Diferența dintre viruși și bacterii

Diferența dintre viruși și bacterii este mare. Drept urmare, orice infecție se tratează diferit, în funcție de agentul care a provocat-o. Și numai un specialist poate decide cu precizie diagnosticul și tratamentul personalizat. Iar asta se întâmplă în urma unor teste specifice. Nimeni nu poate recomanda un tratament fără a se respecta acești pași.

Care este diferența dintre viruși și bacterii

Când vine vorba despre viruși, principala dezbatere se concentrează asupra formei corecte de plural: viruși sau virusuri? Ei bine, spre liniștea tuturor, limba română acceptă ambele forme ca fiind corecte. Singura diferență ar fi aceea că DOOM 2 al limbii române explică „viruși’ ca fiind pluralul utilizat cu precădere pentru virusul informatic. Iar „virusuri’ împreună cu „viruși’ sunt formule acceptate pentru agentul patogen în discuție. Odată lămurit acest aspect, să vedem cum stă treaba și cu diferența dintre viruși și bacterii.

Despre microbi am auzit cu toții și știm că trebuie să ne ferim de ei. Căci aceste microorganisme ne pot fi de folos dar, de cele mai multe ori, ne fac rău. Microbi sunt și virusurile, și bacteriile. Iar virusurile formează cea mai numeroasă armată de microbi periculoși. Principalul aspect care face diferența dintre viruși și bacterii este modul lor de a supraviețui.

Spre deosebire de bacterii, virusurile nu sunt vii și nu se pot reproduce singure. Sunt un fel de paraziți ai microbilor. Căci au nevoie de interiorul unor celule vii în care să-și găsească adăpost propice pentru a se înmulți și disemina în tot corpul. Virusul este un agent patogen inframicrobian.

Este alcătuit dintr-o parte centrală, numită genom viral (care poate fi ADN sau ARN), și o teacă sau înveliș protector de natură proteică. Virusurile nu au membrană celulară, nici citoplasma. Forma virusurilor este variată. În general, pot fi:

– sferice sau sferoidale (virusul gripal, poliomielitic),

– prismatic patrulatere (virusul variolic),

– sub formă de bastonaș sau formă de spermatozoid (bacteriofagi).

Pe de altă parte, bacteriile sunt organisme complexe vii. Le-am putea considera aproape ființe. Și asta pentru că au fiecare propriul cod genetic, acid ribonucleic (ARN) și acid dezoxiribonucleic (ADN). Bacteriile sunt acoperite de un perete celular constituit din polizaharide, proteine și lipide. Bacteria este de cel puțin o sută de ori mai mare decât un virus obișnuit.

Există patru tipuri de bacterii, clasificate în funcție de forma lor:

-rotunde (cocii),

-alungite (bacilii),

-curbate (spirili, spirochete și vibrioni)

-filamentoase (actinomicetele).

Cum facem diferența dintre viruși și bacterii

Nu este numai o singură diferența dintre viruși și bacterii. Cum am menționat anterior, pe lângă dimensiuni și forme, metodele de reproducere și eficiența tratamentelor fac diferența dintre viruși și bacterii.

O bacterie este o unitate completă și autonomă din punct de vedere al reproducerii. Cu alte cuvinte, sunt capabile să se reproducă prin diviziune, neavând nevoie de parteneri. La momentul potrivit, bacteria va împărți materialul genetic în două părți. Se vor construi pereți celulari în jurul acestor două noi bacterii. În plus, bacteriile reușesc să supraviețuiască în aproape orice mediu. Trăiesc chiar și în locurile care nu au viață, precum pietrele sau suprafețele de plastic.

Cum spuneam, un virus nu se poate reproduce fără o gazdă vie. Așa că poate rămâne în stare latentă timp de mii de ani, până intră in contact cu gazda potrivită. După intrarea în corpul gazdă, virusul se leagă de o celulă pe care o penetrează. Ajuns acolo, el înlocuiește comenzile materialului genetic original al celulei cu propriile lui instrucțiuni. Ceea ce duce la multiplicarea virusului original prin mai multe copii transmise către alte celule. Cam la fel se comportă și virușii informatici, nu?

Un alt aspect extrem de important este faptul că numai un procent infim, de numai 1%, dintre bacterii sunt periculoase. Restul sunt considerate chiar benefice sau măcar inofensive pentru organism. Căci ele au ca rol principal descompunerea materiei organice și distrugerea paraziților dăunători. Bacteriile se hrănesc cu țesuturi ale corpului uman și elimină toxine și acizi.

Pe de altă parte, virusurile nu au niciun scop benefic pentru organism. Dimpotrivă, misiunea lor unică este de a-și crea cât mai multe copii pentru a-și asigura supraviețuirea. Până când organismul devine conștient de invazie și începe să se apere natural, virusul poate deține deja controlul asupra organelor vitale și a țesuturilor.

De bacterii avem nevoie

Oricât de dedicați am fi ritulurilor de îngrijire personală, purtăm pe fiecare centimetru pătrat din propria piele sute de mii de microorganisme. Corpul uman are de 10 ori mai multe bacterii decât celule, la nivelul pielii, intestinului și membranelor mucoase. Numai în intestin se găsesc peste 10 trilioane, reprezentând mai mult de 10.000 de specii.

Din cap până-n picioare, suntem colonizați de bacterii. Deși infime, acestea au un rol important în viaţa noastră. Căci, în vreme ce unii dintre noi iau măsuri extreme de igienă, alții nici nu prea mai știu cum arată săpunul, darmite pasta de dinți. Atât igiena excesivă, cât și lipsa ei duc la apariția unor probleme grave de sănătate. Și asta pentru că flora bacteriană echilibrată este esențială pentru imunitatea organismului.

Poate părea ciudat, însă flora bacteriană intestinală are un rol decisiv în protecția întregului organism. Tractul digestiv reprezintă mai bine de două treimi din sistemul nostru imunitar. Iar sprijinul oferit de bacteriile prezente în flora intestinală este crucial.

Bacteriile contribuie la buna funcționare a organelor interne. Sistemul digestiv este colonizat de bacterii, chiar la scurt timp după naștere. Și cunoaste modificări pe măsură ce ne maturizăm. O floră bacteriană echilibrată mărește capacitatea organismului de a combate infecțiile și simultan minimizează efectele adverse ale terapiei cu antibiotice.

Când ne fac rău bacteriile și virusurile

Un procent infim dintre bacterii este considerat nociv pentru organism. Ceea ce le face periculoase este marea viteză de înmulțire în mediile propice. Un alt pericol îl reprezintă toxinele pe care le eliberează. Atunci când sunt distruse cu antibiotice, infecțiile ar trebui să dispară rapid.

Că veni vorba despre antibiotice, aici este, de fapt, marea problemă. În utlimii ani, au apărut boli greu și chiar imposibil de tratat, din cauza bacteriilor extrem de rezistente la orice fel de terapie. Niciun antibiotic, oricât de puternic, nu reușește să le vină de hac. Dar există leac și pentru aceste bacterii buclucașe și rebele. Fie că vin din India, din Pakistan ori din China, fie din America Latină, microbii, virusurile și bacteriile fac ravagii la nivel mondial și unele par chiar de neînvins.

Gripa nouă, aviară, porcină, galbenă, sau altele ca ele se răspândesc cu o viteză uluitoare, stârnesc epidemii greu de ținut în frâu și, mai ales, panică. Cercetătorii au observat că, pe lângă efectele imediate ale contaminării cu bacterii ultrarezistente, consecințele pe termen lung pot fi numeroase. De aceea, este extrem de important ca prima măsură luată pentru tratament să fie administrarea antibioticului potrivit. Însă, nu este deloc ușor. Și asta pentru că manifestările inițiale ale bolilor cauzate de bacterii „rebele’ se pot confunda cu cele ale unor afecțiuni virale banale.

Ce este rezistența bacteriană

Peste 25.000 de oameni mor anual în Uniunea Europeană din cauza unei afecțiuni cauzate de bacterii ultrarezistente. Acest fenomen aparent bizar, care constă în reducerea din ce în ce mai evidentă a eficacității antibioticelor cunoscute până în prezent, poartă numele de rezistență bacteriană. În mod normal, majoritatea bacteriilor cedează în fața medicamentelor. Totuși, dacă omul își supune organismul la tratamente repetate cu antibiotice, bacteriile sunt suficient de inteligente încât să se adapteze la noul mediu de viață și să supraviețuiască în voie.

Ba chiar unele dintre ele suferă, în timp, mutații genetice, care le dau puteri nebănuite. Astfel, încetul cu încetul, în timp, bacteriile sensibile la medicamente dispar. Și lasă înlocuitori de nădejde, în fața cărora antibioticele nu au ce să facă. Și, ce e cel mai periculos, pe termen lung, este faptul că părinții care s-au tratat mult timp cu antibiotice și au căpătat rezistența bacteriană o pot transmite copiilor lor. Fără ca aceștia din urmă să fi luat vreodată medicamente!

Consecințele tratamentelor prelungite, mai ales cu antibiotice luate „după ureche’, fără prescripția specialistului, sunt devastatoare. Lăsând la o parte celelalte probleme de sănătate pe care le pot cauza, cel mai mare risc la care ne expunem cu bună știință este acela de a ne alege cu o scădere semnificativă a capacității sistemului imunitar de a lupta împotriva bacteriilor.

Studiile arată că la aproximativ 20 % dintre femeile de peste 60 de ani antibioticele utilizate de obicei în tratamentul cistitelor nu-și mai fac efectul. Și asta pentru că au folosit vreme îndelungată astfel de medicamente. Iar dacă, la un moment dat, un om necesită o intervenție chirurgicală, transfuzii de sânge sau implantarea unei proteze, acestea nu vor mai putea fi posibile dacă prezintă rezistență la antibiotice. Or, asta ar putea fi fatal!

Prin urmare, ca să reușim să luptăm împotriva bacteriilor din ce în ce mai puternice, trebuie să ne protejăm pe măsură. În primul rând, trebuie să evităm consumul de antibiotice. Și să luăm astfel de medicamente numai la indicația medicului și numai în dozele și pe perioada recomandate de acesta.

Nu avem voie să oprim administrarea tratamentului decât în momentul în care decide specialistul. Chiar dacă ne simțim bine. Fiecare pacient este tratat individual, așa că schema care a funcționat la cineva nu este neapărat potrivită și pentru alții. De aceea, nu e bine să le oferim și altora, chiar și pentru aceeași afecțiune, tratamentul pe care l-am urmat noi!

Diferența dintre viruși și bacterii o dă și tratamentul

Deși diferite din alte puncte de vedere, bacteriile și virusurile dau infecții asemănătoare ca manifestare. Așadar, pot provoca simptome similare și sunt frecvent transmise în acelasi mod.

Tuberculoza, tetanusul, difteria și, mai nou, Clostridium difficile ori Klebsiella sunt doar câteva dintre bacteriile temute.

Exemple de infectii bacteriene periculoase:

Angina streptococica

Boala Lyme

Celulita

Gonoreea

Infectia urinara

Meningita bacteriana

Tetanus

Tuberculoza

Tusea convulsiva (pertussis)

Virusurile sunt destul de specifice celulelor pe care le atacă. Drept urmare, manifestările se referă la celulele ficatului, sistemului respirator sau celulele sanguine. În anumite cazuri, virusurile pot transforma celulele normale în celule pre-canceroase sau canceroase.

Exemple de infectți virale periculoase:

COVID-19

Gastroenterita virală

Gripa

Hepatita virală A, B și C

Herpes genital

Infecția HIV/SIDA

Infecția HPV

Meningita virală

Răceala comună

Rujeola (pojar)

Varicela (vărsat de vânt)

Zona zoster

Prima armă în lupta cu virusurile de orice tip este sistemul imunitar natural al organismului. Uneori, nu este destul, iar individul trebuie să apeleze la un vaccin țintit. Vaccinarea este cheia prevenției infecțiilor virale. Odată apărută infecția, numai terapiile antivirale funcționează. Antibioticele sunt ineficiente. De fapt, tratamentul unei infecții virale este simptomatic. Se utilizează medicamente care ameliorează simptomele, precum febra sau durerea. Boala își urmează cursul până când organismul se va putea apăra singur și va elimina virusul.

Aspectul comun al celor două patologii este dat de calea de transmitere şi modul de transmitere a infecției. Ambele entități patologice pot fi clasificate în trei forme distincte în funcție de severitatea manifestărilor clinice: infecție uşoară, infecție moderată sau infecție severă. Ambele infecții pot fi transmise prin tuse, strănut, contactul cu persoane infectate, apă sau mâncare contaminate, atingerea suprafețelor contaminate, contactul cu animale infectate.

Infecțiile bacteriene şi cele virale pot prezenta manifestări clinice asemănătoare:

Febră

Tuse

Strănut, congestie nazală, obstrucție nazală, rinoree

Durere locală (la nivelul regiunii anatomice afectate, unde s-a localizat infecția) datorată procesului inflamator

Crampe musculare

Oboseală

Diaree

Vărsături.

Totuși, tusea, rinoreea, congestia şi obstrucția nazală sunt mai frecvent întâlnite în cadrul infecțiilor respiratorii de etiologie virală. Febra persistentă pentru mai mult de două sau trei zile poate indica prezența unei infecții bacteriene. Durerea apărută în cadrul inflamaţiei locale poate sugera prezența unei infecții bacteriene. Persistența manifestărilor clinice pentru mai mult de trei sau cinci zile sau chiar agravarea lor pot indica prezența unei infeții bacteriene. Așadar, acestea sunt aspecte care fac diferența dintre viruși și bacterii.

Infecțiile virale se remit în aproximativ cinci sau şapte zile în lipsa administrării tratamentului antiinflamator. Pe când, infecțiile bacteriene se agravează în absența tratamentului cu antibiotice corespunzător. În cazurile în care diferențierea între cele două entități patologice este dificil de realizat, se recomandă efectuarea unor investigații de laborator pentru identificarea germenilor implicați: hemocultură, exudat faringian, coprocultură, urocultură şi examenul sumar de urină, etc.

Sursa foto: 123rf.com

Alte surse: SfatulMedicului.ro, ReginaMaria.ro, HealthDirect.gov.au,

Citește și Metode simple de creștere rapidă a imunității