Focul lui Sumedru – de unde vine tradiția

Cuprins

1 De ce este sărbătorit Sfântul Dimitrie
2 Ce se întâmplă în Ziua soroacelor
3 Cum se țin Moșii de Sâmedru
4 Ce înseamnă Focul lui Sumedru în folclor
5 Cum se ține sărbătoarea

Focul lui Sumedru se mai aprinde încă în noaptea de dinaintea sărbătorii religioase a Sfântului Dimitrie. Așadar, în ajunul datei de 26 octombrie, oamenii celebrează ritualul străvechi. Și încă aprind Focul lui Sumedru, cu precădere în Argeș, Vâlcea și Dâmbovița, dar și în anumite părți din Moldova. La eveniment ia parte tot satul, se îmaprt colaci, fructe și țuică. Tămăduitor, făcător de minuni, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir este sărbătorit, an de an, cu mare fast, pe 26 octombrie. De Sumedru sau Sâmedru e și Ziua Soroacelor. Iar poporul o ține cum se cuvine.

De ce este sărbătorit Sfântul Dimitrie

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir este unul dintre cei mai populari sfinți din calendarul creștin-ortodox. Și numele lui este foarte răspândit printre credincioși. Se bucură de multă evlavie în lumea creștină, sărbătoarea sa fiind una dintre cele mai mari în Răsăritul ortodox.

Sfântul Dimitrie este considerat și apărătorul oștilor. Potrivit scrierilor de odinioară, se pare că Sfântul Dimitrie s–a născut la Tesalonic, în Grecia. S-a întâmplat prin secolul al treilea și ar fi fost crescut de tatăl său, un om de vază al orașului. Dat fiind că era un propovăduitor al creștinismului, a atras mânia împăratului Maximilian al Romei. Aceesta l-a pus să se jertfească zeilor. Cum Dimitrie a refuzat, a fost întemnițat. Apoi a fost ucis cu sulițele, alături de alți creștini, la un spectacol dat de împărat.

Peste foarte mulți ani, i-au fost descoperite rămășițele pământești. Și s-a văzut că din sfintele moaște izvora mir binemirositor, cu puteri vindecătoare. Rămășițele pământești ale Sfântului sălășluiesc și azi la Tesalonic, orașul al cărui ocrotitor este. Și sute de credincioși merg zilnic să li se închine și pentru a le cere ajutorul.

Ce se întâmplă în Ziua soroacelor

Pe vremuri, oamenii credeau că Sâmedru, Sânmedru sau Sumedru ar fi fost cel de-al patrulea sfânt făcut de Dumnezeu. Și se refereau la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. De ziua lui Sâmedru se ținea și Ziua soroacelor. Cu alte cuvinte, in aceasta zi, expirau învoielile făcute la Sângiorz, adică de ziua Sfântului Gheorghe, pe 23 aprilie. Obiceiul are legătură cu păstoritul turmelor de oi. Și asta pentru că între cele două mari sărbători sunt șase luni. Iar în aprilie se deschide sezonul de oierit, iar în octombrie se încheie. De unde și zicala „La Sângiorz se încaieră câinii/ La Sâmedru se bat stapânii!'.

Conform tradiției, la Sânmedru se termină și vara pastorală. Și momentul mai este cunoscut și sub numele de Ziua Soroacelor. Sfântul Dimitrie și Sfântul Gheorghe (Sângiorzul) împart anul pastoral în două părți importante. Vara ține de la 23 aprilie până la 26 octombrie și iarna, între 26 octombrie și 23 aprilie.

Spre deosebire de Sângiorz, care încuie' iarna și înfrunzește codrii, Sâmedru încuie' vara și dezgolește pădurile. Se spune chiar că Sâmedru ar fi umblat pe pământ însoțit de Sângiorz. Cu acesta făcuse un legământ ca unul sa înfrunzească codrul, iar celălalt să–l desfrunzească. Sărbătoarea se mai numește și Ziua Soroacelor pentru că, în aceasta zi, se rezolvau toate socotelile, chiriile, împrumuturile, plățile pentru slujbele sezoniere și alte înțelegeri încheiate cu șase luni în urmă.

Cum se țin Moșii de Sâmedru

Deși Biserica Ortodoxă a rânduit ca dată de pomenire a celor trecuți la cele veșnice pe 2 noiembrie, în popor, se țin și Moșii de Sânmedru. Obiceiurile din bătrâni au fost păstrate cu sfințenie. În general, la Moși, obligatorii sunt coliva, colacul, vinul și lumânările. Dar, în funcție de regiune și de posibilitățile materiale ale fiecăruia, pomenile se pot face după bunul plac. Se spune că cei plecați din acestă lume îi răsplătesc pe cei care le-au dat pomană cu sănătate, belșug și dragoste.

Potrivit tradiției, acum, la Sânmedru, se împart mai cu seamă vase cu lapte și brânzeturi. Și asta pentru că e finalul verii pastorale, moment cunoscut și drept Ziua Soroacelor. Oamenii cred că cine seamănă usturoi după ziua lui Sânmedru are parte de pagube mari.

De altfel, cu mult înainte de apatriția tradiției creștinești, femeile obișnuiau să împartă bucate. În mod simbolic, dădeau de pomană din roadele de sezon ale pământului. Și ofereau covrigi, nuci, mere, struguri, prune uscate și vin.

În săptămâna lui Sumedru, toată comunitatea se pregătește de zor. Femeile trebuie să fiarbă porumb râșnit în lapte și unt și să împartă păsatul cu colaci pregătiți pentru Moși. Nu se lucrează. Se plătesc toate datoriile și se cinstesc cum se cuvine oamenii care te-au ajutat.

Ce înseamnă Focul lui Sumedru în folclor

Focul lui Sumdru are proprietăți magice. Și numai feciorii pregătesc Focul lui Sumedru. Se face dintr-un brad verde din pădure, pe rug de cetini uscate. Focul trebuie să ardă cu flacără înaltă și să facă multe scântei. Se petrece toată noaptea în jurul Focului, cu joc, chiuituri și multă voie bună. Se sare peste foc, apoi se împrăștie tăciunii prin livezi. Asta pentru a alunga răul și a aduce rod bogat.

Momentul culminant al Focului lui Sumedru este prăbușirea bradului carbonizat de flăcările uriașe. Acesta simbolizeză renașterea zeului. Și asta pentru că arborele este reprezentarea zeului pădurii, care moare și renaște în fiecare an. Așadar, Focul lui Sumedru este un fel de rug funerar simbolic.

Pe de altă parte, în popor, se spune că Sumedru ar fi fost fratele Sfântului Dumitru. Și de aceea se aprinde focul în ajunul sărbătorii sfântului. Se mai spune că Sumedru ar fi fost păstor și crescător de animale. Oamenii cred că, în timp ce arde Focul lui Sumedru, acesta se transformă în bradul care arde. Și renaște pentru a le proteja culturile și animalele.

Totuși, scriitorul Ion Ghinoiu, în cartea Comoara satelor, calendar popular', are o altă părere. Tinerii adună vreascuri și înalță focuri uriașe. Noaptea este dedicată poveștilor. Însă semnificația acestui ritual este mult mai profundă. În timpuri străvechi, obiceiul era mult mai spectaculos. Și focurile trebuia să fie foarte mari, să fie văzute de departe. Căci e posibil ca Sumedru să fi fost un zeu, patron spiritual al păstorilor.

Cum se ține sărbătoarea

Cea mai explicită descriere îi aparține unuia dintre cei mai mari etnologi români, Tudor Pamfile. În lucrarea Sărbătorile la români', explică în detaliu cum se desfășura Focul lui Sumedru în comunități.

„Vreo șapte-opt flăcăi, frați ori rude de-ale lor, duc pe sus un brad mare ‹‹cât o turlă de biserică››, pe care, cu mare greutate, o pun într-o groapă făcută în pământ, curățind-o pe-o parte de craci, cât un stat de om. Aici pun întâi strujele, apoi așchii subțiri și țăndari de lăturoi, ca să facă ceva jăratec, iar deasupra și printre ramuri grămădesc din răsputeri cetina adusă.

Și când clopotele de vecernie pornesc să sune, se aude: – Hei, gata? Un copil auncă o lumânărică aprinsă în strujele uscate. Puțin fum și îndată limbi de foc aleargă în toate părțile căutând prada de rumegat. Vârful plapând al bradului se sucește o dată, ca șarpele prins de cap, aruncă potop de ghimpi roșii și-și pleacă–n jos căpușorul răpus.

În acest timp sendreaptă spre foc babe, neveste de toată mâna cu șiruri întregi de covrigi, cu câte o traistă de nuci, ori de mere, cu felii de pâine caldă, mai cu colacei anume făcuți și spoiti pe deasupra cu miere, în scurt, cu tot felul de mirodenii de-ale pământului. Și pe când femeile împart, pe când copii cer, în mijlocul acestui sgomot asurzitor, din când în când, se aude strigătul: – Hai la focul lui Sumedru! Bradul se mistuie mereu, dar poporul de ‹‹toi gălăcioși›› nu-i dă pace în nici un chip. Când și când aruncă peste el din celtina de alături și-l chinuiește așa, până târziu în noapte.

Vin alte femei cu bunătăți de împărțit, valurile de strigăte se aud din nou, iar când noaptea se lasă cu totul, băieții pornesc la cărat apă spre a stinge focul. Căci din pricina vântului ar putea aduce primejdii. După ce și aceasta sa sfârșit, fiecare pleacă spre casa lui, cu traista plină de pâine și poame.'

Datinile și superstițiile din lumea satului la Focul lui Sumedru se rotesc în jurul aducerii norocului, găsirii iubirii, a sănătății, sporului, dar și al previziunilor metorologice. Se crede că cei care sar peste Focul lui Sumedru, mai ales copilașii, vor fi sănătoși. Iar tinerii se vor căsători chiar în acel an.

După ritualul focului, în zori de zi, oamenii primesc semnale legate de starea vremii în anul respectiv. Dacă de dimineață se trezește mai întâi o oaie albă și se va îndrepta spre sud, atunci iarna va fi grea. Dacă, dimpotrivă, se trezește prima o oaie neagră ce pleacă spre nord, atunci iarna va fi ușoară și frumoasă. Dacă oile dorm înghesuite în acea noaptea, iarna va fi grea.

Un alt ritual de prezicere a vremii este făcut de ciobani. Aceștia pun în mijlocul stânii un cojoc întins. Dacă trage la el o oaie albă, atunci iarna va fi geroasă și cu multă zăpadă. Dacă va veni oaia neagră, atunci va fi o iarnă blândă. Luna plină în noaptea din ajun de Sfântul Dumitru anunță că iarna va începe curând și va ține mult.

În anumite zone, mai ales în zona Hațegului, oamenii tund coamele cailor până în trei ani, ca să aibă păr frumos. În Bucovina, se crede că cine seamănă usturoi după Focul lui Sumedru are parte numai de pagube tot anul. În unele sate, bătrânele spun că nu e bine să te piepteni de Sumedru și că numai dacă respecți cu sfințenie tradițiile îți va merge bine și vei fi protejat de rele.

Sursa foto: 123rf.com

Citește și Sărbătoarea Sfântului Dumitru, tradiții și obiceiuri

Urmărește-ne pe Google News