Întâmpinarea Domnului pe 2 februarie

Întâmpinarea Domnului este una dintre cele mai vechi sărbători religioase creștine, de care sunt legate multe tradiții.

Mai exact, aceasta comemorează momentul în care Hristos este adus la Templul din Ierusalim de Fecioara Maria și de Iosif.

Momentul în care Hristos este adus la Templul din Ierusalim

La patruzeci de zile de la nașterea fiului ei, timpul de purificare al Mariei s-a încheiat, așa că ea a venit la templu cu o jertfă, conform legii lui Moise.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Adriana Bahmuțeanu, după ce a ieșit din sala de judecată, la procesul cu Honorius, care nu s-a prezentat: „Ceva se ascunde în testamentul lui Prigoană”. Avocata ei susține că au obținut o primă victorie azi

Astfel, Maria și Iosif l-au dus pe pruncul Isus la Ierusalim pentru a fi consacrat înaintea Domnului. Căci în legea Domnului se spune: „Orice bărbat întâi născut să fie pus deoparte pentru Dumnezeu” și trebuie să aducă o jertfă prescrisă, „fie o pereche de turturele, fie doi pui de porumbel”.

Când au venit la templu pentru a îndeplini această cerință, un bărbat în vârstă îi aștepta acolo – un locuitor al Ierusalimului, al cărui nume era Simeon.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arată Cristina Maria, soția lui Nicolae Ciucă, și ce spune despre căsnicia cu liderul PNL: „E prima mea apariție publică. Suntem obișnuiți să fim departe unul de altul…”

Era un om foarte bun, un iubitor de Dumnezeu care se păstra curat, iar Duhul sfințeniei se odihnea peste el. Simeon credea în apariția iminentă a celui numit „Reîntregitorul lui Israel”.

Căci Duhul Sfânt îi descoperise că nu va vedea moartea înainte de a-l vedea pe Mesia, Unsul lui Dumnezeu.

Ținându-și promisiunea, Duhul Sfânt l-a determinat pe Simeon să se afle în curtea templului chiar în momentul în care părinții lui Isus au intrat pentru a îndeplini cerința jertfei. Simeon a legănat copilul în brațe, L-a lăudat pe Dumnezeu și a profețit:

„Doamne și Stăpân, sunt robul Tău iubitor, iar acum pot muri mulțumit, pentru că mi-ai împlinit promisiunea pe care mi-ai făcut-o. Cu ochii mei am văzut Cuvântul Tău, pe Mântuitorul pe care l-ai trimis în lume. El va fi gloria poporului tău Israel și Revelația-Lumină pentru toți oamenii de pretutindeni!”.

Maria și Iosif stăteau acolo, uimiți de ceea ce se spunea despre copilul lor. Simeon i-a binecuvântat apoi și a profețit asupra Mariei, spunând „O sabie dureroasă îți va străpunge într-o zi ființa interioară, căci copilul tău va fi respins de mulți în Israel. Iar destinul copilului vostru este următorul: el va fi așezat ca semn miraculos pentru căderea și învierea multora în Israel. Mulți se vor opune acestui semn, dar el va expune tuturor gândurile cele mai ascunse ale inimilor lor înaintea lui Dumnezeu.”

O profetă pe nume Ana se afla și ea în curtea templului în acea zi. Ea era din seminția lui Așer și fiica lui Fanuel.

Ana era o văduvă în vârstă, care fusese căsătorită doar șapte ani înainte ca soțul ei să moară.

După moartea lui, ea a ales să se închine lui Dumnezeu în mod continuu în templu. În ultimii optzeci și patru de ani, ea Îl slujea pe Dumnezeu prin rugăciune și post zi și noapte.

În timp ce Simeon profețea despre Maria și Iosif și despre copil, Ana s-a apropiat de ei și a izbucnit cu un mare cor de laudă către Dumnezeu pentru copil.

Din acea zi, ea le-a spus tuturor celor din Ierusalim care așteptau răscumpărarea lor că Mesia cel așteptat a venit! După ce Maria și Iosif au terminat tot ceea ce le cerea Legea Domnului, l-au luat pe Isus și s-au întors la casa lor din Nazaret, în Galileea.

Copilul devenea tot mai puternic în har, pentru că se umplea de înțelepciune, iar favoarea lui Dumnezeu era peste el.

Sărbătoare în alte țări

Sărbătoarea a fost observată pentru prima dată în Biserica Răsăriteană sub numele de „Întâlnirea”. În secolul al VI-lea, a început să fie observată în Occident: la Roma, cu un caracter mai penitențial, iar în Galia (Franța) cu binecuvântări solemne și procesiuni cu lumânări, cunoscute popular sub numele de „Candlemas”.

Întâmpinarea Domnului încheie celebrarea Nașterii Domnului și, cu jertfele Maicii Domnului și profeția lui Simeon, evenimentele se îndreaptă acum spre Paște.

În ascultare de Legea Veche, Domnul Isus, cel întâi născut, a fost prezentat în Templu de către Sfânta sa Mamă și de tatăl său adoptiv.

Aceasta este o altă sărbătoare „epifanică” în măsura în care Pruncul Iisus se dezvăluie ca Mesia prin cântecul și cuvintele lui Simeon și prin mărturia proorociței Ana.

În Evul Mediu, această sărbătoare a Purificării Sfintei Fecioare Maria, sau „Candelă”, a avut o mare importanță.

Întâmpinarea Domnului pe 2 februarie – tradiții și obiceiuri

Așa cum se întâmplă și cu alte sărbători, există câteva tradiții și obiceiuri pe care creștinii le fac de Întâmpinarea Domnului.

În popor se spune că cine lucrează în această zi se va îmbolnăvi. Nici nunțile nu sunt permise, că mirii vor avea parte numai de ghinioane.

În funcție de vremea din această zi, bătrânii puteau spune dacă va fi o iarnă caldă și bogată sau una răcoroasă, fără roade.

În această zi, credincioșii cinstesc Icoana Maicii Domnului pentru a avea sănătate și a le merge bine tot anul.

În această zi, bărbații taie și leagă via, păstrând crenguțe de vită cu care își împodobesc pălăriile și servesc vin.

Capul familiei trebuie să ocolească via de trei ori și să pună la fiecare colț o bucată de carne.

Se spune că dacă în această zi iese ursul din bârlog și își vede umbra, apoi merge din nou în bârlog, primăvara se lasă așteptată. Dacă nu își vede umbra și rămâne treaz, urmează primăvara cât de curând.

Dacă în această zi e frig, vara nu va fi deloc caldă, ci răcoroasă.

Adesea, oamenii așezau pe potecile pe unde merge ursul bucăți de carne sau vase cu miere de albine. Se spune că puterea ursului e transferată asupra copiilor, dacă cei mici erau unși cu grăsime de urs.

Această zi era considerată în unele părți ca fiind începutul anului nou pentru pomii-viticoli. Oamenii mergeau în livezi și amenințau cu tăierea pomii care nu dădeau roade. Se credea că așa vor începe să facă fructe.

Rugăciunea pe care să o spui în această zi

„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule, Unule Născut și Cuvântul lui Dumnezeu, Care mai înainte ai fost văzut de prooroci ca prin oglindă, în ghicitură, și mai pe urmă în aceste zile, Te-ai născut nestricat cu trupul din Preasfânta Fecioară Maria, și în a patruzecea zi, în locul cel sfânt întru întâmpinarea întregii lumi Te-ai arătat ca prunc, purtat în brațele dreptului Simeon pentru mântuirea tuturor celor din Adam! Cât de proslăvită și de prealuminată este aducerea Ta în brațele Născătoarei de Dumnezeu în biserica Domnului, și întâmpinarea Ta de către bătrânul Simeon.

Astăzi cerurile se veselesc, și pământul se bucură de venirea Ta, Dumnezeule, de venirea Dumnezeului și Împăratului nostru. De demult Moise s-a urcat în munte ca să vadă slava Ta, dar nu a putut să-Ți vadă fața Ta, pentru că i-ai arătat doar spatele. În această zi prealuminoasă a întâmpinării Tale, Tu Te-ai arătat pe Tine Om, strălucind de nespusa lumină dumnezeiască, ca împreună cu Simeon să Te vedem față către față, să Te pipăim cu mâinile și să Te primim în brațele noastre, ca să Te cunoaștem pe Tine ca Dumnezeu venit în trup.

Pentru aceasta, proslăvim nespusa coborâre a Ta, și marea Ta iubire de oameni, că prin venirea Ta ai dăruit acum bucurie cerească neamului omenesc căzut de demult în păcat. Că Tu prin dreapta Ta judecată ai izgonit pe strămoșii noștri din raiul desfătării în lumea aceasta, iar acum ne-ai miluit și iarăși ne-ai deschis locașurile cerești, și ai prefăcut plânsul nostru întru bucurie, iar Adam nu se mai rușinează pentru neascultare, și nici nu se va mai ascunde de la fața Ta, fiind chemat de Tine, pentru că Tu ai venit acum ca să iei asupră-Ți păcatele lui, să-l speli cu sângele Tău și să-l îmbraci pe el, gol fiind, în haina mântuirii, în podoaba veseliei, și să-l înfrumusețezi pe el ca pe un mire.

Iar pe noi pe toți, care prăznuim Dumnezeiasca ta întâmpinare, învrednicește-ne ca împreună cu fecioarele înțelepte, să Te întâmpinăm pe Tine, Mirele nostru ceresc, cu candelele credinței și curăției aprinse, să privim cu ochii credinței dumnezeiasca Ta față, să te purtăm în inimi, în toate zilele vieții noastre, ca să ne fii nouă Dumnezeu, și noi să fim poporul Tău.

Iar în slăvita și înfricoșata zi a venirii tale, când toți sfinții vor ieși în văzduh pentru marea Ta întâmpinare, învrednicește-ne și pe noi să Te vedem, și astfel pururea cu Domnul vom fi. Slavă milosârdiei Tale, slavă împărăției Tale, slavă purtării Tale de grijă, Unule Iubitorule de oameni, că a Ta este împărăția și puterea și slava, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte, și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.'

Sursa foto: Shutterstock.com