii Domnului, care a purtat cărbunele Dumnezeiesc, pe Hristos. Fumul tămâiei este rugăciunea noastră. Ea se înalţă către Dumnezeu ca fumu. În popor se spune: „Cum e sfântul, așa şi tămâia, cum este omul aşa sunt şi faptele lui..

Însuşi Dumnezeu a poruncit să se ardă tămâie în Biserică, la sfintele rugăciuni: „A aşezat jertfelnicul cel de aur în cortul adunării, înaintea perdelei. Şi a aprins pe el tămâie mirositoare cum poruncise Domnul lui Moise (Ieşirea 40:26-27).

Se crede că răul se îndepărtează când simte tămâia, de unde și zicala „Fuge ca dracul de tămâie. Tămâierea înseamnă şi darul Sfântului Duh, a Cărui trimitere se cere de la Dumnezeu Tatăl.

Prin tămâierea icoanei Mântuitorului, se arată închinarea smerită și adorarea. Când preotul tămâiază spre icoana Maicii Domnului, demonstrează venerarea ei mai presus de sfinți. Tămâierea icoanelor sfinților arată cinstirea lor. Iar când preotul tămâiază oamenii din Biserică sau din casa unde face o rugăciune, cere prin aceasta ca Dumnezeu să-i sfinţească prin darul Sfântului Duh şi să-i ajute în toate necazurile şi nevoile lor.

Tămâierea este aşa de însemnată, încât se face la toate rugăciunile de seamă pe care le rosteşte preotul. În timpul Sfintei Liturghii, se face de patru ori:

-la pregătirea prescurii și vinului pentru Euharistie,

-în timpul citirii Apostolului,

-în timpul cântării „Heruvicului,

-la Axion, atunci când preotul spune din altar: „Mai ales pe Preasfânta, Curata,
Preabinecuvântata, Mărita Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioară Maria.

La ce folosesc smirna și tămâia pentru sănătate

Medicul Fabio Firenzuoli, directorul Centrului de Medicină Integrativă din cadrul Universităţii din Florenţa, citat de Corriere della Sera, spune că cele trei daruri ale magilor la naşterea lui Isus nu au doar semnificaţie biblică.

Ele sunt utilizate, din cele mai vechi timpuri, şi ca remedii naturale în anumite afecţiuni. Un studiu al cercetătorilor de la Universitatea din Florenţa confirmă calităţile terapeutice ale smirnei. A fost publicat în revista medicală „Nature'.

Specialiştii au constatat atunci că smirna este un puternic analgezic. Alungă durerile prin acţiunea substanţelor din compoziţie asupra receptorilor de opiacee (medicamente puternice antidurere) din creier. De asemenea, smirna are proprietăţi antiinflamatorii şi antiseptice.

De aceea, este eficientă mai ales în caz de gingivită şi de alte afecţiuni ale cavităţii bucale. În Arabia Saudită, această substanţă este un remediu recunoscut pentru piciorul diabetic. Forma cea mai utilizată a acestei răşini este uleiul esenţial de smirnă.

Smirna este antiinflamatoare a căilor respiratorii. Mai este folosită și ca produs cu proprietăți antioxidante, antiseptice, astringente, sedative și expectorante. Afecțiuni pentru care se mai recomandă: guturai, gripă, bronșită; oboseală cronică, astenie; neliniște, anxietate, incapacitate de concentrare; indigestie, balonare; sensibilitate la răceli; circulație periferică deficitară (mâini și picioare reci).

Smirna se mai folosește și pentru infecții ale pielii, boli de sânge și dismenoree. În plus, este considerată benefică în tratamentul obezității. Până să se descopere morfina, smirna a fost utilizată frecvent. În prezent, smirna este unul dintre ingredientele-vedetă în multe produse de igienă orală, fiind aprobat ca aromatizant pentru ape de gură și paste de dinți, datorită capacității ei antimicrobiene.

Tămâia conţine substanţe terapeutice care sunt benefice mai ales în cazul persoanelor cu un nivel ridicat de inflamaţii în organism. Studiile au demonstrat că Boswellia este eficientă în tratamentul colitei ulceroase, boala Crohn (afecţiuni ale intestinului gros), dar şi al afecţiunilor respiratorii şi articulare.

În China, tămâia este folosită de mii de ani pentru a reduce inflamația și ameliorarea durerilor cronice. De asemenea, în medicina ayurvedică, tămâia este considerată remediu excelent împotriva artritei, a afecțiunilor degenerative. Beneficiile tămâii pentru sănătate au fost recunoscute chiar și de cele mai importante personalități din medicină. De exemplu, Hipocrate, considerat părintele-medicinei, utiliza tămâia pentru dezinfectarea și curățarea rănilor, pentru bolile respiratorii și pentru indigestie.

Pot avea și efecte adverse

Totuși, efectul benefic al suplimentelor care conțin smirnă și tămâie este limitat pe termen lung. Și asta din cauza efectelor secundare pe care le pot provoca dacă se folosește în mod excesiv:

-Pot afecta în mod direct integritatea funcțională și structura ficatului, crescând riscul de a dezvolta afecțiuni hepatice precum hepatita subacută și acută, steatoza hepatică sau granulomatoză;

-Tulburări de coagulare a sângelui;

-Boli gastro-intestinale – ulcer duodenal sau ulcer gastric;

-Cresc riscul de atac de cord (infarct miocardic);

-Sindromul Cushing, ale cărui simptome includ slăbirea și epuizarea musculară;

-Cresc riscul apariției diabetului zaharat.

Pe de altă parte, extractul de tămâie poate fi administrat pe termen lung, în uz extern, fără efecte adverse. Tămâia protejează ficatul de toxicitatea medicamentelor, a alcoolului și a aditivilor alimentari sintetici, precum și de stres și oboseală cronică. Extractul de Boswellia Serrata împiedică fibrozarea ficatului în hepatita cronică evolutivă și stopează evoluția spre ciroză.

Mai mult decât atât, nu se vorbește suficient despre efectele minunate pe care tămâia și smirna le au în cazu acneei, vergeturilor, asupra pielii uscate și împotriva tendinței de a face mătreață.

Sursa foto: 123rf.com

Alte surse: CreștinOrtodox.ro, adevărul.ro

Citește și Cum își purifică energetic bijuteriile Crina Abrudan