Reguli de purtare când mergi la mănăstire

Orice colț al lumii găzduiește câte o astfel de comoară. Indiferent de religie, lăcașurile de cult monahale atrag vizitatorii. Și nu numai credincioșii le trec pragul. Iar acesta este și motivul pentru care au apărut și reguli de purtare când mergi la mănăstire. Căci fiecare lăcaș de cult necesită respect și bună-cuviință. Așa cum ții cont de vestimentație și de bunele maniere atunci când iei parte la un eveniment important, așa ar trebui să te informezi și să te pregătești pentru a intra într-un lăcaș de cult.

Ce este o mănăstire

Prin mănăstire se înțelege, potrivit DEX, un „așezământ religios în care trăiesc, potrivit unor reguli de viață austere și izolați de lume, călugări sau călugărițe', precum și „ansamblul de clădiri care alcătuiesc un astfel de așezământ, un lăcaș în care serviciul divin este oficiat de călugări'. Cei care aleg calea monahală duc, în mare parte, așa-numita „viață de obște', unde totul se face în comun.

Între slujbele obişnuite de pe parcursul unei zile, fiecare viețuitor dintr-o mănăstire își are propriul rost. Și trebuie să îndeplinească o anumită activitate numită ascultare' în limbajul mănăstiresc, în funcţie de pricepere şi studiile de specialitate, dar şi de necesităţi. Astfel, cei înzestrați cu harul picturii se ocupă de atelierul dedicat lor. Cei pricepuți la cusut ori îndemânatici scot din mâini diverse straie şi ornamente bisericeşti.

De curăţenie şi masă se ocupă pe rând, după programarea făcută, la finele fiecărei săptămâni, de conducere. Viaţa la mânăstire e un exerciţiu continuu de a fi exigent cu tine însuţi şi foarte tolerant cu cei din jur. Drept urmare, într-o mănăstire, unde ai de toate dar nu e nimic al tău, e imposibil să nu domnească pacea. Cum spunea regretatul Preacuviosul Părinte Protosinghel Visarion, Sfânta mânăstire este un izvor de pace, bucurie şi bunătate, după care sufletul fiecărui om tânjeste, căutand să-şi astâmpere setea duhovnicească. Acest dor aduce oamenii la mânăstire.'

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Nicușor Dan a explicat în ce condiții și-ar retrage candidatura la alegerile prezidențiale 2025: "Dacă sondajele confirmă că e posibilă finala Ponta- Simion"

Reguli de purtare când mergi la mănăstire

Dat fiind că aceste lăcașuri sacre sunt și adăpost duhovnicesc pentru cei ce viețuiesc în ele, este cu atât mai important să respecți anumite reguli de purtare când mergi la mănăstire. De altfel, peste tot în lume și pe la noi, încă de la intrare, există afișe cu regulamentul de ordine interioară. Iar pentru cei nepregătiți, sunt adesea puse la dispoziție veșminte acoperitoare, atât pentru femei cât și pentru bărbați. Este vorba despre un fel de fuste petrecute, lungi, și baticuri.

Încă de la primul pas peste pragul porților de intrare, vizita la o mănăstire necesită atitudine smerită și ținută decentă. De altfel, liniștea care tronează peste aceste colțuri de rai te și îndeamnă să te comporți altfel. Iar dacă, pentru bărbați, accesul în astfel de lăcașuri este mult mai facil, în ceea ce le privește pe femei, lucrurile sunt ceva mai complicate. Ba chiar există destule mănăstiri în care accesul femeilor este strict interzis.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Ilie Bolojan, anunț despre impozite și venituri: „România are capacitatea de a construi un sistem fiscal modern, care să încurajeze dezvoltarea economică sustenabilă”

Duhovnicii spun că biserica este locul unde creştinul se întâlneşte cu Hristos. Este locul în care ne aflăm în comuniune cu ceilalţi credincioşi. Cu toții, împreună, formăm trupul tainic al instituţiei divino-umane. Drept urmare, când pășim în biserică sau într-o mănăstire, trebuie să fim pregătiți. Pornind de la igiena personală, de la vestimentație, până la curețenia spirituală, avem nevoie de o pregătire riguroasă înainte de a păși în Casa Domnului. Și iată care sunt acele reguli de purtare când mergi la mănăstire.

Condiții canonice de respectat în lăcașeșe de cult

Părintele Ilie Cleopa, citat în cartea „Ne vorbeşte părintele Cleopa', scrisă de arhidiaconul Ioanichie Bălan, spunea: „Fraţilor, trebuie să ştiţi că un creştin care merge la biserică are 14 reguli canonice de bună cuviinţă, dacă vrea să-l folosească sfântă biserică. Dacă nu le împlineşte, se duce la biserică spre osândă.

Prima condiţie canonică

Pentru a merge la Sfântă Biserică trebuie să te ierţi cu toţi. Dacă merge mama la biserică, sau tata, să zică: „Iertaţi-mă, măi băieţi ! Iartă-mă, soţie !”

A două condiţie canonică

Când mergi la Biserică să duci un mic dar din casă ta. Măcar o lumânărică, măcar un bănuţ, o prescură, un pahar de vin, ce poţi. Că prin acel mic dar pe care-l duci tu la biserică se binecuvântează toată averea ta, căci îl dai jertfă lui Dumnezeu.

A treia condiţie canonică

La biserică este bine să mergi mai de dimineaţă, că să poţi apucă Evanghelia Învierii de dimineaţă şi Slavoslovia. Şi totodată dacă te duci mai devreme, te poţi închină liniştit, nu-i lume multă la biserică, te duci la locul tău fără să deranjezi slujba.

A patra condiţie canonică

Totdeauna bărbaţii în biserică trebuie să stea în partea dreaptă, iar femeile în partea stângă. Şi în ordinea această trebuie să stea în biserică: bărbaţii bătrâni în frunte, cei mai puţin cărunţi la spate, cei mai tineri în spatele lor, flăcăii şi băieţii tot aşa. La fel şi femeile.

A cincea condiţie canonică

Este să nu vorbiţi în biserică, că este mare păcat. Dacă este mare nevoie să vorbeşti, vorbeşte în şoaptă sau prin semne.

A şasea condiţie canonică

Dacă mergi la biserică, să nu ieşi până nu se termină slujba. Numai dacă eşti bolnav sau dacă păţeşti ceva. Dar altfel să nu ieşi. Că, dacă ieşi înainte de terminarea Liturghiei, eşti asemenea cu Iuda, care a ieşit de la Cină de Taină, unde erau la masă Mântuitorul cu Apostolii şi s-a dus şi L-a vândut pe Hristos. Aşa arată Sfântul Ioan Gură de Aur.

A şaptea condiţie canonică

Când va închinaţi la sfintele icoane, să nu sărutaţi sfinţii pe faţă, că-i păcat. Nu-i voie. Dacă sfântul este pictat în picioare, îi săruţi picioarele, dacă este pictat pe jumătate, îl săruţi la partea de jos.

A opta condiţie canonică

Să ştiţi că după ce dă preotul binecuvântare de Sfântă Liturghie, nimeni nu mai are voie să se închine la icoane în biserică sau să mai ducă daruri la altar, că este mare păcat.

A nouă condiţie canonică

Creştinii trebuie să stea în genunchi când se sfinţesc preacuratele daruri, când se cântă :”Pe Ţine Te lăudăm, pe Ţine bine Te cuvântăm… !” Alţii stau în genunchi şi la Evanghelie. Nu-i o greşeală. La Axionul Maicii Domnului şi la Tatăl nostru, atunci se stă.

În fața Sfântului Potir, când mergeți, nu aveți voie să fiți cu lumânarea aprinsă, nici să mai faceți Sfânta Cruce, că-i mare primejdie. Mulți, făcând cruce, s-a întâmplat că au lovit Sfântul Potir, pe preot, și au vărsat Sfintele. S-a întâmplat în multe biserici. Când mergi în fața Sfântului Potir pui mâinile cruciș pe piept. Și atunci preotul ia cu lingurița Preasfintele și Preacuratele Taine și ți le dă să le mănânci.

A zecea condiţie canonică

După ce-ai primit Preacuratele Taine ale lui Iisus Hristos, treci la uşă diaconească, că acolo să-ţi dea anafora şi un păhăruţ de vin. Apoi treceţi la strană sau în pridvor, să va citiţi molitfele sau rugăciunea de mulţumire după Sfântă Împărtăşanie. Cel ce s-a împărtăşit, nu mai are voie să sărute mână preotului. Până nu stai la masă nu mai ai voie să săruţi nici sfintele icoane, nimic, că ai primit pe Hristos atunci. După masă poţi să săruţi mână şi sfintele icoane.

După împărtășanie n-ai voie să scuipi trei zile și trei nopți. Așa-i după rânduiala canonică. Dar măcar până a doua zi, măcar 24 de ore să țineți minte. Dar trei zile arată cartea. Așa este după Sfânta Împărtășanie. Cei căsătoriți, care vor să se împărtășească cu Preacuratele Taine, trebuie să păzească curăția în familie, măcar trei zile. Iar după ce s-au împărtășit să țină măcar două zile. În posturi, trebuie să trăiasca toate zilele în curăție.

A unsprezecea condiţie canonică

Cel ce a venit la biserică dintr-o familie, se cheamă apostolul familiei. El trebuie să ia sfântă anaforă pentru toţi cei de acasă. Cei de acasă n-au voie, Doamne ferește, în Duminici și sărbători, să mănânce ceva, până nu vine cel de la Sfânta Biserică, să le aducă sfânta anaforă. Că sfânta anaforă pe grecește se cheamă antidoron, adica contra chip. Și ține locul Preacuratelor Taine pentru cei ce nu pot să se împărtășească.

Duminica și în sărbători, în timpul Sfintei Liturghii, n-ai voie să faci mâncare, că este mare păcat. Fă mâncarea de sâmbăta seara și pune-o undeva la rece, ca aveți acum frigidere. Și o încălzești când veniți de la biserică. În timpul Sfintei Liturghii, când preotul leagă cerul cu pământul și scoate părticele pentru milioane de suflete, tu să nu te apuci atunci să faci mâncare, că-i mare păcat!

Nu-i voie să faci focul și să faci mâncare când preotul face dumnezeiasca Liturghie pentru atâtea milioane de creștini. Când mijlocește iertarea atâtor suflete, pentru cei din iad, pentru cei din ceruri și pentru cei de pe pământ.

A douăsprezecea condiţie canonică

Cel ce a fost la sfântă biserică, când a zis preotul „Cu pace să ieşim ! Întru numele Domnului” şi a făcut otpustul, adică sfârşitul Liturghiei, face trei închinăciuni în mijlocul bisericii şi merge acasă. De la biserică să nu se oprească până la ușa lui. Nu cumva să-l ducă diavolul de la biserică în altă parte, că atunci e vai de el. A început cu Dumnezeu și termină cu diavolul. Deci, de la ușa bisericii du-te direct acasă!

A treisprezecea condiție canonică

Când mergi acasă, zi o rugăciune la sfintele icoane. Și când toți stau la masă, tu să le povestești ce ți-a rămas ție în cap de la biserică. Ca să audă și cei ce n-au putut merge la biserică, din motive binecuvântate.

A paisprezecea condiție canonică

După ce ai stat și tu la masă, să te odihnești două ore. Apoi trebuie să te duci să faci vizite și să cercetezi pe cei bolnavi și săraci. Dacă știi un bătrân bolnav sau o femeie bolnavă sau un copil, sau cineva care zace de mulți ani, du-te și-l cercetează. Dacă nu poți duce un dar cât de mic la cel bolnav, du-te și-i spune un cuvânt de mângâiere.

Reguli de purtare când mergi la mănăstire ca vizitator

Pe lângă condițiile canonice care trebuie respectate în general la biserică, cei care doresc să viziteze mănăstiri trebuie să se supună regulilor locale.

Vestimentația

Vizitatorii trebuie să fie îmbrăcaţi corespunzător pentru a intra în incinta unei mănăstiri. În general, îmbrăcămintea s-ar cuveni să fie modestă şi largă. Clericii ortodocşi trebuie să poarte reverendă. Bărbaţii trebuie să poarte pantaloni lungi şi cămăşi (bluze) cu mânecă lungă. Femeile trebuie să poarte fuste lungi, bluze cu mânecă lungă şi batic sau să aibă capul acoperit. Se consideră impropriu ca ținuta să nu fie decentă și să iasă în evidență prin culori țipătoare.

Printre reguli de purtare când mergi la mănăstire se numără și aceea de a evita îmbrăcămintea mulată sau strânsă pe corp, pantalonii scurți, fustele scurte sau cu șliț, pălăriile. Se recomandă și purtarea de încălțăminte închisă, fără toc, confortabilă. Indicat ar fi să nu se poarte sandale sau șlapi. Dacă mănăstirea a apărut în itinerariul turistic pe traseu și nu ai avut timp să te pregătești, acceptă şorţurile şi baticele oferite la intrare.

Liniștea

Pentru că te afli într-un loc sfânt și se cuvine să-l cinstești, trebuie să respecți liniştea şi reculegerea mănăstirii când te afli în incintă. Dacă alegi să participi la slujbă, respectă regulile mănăstirești. Pentru că în mănăstiri se respectă un anumit program de slujire, turiștii nu trebuie să disturbe liniștea și să întrerupă în vreun fel slujba.

Ai grijă să-ți închizi telefoanele sau să le pui pe modul silențios pe toată perioada șederii în incinta mănăstirii, chiar dacă ești afară. Nu încerca să pătrunzi în chiliile monahilor. Încearcă să te abții de la comentarii și nu vorbi tare cât te afli acolo. Ideal ar fi să te abții să râzi zgomotos. Nu-ți lăsa copiii nesupravegheați și de preferat ar fi să nu-i duci într-o mănăstire dacă știi că sunt mai poznași.

Curățenia

Chiar dacă petreci ceva mai mult timp în incinta unei mănăstiri, ai grijă să nu lași nici cel mai mic gunoi în urma ta. Nu fuma în incintă și nu folosi curtea mănăstirii ca spațiu pentru luat masa decât numai dacă ești invitat de monahi.

Avatonul

Departe de a fi un blestem, chestiune interzisă prin însăși natura credinței, avatonul este o lege menită să interzică accesul femeii în anumite mănăstiri ortodoxe. Acesta a fost dat, inițial, pe pământul Sfântului Munte Athos, în Grecia. Acolo sălășluiesc numai călugări bărbați. Urmând aceeași tradiție monahală, mai multe mănăstiri din lume au preluat avatonul, precum Mănăstirea Frăsinei, din județul Vâlcea, în localitatea cu ironicul nume Muereasca. Aici nu au voie să intre femei, nu se consumă niciodată carne și se țin slujbe de la miezul nopții până în zori.

Sursa foto: Shutterstock

Alte surse: pvgazeta.br.com, crestinortodox.ro,

Citește și Ce simbolizează rugăciunea Tatăl nostru

Cel mai nou VIDEO

Urmărește-ne pe Google News