Săptămâna Luminată – semnificații și tradiții

Hristos a înviat! Până la Înălţare, acesta e salutul creştinesc. Iar în zilele ce urmează e cu atât mai mult încărcat de semnificaţii. Suntem în Săptămâna Luminată, cea plină de tradiţii, când porţile Raiului se deschid pentru sufletele cu adevărat credincioase. Ne aflăm în plină sărbătoare, într-una dintre cele mai importante perioade de peste an din viaţa creştinească.

Cum celebrează Biserica Săptămâna Luminată

Atât cele 7 zile ale Săptămânii Mari, cât şi cele ce îi urmează, în Săptămâna Luminată, sunt considerate a fi de seamă. Și trebuie respectate ca atare. Odată cu reînvierea naturii, bucuria însoţeşte trezirea la viaţă şi vieţuirea în belşug.

Biserica celebrează înfrângerea morţii prin Învierea Mântuitorului, contopirea lui Iisus Hristos cu Duhul Sfânt, vreme de 50 de zile. Prima zi de Paşti reprezintă începutul Penticostarului, adică a perioadei de 50 de zile din anul liturgic. Și durează până la Duminica Pogorârii Sfântului Duh.

Pe toată perioada Penticostarului, în lăcaşurile de cult se aud numai cântări de veselie ale Învierii lui Hristos. În acestea se vădeşte pretutindeni bucuria cea mare a creştinului.' Căci aceste zile încununează efortul omului de a găsi lumina dumnezeiască, după zile lungi de post şi rugăciune.

Această bucurie nemărginită e însoţită de vestirea Învierii la care toată creştinătatea este părtaşă: Cerurile după cuviinţă să se veselească şi pământul să se bucure şi să prăznuiască toată lumea cea văzută şi cea nevăzută: că a înviat Hristos, veselia cea veşnică.'

Acum începe o nouă treaptă a istoriei creştine, cea a împărăţiei veşnice. Prin învierea Sa, Mântuitorul ne-a dat puterea de a-I primi darurile, ne-a adus viaţă, lumină, pace şi bucurie. După rânduiala bisericească, prima slujbă a penticostarului e Liturghia Paştilor. Și se ţine în fiecare zi a Săptămânii Luminate. Acum nu mai e loc de iertăciuni, de cereri. Nu se mai citesc psalmi, ci numai pentru revărsări de bucurie. Căci raiul a coborât pe pământ.

La Utrenie, reprezentanţii Bisericii nu au altceva de spus decât să anunţe bucuria izvorâtă din mormântul dătător de viaţă al Mântuitorului. Iar slujbele de seară, Vecerniile, constau în 8 glasuri bisericeşti', câte unul pentru fiecare zi a Săptămânii Luminate. Slujbele din această perioadă sunt cele mai înalte gândiri şi trăiri ale ortodoxiei, culmi ale spiritualităţii.

E un răstimp în care ne amintim, clipă de clipă, că Dumnezeu lucrează prin oameni, prin noi. Ne îndeamnă să credem în biruinţa asupra oricăror obstacole. Acum, uşile altarelor, scoase în noaptea sfântă a Învierii, sunt puse deoparte, în semn că Raiul e deschis. Chiar şi la înmormântări, dacă se întâmplă în această perioadă, nu se anunţă decât vestea Învierii. Căci se spune că sufletele adormite acum merg direct în Rai.

Ce înseamnă Săptămâna Luminată în popor

Potrivit credinţelor populare, în toată Săptămâna Luminată nu se spală rufe şi nu se efectuează munci agricole. Însă duhovnicii spun că e păcat să spălăm rufe numai luni, marţi şi vineri. Şi asta pentru că luni şi marţi încă se sărbătoresc Sfintele Paşti, iar vineri se celebrează Izvorul Tămăduirii.

Unul dintre cele mai bine păstrate obiceiuri din Săptămâna Luminată este cel al stropitului sau udatului, din Transilvania. După un ritual de origine maghiară, băieţii merg în familiile care au fete şi le stropesc pe acestea cu parfum, ca să nu se veştejească.

Luni

Se spune că în Lunea Luminată nu e bine să se lucreze, pentru ca niciun călător să nu se rătăcească şi pentru fi feriţi de boli. Dar e indicat să-ţi vizitezi rudele şi persoanele dragi, să dăruieşti pască şi ouă roşii. În unele regiuni, gospodinele spală rufe în această zi, tocmai pentru a fi albe mereu.

Marți

În Marţea Luminată nu se munceşte pentru a apăra recoltele de grindină şi dăunători, dar şi pentru a ne menţine sănătatea.

Mirecuri

Se duc ofrande la biserică şi se dă de pomană celor sărmani. Se poate lucra la camp, însă nu se face nimic pe lângă casă, ca să nu-şi facă loc bolile, puricii şi şoarecii.

Joi

Joia din Săptămâna Luminată e ştiută în popor drept cea nemaipomenită', necurată', domnească', verde'. Acum nu se lucrează, ci se fac pomeni cu preparate din peşte, colaci, vase, se fac ritualuri pentru morţi.

Vineri

E știută drept Vinerea Scumpă, a Izvorului Tămăduirii. Se ţine pentru mântuirea sufletelor, belşug şi pentru alungarea bolilor. Azi se curăţă izvoarele şi fântânile, se sfinţesc apele, care devin vindecătoare. Se mai crede că cine se culcă sub un frasin îşi va visa leacul. Preoţii fac slujbe la câmp pentru ploi şi rod bogat.

Sâmbătă

Nu se lucrează. Se dau de pomană ouă roşii, pască şi lumânări, pentru sănătate.

Duminică

Duminica Tomii încheie Săptămâna Luminată. Acum se fac pomeni pentru cei înecaţi, nu se pun boi la jug şi nu se bate piatra.

Ce se face la Izvorul Tămăduirii

Vinerea din Săptămâna Luminată prăznuieşte Izvorul dătător de viaţă al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Cea prin care s-a făcut începutul mântuirii noastre. La acest praznic, Maica Domnului este înfăţişată ca izvor de tămăduire sufletească şi trupească, izvor de daruri, de fapte minunate.

Se pare că asemănarea a pornit de la un izvor real, prin care Maica Domnului a făcut o serie de tămăduiri. Și pe locul căruia fost ridicată o biserică în cinstea Sa. În Vinerea Luminată, Biserica ne îndeamnă să bem din acest izvor, din apa mântuirii.

În unele zone, în Vinerea din Săptămâna Luminată se respectă Fântâniţa. Acum se caută izvoare de apă, se construiesc şi se curăţă fântânile, în ideea că acestea vor fi mereu abundente şi nu vor seca niciodată. Vopselurile folosite la paşti nu se aruncă, ci se păstrează măcar încă o săptămână, pentru a putea fi folosite la Paştele Blajinilor.

Sărbători pentru sufletele adormite

Luni, după Duminica tomii, se celebrează Paştele Blajinilor sau Lunea morţilor. Conform tradiţiei, Blajinii sunt duhurile străbunilor, care trăiesc la hotarul dintre lumi, unde Apa Sâmbetei se varsă în Sorbul Pământului.

Blajinii sunt buni, credincioşi şi respecă posturile. Dar, se pare că ei nu ştiu exact când cade sărbătoarea de Paşti şi află abia cu 8 zile mai târziu, când văd pe apă cojile de ouă vopsite aruncate de oameni. Acum se pun pe morminte vase cu ouă roşii, colaci şi lumânări aprinse şi fac pomeni.

Dar, în cea de-a doua duminică după Paşti, are loc Paştele Morţilor. E o zi în care se dă de pomană, se sfinţesc mormintele şi se aprind lumânări în amintirea celor dragi. Se impart ouă roşii şi cozonaci, se pregătesc mese festive, întru iertarea păcatelor celor duşi. Înainte se primenesc mormintele, se ornează cu flori.

Apoi, la 40 de zile după Înviere, de ziua Înălţării Domnului, se păstrează tradiția Moşilor de Ispas. Se dau de pomană mai ales pâine caldă, brânză, ceapă verde şi rachiu. Se împodobesc mormintele şi casele cu ramuri de paltin, iar ferestrele cu leuştean. Este ultima zi în care se mai vopsesc şi se mai împart ouă roşii și în care se mai spune „Hristos a înviat!'.

Ce înseamnă Penticostarul

Prima zi de Paşti reprezintă începutul Penticostarului. Este vorba despre perioada de 50 de zile din anul liturgic. Și durează până la Duminica Pogorârii Sfântului Duh. Iată care sunt zilele pe care trebuie să le respecţi cu sfinţenie, potrivit calendarului creştin-ortodox, pe perioada Penticostarului:

-A 2-a duminică după Paşti, a Sfântului Apostol Toma
-A 3-a duminică după Paşti, a Mironosiţelor
-A 4-a duminică după Paşti, a Slăbănogului
-A 5-a duminică după Paşti, a Samarinencii
-A 6-a joi după Paşti, Înălţarea Domnului
-A 6-a duminică după Paşti, a Orbului din naştere
-A 7-a duminică după Paşti, a Sfinţilor părinţi de la Sinodul I Ecumenic
-A 8-a duminică după Paşti, a Pogorârii Sfântul Duh sau Rusaliilor
-Prima luni după Pogorârea Sfântului Duh, Sfânta Treime
-Prima duminică după Pogorârea Sfântului Duh, cea a Tuturor Sfinţilor.

Și Paștele cailor există!

Deși ai crede că e doar o expresie fără finalitate, Paștele cailor chiar există. În cea de a şasea zi de joi de după Paşti se serbează Paștile cailor. Se crede că, pentru un ceas, o singură dată pe an, caii se satură de păscut iarbă. Pe vremuri, era o zi a Soroacelor, când se încheiau diferite afaceri.

Cum data acestei sărbători putea varia de la an la an, cu un număr mare de zile, importanţa ei s-a diminuat treptat. Și a căpătat un sens peiorativ, cunoscut astăzi cu sensul de a nu da înapoi ceea ce ai împrumutat. Mai înseamnă a amâna până la Paştele Cailor, a nu se ţine de cuvânt sau, mai pe scurt, niciodată.

Sărbătoarea mai poartă numele de „Joia iepelor' sau Ispas. Conform tradiției, în această zi, se face prima ieșire la pășune a mânjilor. Se scot hergheliile la păscut, iar caii sunt tratați regește. Nu sunt înhămați la căruţă, sunt țesălați și îngrijiți.

Prin unele locuri, încă se fac și slujbe în biserici pentru sănătatea animalelor de povară din gospodării. Tot acum, la Paştile cailor, mânjii de la munte se duc la păscut în locuri anume, unde crește o plantă care dă imunitate contra unei boli a cabalinelor, numită „brânc'.

Sursa foto: 123rf.com

Alte surse: doxologia.ro,

Citește și Lucruri pe care nu ar trebui să le faci după ce mănânci

Urmărește-ne pe Google News