Sfântul Dimitrie Cel Nou se sărbătorește pe 27 octombrie și este sfântul ocrotitor al cetății Bucureștilor. A fost canonizat în anul 1955 de Biserica Ortodoxă Română. Acesta s-a născut în timpul împăraților româno-bulgari Petru și Asan, în satul Basarabovo, din Bulgaria.
Despre Sfântul Dimitrie Cel Nou
Sfântul Dimitrie (Demetriu) v cel Nou, ocrotitorul Bucureștiului, este unul dintre cei mai memorabili reprezentanți ai vieții creștine, iar moaștele sale sunt păstrate în Catedrala Patriarhală din București.
Sfântul Dimitrie s-a născut și a trăit în secolul al XIII-lea pe malul râului Lom, în Bulgaria. Și-a petrecut o lungă perioadă din viață într-o peșteră din apropierea locului în care s-a născut, în post aspru, abstinență și rugăciune, complet izolat de lume.
După moartea sa, moaștele sale au fost găsite de localnici în apele râului și au fost așezate în biserica din satul Basarab.
În timpul Războiului ruso-turc, generalul rus Petru Salnikov a luat moaștele Sfântului Dimitrie pentru a-i împiedica pe soldații turci să le profaneze; el plănuia să le ducă în Rusia.
Când cortegiul a trecut prin București, în iunie 1774, la rugămintea lui Hagi Dimitrie, un negustor bogat, și a Mitropolitului Grigorie al II-lea al Munteniei, moaștele au fost predate în dar credincioșilor ortodocși români pentru a-i mângâia pentru suferințele și pierderile suferite în timpul războiului.
Sfânta Sofia – tradiții și obiceiuri
Doar mâna dreaptă a sfântului a ajuns în Rusia. Începând cu această dată, Sfântul Dimitrie cel Nou a devenit ocrotitorul Bucureștiului.
În 1955, Biserica Ortodoxă Română a hotărât să răspândească cultul său în întreaga țară.
Viața Sfântului Dimitre cel Nou
Despre viața Sfântului Dimitrie cel Nou nu există atât de multe date. În „Viețile Sfinților' românești se menționează că s-a născut în Basarabov, un sat din Bulgaria, nu departe de orașul Russe, pe valea râului Lom.
Probabil că părinții săi erau simpli țărani valahi (români), așa cum menționează și Enciclopedia Ortodoxă Rusă (Pravoslavnaja Encyklopedia).
A trăit în secolul al XIII-lea, în timpul celui de-al doilea Imperiu Bulgar (1187-1396). Tradiția menționează că a fost foarte credincios încă din copilărie, postind și rugându-se cu tărie. Potrivit unei povești, în tinerețe, în timp ce mergea să pască oile familiei sale, a călcat din greșeală pe un cuib al unor păsări și a ucis puii de pasăre. A considerat acest lucru ca fiind o crimă mare, așa că a decis să nu-și pună timp de trei ani pantofi sau șosete – chiar și pe timp de caniculă sau ger – la piciorul stâng, cel care a ucis păsările.
În tinerețe a intrat într-o mănăstire din apropierea satului său, iar mai târziu s-a retras la o viață singuratică undeva în pădurile din apropiere. În cele din urmă a găsit ca adăpost o peșteră lângă râul Lom, unde și-a trăit restul vieții. El a știut dinainte data morții sale și s-a așezat între doi stâlpi de stâncă în acea peșteră. Astfel, și-a dat liniștit sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Sfântul Dimitrie a rămas necunoscut și, după ce s-a întâmplat o inundație, apele Lomului i-au acoperit trupul cu depuneri de pietre și noroi. După mulți ani, o nouă viitură a râului a urcat până la peșteră și curentul mare a luat sfintele moaște.
Acestea au rămas undeva în apropierea apei și au existat zvonuri că, uneori, diferiți oameni au văzut în timpul nopții niște flăcări – un fenomen perceput în Europa de Est ca fiind un semn pentru o comoară ascunsă.
În orice caz, sfântul s-a arătat unei tinere epileptice în somn, spunându-i despre locul în care se afla și că, dacă va fi găsit, o va vindeca. Tânăra le-a povestit visul părinților ei și în scurt timp o mulțime de oameni auzind de vis au mers la locul indicat.
Săpând au găsit sfintele moaște necorupte. Fata s-a însănătoșit brusc, iar trupul sfânt al Sfântului Dimitrie a fost așezat într-un sicriu în biserica din Basarabov. Aici s-au mai întâmplat și alte minuni, după cum spune povestea.
O altă variantă pentru biografia Sfântului Dimitrie a fost scrisă de Paisie din Hilandar, un călugăr athonit bulgar (1722-1773), în „Istoria slavo-bulgară' (Istoriya Slavyanobolgarskaya, terminată în 1762 la Mănăstirea Zografu).
Moartea Sfântului Dimitrie cel Nou
Al 9-lea capitol al acestei cărți este dedicat sfinților bulgari, iar cea de-a 29-a secțiune este dedicată Sfântului Dimitrie. Potrivit acesteia, el era un laic simplu, care poseda câteva oi și o mică vie pe malul râului, locuind într-o colibă între niște stânci amenajate de el însuși.
Paisie sugerează că Sfântul a murit în 1685, iar moaștele sale au fost descoperite mai târziu de niște persoane care le-au transferat în Basarabovo, lângă Svistov, în Dieceza de Târnovo. Paisie mai spune că Sfântul Dimitrie a făcut multe minuni în rândul oamenilor.
Există și o a treia legendă, înregistrată de Enciclopedia Ortodoxă Rusă. Potrivit acesteia, Sfântul Dimitrie a fost căsătorit, dar nu a avut copii.
După moartea soției sale, a intrat în mănăstirea din apropiere și a fost tonsurat călugăr. Aici s-a ostenit cu multă sârguință, iubind privegherile, postul și rugăciunea. Anticipând ceasul morții sale, a părăsit mănăstirea și s-a dus pe malul râului, s-a culcat între două stânci, ca într-un mormânt, și s-a dus la Domnul.
Povestirea continuă cu datele din prima variantă. Noutatea adusă în această variantă este că Sfântul Dimitrie a fost odată căsătorit.
Sursa foto: Shutterstock.com