Moșii de vară 2024. Ce se împarte de Sâmbăta Morților

Cuprins

1 De ce sărbătorim Moșii de vară 2024
2 Ce sunt Moșii
3 Se țin de dorul celor care nu mai sunt
4 Ce se împarte de Sâmbăta Morților
5 Ce spune tradiția religioasă
6 De ce se împart vase din lut
7 Moșii întineresc femeile
8 De unde vine coliva

Pomenirea sufletelor adromite este un rit străvechi, păstrat cu sfințenie încă de dinaintea creștinismului. Iar rugăciunile și pomenile sunt etape importante ale tradiției. Iar sâmbăta de dinaintea Rusaliilor joacă un rol important în tradiția românească. În această zi, chiar și Biserica Ortodoxă a consacrat un ritual al pomenirii morților. În acest an, Moșii de vară 2024 se celebrează pe 22 iunie.

De ce sărbătorim Moșii de vară 2024

De fapt, momentul își are rădăcinile în obiceiurile păgâne de vară. La Parentalia, romanii își cinsteau părinții și străbunii. Iar semnificația evenimentului constă în rugi înălțate de urmașii celor morți pentru odihna veșnică a sufletelor adormite și iertarea păcatelor lor la Judecata de Apoi. În lumea ortodoxă, moartea este considerată o trecere către o altă lume, către înviere și înălțare spirituală.

În anul calendaristic românesc, oamenii țin 18 sărbători ale Moşilor. Cultul Moşilor ne apropie de originile familiei. Iar cea mai importantă dintre toate aceste sărbători este cea a Moșilor de vară, înaintea Duminicii Pogorârii Sfântului Duh. Pe vremuri, cu această ocazie, se organizau târguri și bâlciuri. Atât cu scopul ca cei interesați să-și poată procura cele de trebuință pentru pomeniri, dar și pentru a se întâlni și a petrece.

Se spune că sufletele morţilor, după ce părăsesc mormintele în Joia Mare, se perindă printre cei vii, întorcându-se în morminte în ajunul Rusaliilor. De aceea, pentru a pleca liniștiți, li se dau de pomană colaci și vase cu apă, vin sau lapte, în unele locuri și căni cu cireșe, și neapărat lumânări aprinse, pentru a nu-și pierde calea spre lumina veșnică. Oamenii cred că sufletele adormite care nu primesc nimic de pomană se întorc mâhnite la locul lor și se hrănesc cu țărână. În toate bisericile ortodoxe au loc slujbe speciale de pomenire.

Ce sunt Moșii

Sunt serbări dedicate strămoșilor, sufletelor celor trecuți în lumea de dincolo. Și le-a rămas numele popular de Moși. Deloc întâmplător, aceste festivități au loc la cumpăna între anotimpuri, la solstiții și echinocții. Și asta pentru că, după credința străveche, ei controlează ciclurile naturii, dar și activitățile de sezon ale urmașilor. Este vorba de ritualuri precreștine, preluate, în timp, și de biserici. În folclor, acestei zile i se mai spune și Sâmbăta Părinților.

Se ține și pentru cei care și-au aflat sfârșitul în împrejurări cumplite sau care s-au stins fără lumânare. Se spune că, deși fiecare are parte, la 40 de zile de la trecerea în neființă, de o judecată menită să trimită sufletul în locul meritat, la sfârșitul lumii va avea loc o nouă judecată. Iar printre faptele care cântăresc greu în balanța deciziei se numără și pomenirea strămoșilor. Așa se face că Biserica a ales zile speciale din an în care să ne amintească de datoria față de străbuni.

Se țin de dorul celor care nu mai sunt

„Deși moartea ne-a despărțit de cei dragi, la soroacele rânduite de Biserică spre pomenirea de obște a celor adormiți simțim că ne aflăm în comuniune cu ei, că dorul se ostoiește. Despărțirea devine suportabilă, durerea se alină, lacrimile capătă sens, tristețea se înăbușă de o dulce „revedere'.

Astfel de stări încercăm și în sâmbăta de dinaintea Rusaliilor, numită în popor Moșii de vară. Dar de ce tocmai acum popasul de rugăciune și aducere-aminte? Îi pomenim pe repausați cu nădejdea că Duhul Sfânt le va mângâia starea, așteptarea Dreptului Judecător, cu necurmata speranță că și ei se vor împărtăși de iubirea și lucrarea Duhului Sfânt. Căci El strânge neamurile în unitatea credinței, adunând diversitatea la unitate, inaugurând veșnicia.

Cincizecimea deschide vistieria vieţii noi, eterne, dovedind că Duhul Sfânt are rolul de a conferi darurile mântuirii şi de a ne ajuta la însuşirea lor în mod real şi activ. Prin Duhul Sfânt Hristos ne rămâne mereu alături. Aşadar, pomenindu-i, credem cu tărie că Domnul Se va afla și lângă dânşii până la sfârșitul veacului. În lipsa comuniunii cu ei, bucuria Rusaliilor nu ar fi deplină, căci Duhul Sfânt este Cel Care-L unește pe Hristos cu oamenii şi pe oameni cu Hristos. Tot Duhul Sfânt ne aduce negrăita bucurie a reîntâlnirii, pe calea rugăciunii, cu cei plecați în veșnicie.', spune Arhimandritul Mihail Daniliuc.

Ce se împarte de Sâmbăta Morților

Moșii de vară 2024 și nu numai sunt darnici. Se spune că sufletele morţilor, după ce părăsesc mormintele, în Joia Mare, se perindă printre cei vii, întorcându-se în morminte în ajunul Rusaliilor. De aceea, pentru a pleca liniștiți, li se dau de pomană colaci și vase cu apă, vin sau lapte.

Li se mai spune și Moșii cireșelor Moșilor de vară. Căci, în multe locuri din țară, se împart de pomană căni cu cireșe legate la tortițe. Neapărat se dau de pomană lumânări aprinse, pentru ca sufletele adormite să nu-și piardă calea spre lumina veșnică. În toate bisericile ortodoxe au loc slujbe speciale de pomenire.

La aceste pomeniri, obligatorii sunt coliva, colacul, vinul și lumânările. În funcție de regiune și de posibilitățile materiale, pomenile se fac după bunul plac. Spre exemplu, în unele regiuni, se împarte covașă, o băutură fermentată din făină și mălai. Aceeași denumire o poartă, în Moldova, o turtă din făină și mălai, care se mănâncă pentru protecția împotriva strigoilor. În alte părți, se dă de pomană orez cu lapte și nuci.

Ce spune tradiția religioasă

Potrivit Arhimandritului Mihail Daniliuc, „Evlavioșii noștri strămoși au împământenit ca în această zi să se ofere de pomană bucate ori fructe de sezon aşezate în străchini de lut, împodobite cu flori, mentă ori busuioc. Am gândit îndelung la emoționanta rânduială. Îmi amintesc, din copilărie, cum mama ori bunica umpleau ulcioare cu lapte ori castronele cu sarmale. Apoi le împărțeau megieșilor, după întoarcerea de la biserică. Unde, la sfârșitul dumnezeieștii liturghii, se ieșea în cimitir, pentru ca preotul să tămâieze și să stropească cu vin mormintele primenite, pline de flori.

Bunica se dovedea mai tipicară. Nu gusta nici ea, dar nici nouă nu ne dădea, din bucatele pregătite, până ce nu împărțea de pomană. Bucuria noastră creştea când sfioasele bătrâne de prin jur veneau să ne aducă din ofrandele lor, puse în castroane din care aburii neastâmpărați ne pofteau la festinul mult așteptat.

Lumânările arzând, alături de florile legate împrejurul vaselor cu mâncare, sporeau taina. Acum abia înțeleg că bucuria venea din împlinirea dorului celor ce ofereau darurile. Căci rugăciunea săvârșită pentru cei adormiți reîmprospăta în suflete chipul prezenței persoanelor pomenite, arătând că iubirea adevărată n-o curmă nici moartea, că dragostea față de cei plecați nu se sfârșeşte vreodată. De aceea, după o ancestrală rânduială, se ataşa vaselor de lut câte un colăcel rotund, frumos rumenit de dogoarea cărămizilor încinse.'

De ce se împart vase din lut

Cu siguranță te-ai întrebat asta. Iar explicația nu vine numai din dorința de a oferi obiecte tradiționale. Ci ascunde simboluri profunde. După cum spune Arhimandritul Mihail Daniliuc, „Nu cumva are legătură cu vechea zicală a vârstnicilor care aveau conștiința că, după ce vor păşi „dincolo', se vor face „oale și ulcele'? Credeau, așadar, că moartea nu înseamnă o dispariție în van, nici o trecere în neființă, cum greșit se exprimă unii astăzi. Păstrau neclintita convingere că sufletul se întoarce la Dumnezeu, Care l-a dat, iar trupul, în pământul din care a fost luat, după cum glăsuiesc rugăciunile din slujba pogribaniei. Ce profund adevăr!'

Și completează minunat Arhimandritul Mihail Daniliuc: „Se observă lesne o similitudine între etapele vieții umane și cele ale plămădirii unui vas de către olar. Nașterea poate fi asociată cu pregătirea și dospirea argilei. Creșterea, educarea și pregătirea pentru viață a puiului de om corespund cu modelarea obiectelor din lut. Etapele uscării și arderii acestora se aseamănă cu educarea și maturizarea insului. Virtuțile, frumusețea și așezarea duhovnicească a fiinţei ne trimit cu gândul la procesul de ornare a vaselor trecute prin fierbințeala cuptoarelor. Sfârșitul, desigur, se petrece cam în acelaşi chip cu spargerea ori deteriorarea vasului.'

Moșii întineresc femeile

Există credința că păstrarea cu sfințenie a sărbătorii Moșilor de vară, an de an, este cheia tinereții fără bătrânețe. Mai cu seamă femeile respectă tradiția, ca să rămână mereu tinere și frumoase. Se spune că femeile care respectă Moșii cum se cuvine nu îmbătrânesc repede și își păstrează sufletul mereu tânăr. De aceea, pregătesc vase cu bucate alese și, mai ales, căni cu apă, vin sau lapte, împodobite cu cireșe.

Se curăță și se împodobesc mormintele cu flori. Nu se aruncă gunoiul, nu se mătură, nu se spală. Căci toată mizeria aruncată ar putea mânia spiritele care se așteaptă doar la bunătăți. Potrivit credințelor străvechi, în zilele dinaintea sărbătorii lor, sufletele adormite se deșeteaptă și duc spre Valea cu Dor, unde găsesc tot ce li s-a dat de pomană peste an. Cine nu găsește nimic ia țărână și revine dezamăgit de unde a plecat sau se răzbună.

A ne aduce aminte de ei și a-i pomeni pe cei plecați dintre noi sunt gesturi creștinești, menite să aducă alinare și împăcare cu sine urmașilor răposaților. Și chiar e bine să-i pomenim pe morți cât mai des, însă nu oricum. Ca orice rit bisericesc, se fac după o rânduială anume.

De unde vine coliva

Cel de la care a pornit obiceiul împărțirii colivei este Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron, pomenit pe 17 februarie. Și-a găsit sfârșitul mucenicesc fiind ars într-un cuptor încins. După 50 de ani de la moartea lui, împăratul Iulian Apostatul a poruncit să se stropească cu sângele animalelor sacrificate pentru idoli toate produsele din piaţa cetăţii, ca să batjocorească Postul Mare al creştinilor.

Atunci, Sfântul Teodor i-a apărut în vis arhiepiscopului Eudoxie. Și i-a spus acestuia să fiarbă grâu şi să împartă tuturor locuitorilor, să nu mai fie nevoiți să meargă la piață. Zis și făcut. Astfel, credincioșii au fost feriți de a pica în păcat. Și s-a hotărât ca Sfântul Teodor să fie pomenit la finele primei săptămâni din Postul Mare.

În amintirea acestei întâmplări minunate, vinerea seara, la Sfânta Liturghie a Darurilor Înainte Sfinţite, se cântă Canonul Sfântului Mare Mucenic Teodor. Apoi, se sfinţeşte coliva şi se împarte credincioşilor. Prima sâmbătă din Post în care se face parastas pentru morți este cea a lui Teodor, numită și „Sâmbăta colivelor'.

Sursa foto: 123rf.com

Alte surse: doxologia.ro,

Citește și Rețetă colivă. Varianta tradițională

Urmărește-ne pe Google News