Macaveiul ursului sau Ziua Ursului deschide luna lui Gustar în tradiția folclorică românească. În vreme ce creștinii ortodocși îi pomenesc pe cei șapte Sfinți Mucenici Macabei și celebrează Scoaterea Sfintei Cruci, în popor se serbează Macaveii și Ziua Ursului. Pe 1 august, începe și Postul Sfintei Marii.
Data de 1 august este una importantă în atât în caldenarul tradițiilor populare, cât și în cel ortodox. Și asta pentru că, într-o singură zi, se petrec patru momente de seamă: începe Postului Adormirii Maicii Domnului, se celebrează Ziua Crucii și Ziua Ursului și se pomenesc cei șapte Sfinți Mucenici Macabei. Toate trebuie respectate cum se cuvine.
Reprezentând un interval de timp marcat de activități gospodărești și casnice (coborârea vitelor de la munte și începerea sezonului de împerechere al urșilor, retezatul stupilor) precum și începerea Postului Adormirii Maicii Domnului, ziua de 1 august poartă o multitudine de nume, în calendarul popular: Ziua Macabeilor, Macoveii, cap de post, Macoveiul ursului, Împuiatul urșilor, Ziua Ursului sau Paștele vițeilor.
De ce se ține Macaveiul ursului
Macaveiul ursului sau Macoveiul ursului este un moment important în tradiția populară. Dar figura centrală a zilei este Macovei. În legendele și povestirile folclorice, se credea că acesta avea șapte capete care i-au fost tăiate de păgâni și apoi a fost ars de viu. Potrivit Institutului Național al Patrimoniului, etmologia a legat numele patronului acestei sărbători de planta de „mac’. Despre aceasta se știe că are virtuți de somnifer și este asociată cultului moților. De aceea, de Macavei se culegea mac și se sfinţea la biserică „pentru a nu face viermi’.
Planta era utilizată ulterior în practici magice și de medicină populară. Prezența unei divinități protectoare a urșilor, personificată în mentalul popular în Macavei sau Macabei, comasează aspectul natural al debutului perioadei de împerechere a urșilor și aspectul practic al coborârii vitelor la munte.
Însemnătatea animalelor în gospodăria tradițională determină, cu atât mai mult în această perioadă, practici și gesturi magice menite a ține departe animalele sălbatice de gospodărie.
În Ţara Haţegului şi în unele sate din Mărginimea Sibiului, Macaveii se numeau şi Ziua Ursului. Ziua era ţinută cu sfinţenie, ca să nu facă ursul pagubă la vite și în prisăci. În unele sate, în această zi, se arunca o bucată de carne afară, spunându-se: „Na, ursule’. Asta pentru a îmbuna sălbăticiunile ce puteau ataca vitele. Se împărțeau turte și vin cu miere.
De Macaveiul Ursului, grădinile şi livezile erau stropite cu aghiasmă, pentru a fi ferite de urşi. Și se sfinţeau la biserică spice de grâu (care se amestecau cu semințele ce urmau să fie semănate), dar și diferite plante de leac, utilizate de-a lungul întregului an.
Ursului i se cuvine respect
În mitologia românească, ursul este atât un animal de temut, cât și un zeu important. Și asta pentru că era păgubos, stricăcios, dând iama în turme, în culturile de porumb și în stupii cu miere. De aceea, oamenii i-au dedicat, de-a lungul vremii, mai multe sărbători, pentru a-l îmbuna. Este vorba despre: Martinii de toamnă sau Împuiatul Urșilor (1 august), Martinii de iarnă (1-3 februarie), Ziua Ursului (2 august), Sâmbăta Ursului, cu o săptămână înaintea Moşilor de Florii.
Oamenii mai cred că ursul vindecă boli ale copiilor. Tot azi, e ultima zi când se mai ia miere. Apoi se taie fagurii și se curăță stupii. Nu se fac treburi gospodărești, căci poți avea de-a face cu răzbunarea ursului. Nu ai voie să te scalzi în râu. Se spune că, jupuit de blană, trupul ursului seamănă cu al omului şi că nu e bine să-i mănânci carnea.
Pe 2 august, de Ziua Ursului, nu se fac treburi gospodăreşti, nu se merge la scăldat, ca să nu se abată stricăciuni asupra casei, stupilor şi vitelor, provocate de urşi. Totuși, pe vremuri, pentru că erau convinși că de Ziua Ursului pot căpăta ei înșiși puterea animalului, oamenii se ungeau cu grăsime de urs. Cei ce sufereau de sperieturi erau afumați cu fire din blană de urs.
Sfinții Macabei au grijă de grâu
În ziua de 1 august, Biserica prăznuieşte scoaterea lemnelor Sfintei Cruci. Acest obicei a fost instituit pentru prevenirea molimelor și incendiilor, frecvente în perioada de vară.
Numele de Macavei, face referință și la cei şapte fraţi Macabei, fiii Salomoniei şi ucenicii lui Eleazar.
Despre cei șapte Sfinți Mucenici Macabei, pomeniți pe 1 august, se știe că au fost frați evrei, foarte credincioși. Au trăit pe vremea împăratului Antioh, care voia să distrugă neamul evreiesc. Și au fost chinuiţi până la moarte într-un cuptor plin de jar şi foc. Oamenii le respectă ziua și duc la biserică flori și spice de grâu, la sfințit, pentru ca apoi să le folosească de leac.
Boabele de grâu sfințite se folosesc de sămânță, pentru recolte bogate. Se stropesc cu agheazmă grădinile şi livezile. Se sfinţesc la biserică spice de grâu scuturate prin frecarea lor în podul palmelor. Se amestecă boabele obţinute cu sămânţa ce urmează a fi semănată.
Așa se ține Postul Adormirii Maicii Domnului
După Tipicul cel Mare, Postul Adormirii Maicii Domnului durează două săptămâni și este aspru. Căci nu precede o sărbătoare a bucuriei, ci una tristă. Urmează praznicul de trecere la cele veșnice a Sfintei Marii. Monahii și unii dintre credincioși se abțin chiar și de la hrana gătită, de la ulei și vin. Numai pe 6 august, la Schimbarea la Față, este dezlegare la pește. Se lasă sec pe 31 iulie.
Apoi, cei care doresc să fie iertați de păcate și să li se îndeplinească dorințele trebuie să aibă în vedere că lunea, miercurea și vinerea, până la 9 seara nu se mănâncă nimic. Apoi se consumă doar hrană uscată. Iar marțea și joia, se pot consuma legume fierte sau coapte, fără ulei. Sâmbăta și duminica se poate utiliza ulei la mâncare și se poate bea vin. La catolici, postul Sfintei Marii se reduce la o singură zi, aceea din ajunul sărbătorii, adică pe 14 august.
Însoţit de pioşenie şi rugăciune, de fapte şi de gânduri bune, postul ne conduce şi către curăţarea spiritului. Căci păcatele încarcă sufletul şi astfel ne îmbolnăvim. De aceea, oamenii care ţin post cu credinţă se simt bine şi chiar se vindecă de boli dintre cele mai grave. Tipicul cel Mare şi învăţătura pentru posturi din Ceaslovul Mare spun că trebuie să nu mâncăm deloc luni, miercuri şi vineri, până pe la orele 15:00, apoi se va consuma doar hrană uscată.
Marţea şi joia, avem voie să mâncăm legume fierte, dar fără untdelemn, în vreme ce sâmbăta şi duminica putem consuma untdelemn şi vin. În ziua sărbătorii Schimbării la faţă, pe 6 august, este dezlegare la ulei, peşte şi vin. Nunţile sunt interzise în această perioadă. Unii obişnuiesc să ţină post negru miercurea şi vinerea, ca să aibă parte de sănătate, noroc şi spor. Deşi se ştie că e mare păcat, alţii ţin post sâmbăta şi duminica pentru răul duşmanilor.
Credințe și superstiții de Macaveiul ursului
În anumite zone din sudul țării, sărbătoarea poartă și numele de „Macaveiul stupilor’. Datina constă în a se reteza fagurii şi în colectarea mierii, lăsându-se albinelor doar rezerva necesară pentru iarnă. Stăpânii stupilor dădeau o masă rituală, ofranda fiind compusă din turte calde și cu vin îndulcit cu miere. Mierea recoltată în acest moment, împreună cu plantele de leac, culese tot în aceasă zi, avea virtuți magice. Era un element esențial al practicilor de magie și medicină populară.
În zonele nordice şi estice ale ţării, în centrul atenției se află cerbul. Despre el se crede că, în această zi, intră cu copitele sau urinează în apă. Din acel moment, râurile se răcesc sau devin spurcate. Este interzis scăldatul în apele curgătoare. Din acest motiv, nici ursul nu mai intră în râu, după acest moment, să-şi facă baia, după obicei.
De-a lungul timpului, această zi a dat naștere la multe credințe și superstiții. Drept urmare, femeile o țin pentru a feri copiii de boli, de friguri, de lovituri de moarte și pentru a nu face albeață la ochi. Nu se culege cânepa, nu se bagă cânepa în apă, fiindcă vine ursul și o scoate. Cine vrea să aibă noroc la stupi să nu lucreze în această zi. Ca să fie feriți de urși, gospodarii aruncă afară o bucată de carne, spunând „Na, ursule!’. Ziua se ține cu sfințenie, ca să nu facă ursul pagubă în vite.
Este bine ca din fagurii de miere scoși din stup să guste toți ai casei, ca să fie feriți de lupi și urși. Sătenii obișnuiesc să se ospăteze cu vin îndulcit cu miere și cu turte calde. Se ţine ca apărare a vitelor şi stupilor de urşi şi pentru sănătate. Se sfinţesc grânele, seminţele, plantele de leac. Se stropeşte grădina cu aghiasmă, să fie apărată de gândaci şi de viermi. Se retează stupii şi se pregătesc de iarnă. Nu se mulg vacile, se lasă viţeii la supt. Lumânările făcute din ceară la Macaveiul ursului sunt cele mai bune.
Primii români trecuți între sfinți ne ocrotesc
Pe 7 și pe 11 august, Biserica Ortodoxă îi pomenește pe Sfânta Teodora de la Sihla și pe Sfântul Nifon. Deși mai puțin cunoscuți, ei se numără printre făcătorii de minuni. Sfânta Teodora de la Sihla este prima româncă trecută în rândurile sfinților, cunoscută și drept Floarea Duhovnicească a Moldovei. Pe 11 august, este pomenit primul sfânt canonizat pe pământ românesc, Sfântul Nifon. El a conceput Rugăciunea de Dezlegare, citită la fiecare slujbă de înhumare. A luptat pentru dreapta credință și a rămas cunoscut ca „învățător al nefățărniciei’. Și-a dedicat întreaga viață studiului cărților sfinte și, la numai nouă ani după ce a trecut în neființă, a devenit primul sfânt canonizat în țara noastră.
Sursa foto: 123rf.com
Alte surse: cimec.ro
Citește și Ce înseamnă când te mănâncă palma. Superstiții străvechi