Deși recomandat în aproape oricare tip de regim alimentar, somonul nu se numără printre alimentele tradiționale românești. Chiar dacă a crescut consumul de pește în țara noastră, în ultimii ani, nu ne putem considera un popor mare amator de pește. Iar atunci când vrem să introducem în alimentație și așa o carne fină, nu prea știm cum să alegem între somon sălbatic sau de crescătorie.
Cuprins
Somonul este alegerea perfectă atunci când vine vorba despre introducerea peștelui în alimentație. Și asta pentru că este bogat în elemente nutritive, în grăsimi sănătoase, vitamine, proteine și antioxidanți. Este ușor de preparat și versatil. Somonul este un pește gras, însă extrem de bun pentru sănătate.
Acizii Omega-3 din carnea de somon ridică nivelul serotoninei, care dă o stare de bine, dar contribuie și la menținerea tonusului cardiac. Fie la conservă, fie afumat sau preparat după plac, este recomandat în diete și în alimentația generală, măcar o dată pe săptămână. Totuși, există diferențe semnificative între peștii crescuți în mediul lor natural și cei de acvacultură. Așadar, e important să știi ce să alegi între somon sălbatic sau de crescătorie.
Cuprins
Ce trebuie să știi despre somon
Specialiștii în nutriție la nivel mondial recomandă consumul săptămânal a cel puțin două porții de pește gras, precum somonul. Și asta pentru că acest tip de carne este bogat în acizi grași omega 3 atât de renumiți pentru proprietățile lor benefice. Ajută la îmbunătățirea funcțiilor celulare, la reglarea sistemului nervos și a răspunsului inflamator din organism, pe lângă alte beneficii cunocute deja.
Numai că nu tot ce cumpărăm din magazine este și sănătos. La fel ca și carnea de pasăre, și cea de pește a suferit modificări substanțiale. Iar majoritatea peștilor pe care îi avem la dispoziție pentru consum în magazine provin din crescătorii. E drept că unii sunt prinși din mediul lor natural, dar își continuă viața în crescătorii până ajung să fie comercializați. Drept urmare, beneficiază de același tratament ca peștii de acvacultură.
Când vine vorba despre somon sălbatic sau de crescătorie, trebuie să știi că mai bine de jumătate din cel comercializat provine din crescătorii. Or, prin acvacultură, peștii sunt crescuți forțat, cu hrană menită să le accelereze dezvoltarea și să țină la distanță bolile specifice. Acest tip de hrană este bogat în grăsimi, proteine și substanțe chimice. Potrivit Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite, până în 2030, fermele piscicole vor furniza două treimi din producția mondială de pește pentru consum.
Cum faci diferența între somon sălbatic sau de crescătorie
Din punct de vedere nutrițional, somonul sălbatic este mult mai hrănitor. Acesta furnizează mai multe minerale și substanțe nutritive, în vreme ce somonul de crescătorie vine cu un conținut ridicat de grăsimi. În plus, somonul de acvacultură primește și tratamente cu antibiotice. Dar nici somonul sălbatic nu e străin de poluanți. Și, în funcție de regiunea de proveniență, poate conține mercur și alte substanțe chimice contaminante.
Sunt și varietăți diferite. Și putem afla asta de pe etichete, când căutăm și zona de unde a fost pescuit sau unde a fost crescut. Dat fiind că, indiferent de modul de creștere, somonul e plin de acizi grași omega 3, de proteine de calitate, de fier, calciu și alte elemente nutritive, e important să-l consumi periodic. Fie că e somon sălbatic sau de crescătorie. Ba chiar, uneori, somonul de acvacultură poate fi mai curat decât cel sălbatic. În ciuda faptului că primește coloranți artificiali și furaje speciale.
„Somonul sălbatic are mai multe proteine și mai puține calorii din grăsime decât somonul de crescătorie. Dar are astaxantină naturală și o concentrație mai mare de omega 3. Din păcate, este semnificativ mai scump iar cel care se găsește în mod comun (congelat) este rondele mici, împreună cu piele și oase. Există și sălbatic (de captură), file, dar ceva mai scump.
La gătit se comportă puțin diferit (fiind mai uscat’ și dens), deci trebuie să testăm diverse rețete pentru a afla ce ne place. Îl putem găsi și conservat (marinat, afumat, la conserve). Pe etichete este menționată zona FAO de unde a fost pescuit, existând posibilitatea să verificăm dacă este o zonă sigură, curată.’, spune Cristian Mărgărit, consultant în nutriție și fitness.
Somonul de crescătorie este colorat artificial, prin includerea în furaje a unor carotenoizi care să îi imite pe cei naturali. Mai poate conține și reziduuri de antibiotice, pesticide sau alte substanțe chimice folosite în crescătorii. Grăsimea din el nu este de aceeași calitate ca cea din somonul sălbatic. Totuși, acesta este preponderent întâlnit în comerț. Somonul sălbatic are o culoare mai închisă, mai puține calorii și grăsimi.
Somon sălbatic sau de crescătorie – care e mai sănătos
Somonul este recomandat datorită beneficiilor pentru orgnism. Grăsimile polinesaturate pe care le conține sunt grăsimi vitale. Sunt grăsimi de care organismul are nevoie și pe care nu le poate produce singur. Acești acizi grași se găsesc în alimente precum pește gras (somon, macrou, sardine), ulei de pește, nuci, semințe, avocado. O alimentație bogată în acizii grași Omega-3 reduce riscul de boli cardiovasculare, menține sănătatea inimii și a sistemului circulator, a creierului și reduce riscul de depresie și de inflamații.
Una dintre cele mai importante deosebiri dintre somon sălbatic sau de crescătorie este hrana. Primul mănâncă alte organisme care se găsesc în mediul lui natural: plancton, creveți, pești mici. De aceea și carnea lui e mai închisă la culoare, cu o nuanță specifică portocaliu-roșiatică. Pe de altă parte, somonul de acvacultură primește hrană procesată, provenită din plante, cereale și făinuri din pește.
Există numeroase dezbateri referitoare la contaminarea peștilor de acvacultură cu bifenili policloruraţi – PCB, substanţe cu potenţial toxic şi cancerigen. Însă, în prezent, sunt dezvoltate furaje cu multe proteine derivate din cereale și semințe oleaginoase, cum ar fi boabele de soia. În ultimii ani, utilizarea antibioticelor în acvacultură a fost bine reglementată. Însă nu există date exacte despre cantităţile folosite.
O altă îngrijorare a consumatorilor este legată de nivelul de mercur din somonul de captură. Acest metal greu se găsește în cantități mai mari în fructele de mare și în pești prădători precum rechinul și peștele-spadă. Totuși, în somon, concentrația de mercur este foarte mică.
Dacă te preocupă scăderea în greutate, atunci clar somonul sălbatic e opțiunea ideală. Și asta pentru are numai 115 calorii la 100 g de carne. Pe de altă parte, cel de crescătorie vine cu 212 calorii la suta de grame de produs, dar și cu o cantitate mai mare de acizi grași omega 3.
Când e periculos consumul de somon
Potrivit Agenției americane de Protecție a Mediului (EPA), somonul de crescătorie este unul dintre cele mai toxice alimente din lume. Și recomandă consumul acestuia mai rar de o dată pe lună. De altfel, toate speciile de pește de crescătorie ar reprezinta un risc pentru sănătate. Căci, în mediul lui natural, peștele nu se va hrăni niciodată cu porumb, cereale sau carne de pasăre și porc. În plus, peștilor de crescătorie li se administrează și un amestec de vitamine, antibiotice și pigmenți sintetici.
Cercetările arată că cea mai abundentă sursă toxine nu o reprezintă de fapt pesticidele sau medicamentele, ci furajele granulate uscate. Acestea conțin dioxine, cloruri organice și alte chimicale. Un consum frecvent și în cantități mari de pește de crescătorie poate duce la deteriorarea stării de sănătate, ba chiar și la autism, ADHD, tulburări ale sistemului imunitar și endocrin.
Conform Organizației Internaționale de făină și ulei de pește (IFFO), peștele de crescătorie conține puțin peste jumătate din cantitatea de omega 3 pe care peștii o aveau acum un deceniu. Și asta pentru că somonul de crescătorie este hrănit cu produși secundari de porc și carne de pasăre procesată, boabe și ulei de soia, ulei de rapiță, porumb și alte cereale. Or, în mod normal, primea pești mici sălbatici, bogați în Omega 3.
Somonul de crescătorie conține și astaxantină sintetică, substanță interzisă consumului uman. Aceasta se utilizează pentru a colora carnea carnea somonului de acvacultură, lipsită de pigmenții naturali pe care și-i ia din natură. Astfel, consumatorul se păcălește că ar consuma somon sălbatic.
Cum să alegi carnea de somon
Somonul are o carne delicată și necesită un pic mai multă atenție pentru a fi transformat într-un preparat delicios. Gătit corespunzător, are un gust delicios. Afumat, la cuptor, pe grătar, la tigaie ori poșat, adăugat în salate sau pasat ca ingredient pentru sosuri, somonul poate fi preparat într-o multitudine de feluri.
Numai că trebuie să ai grijă când îl cumperi proaspăt. Ca la oricare alt tip de pește, carnea nu trebuie să aibă miros ciudat. Trebuie să fie fermă, lucioasă și să nu fie decolorată la margini. Dacă achiziționezi un somon întreg, privește-l în ochi. Aceștia trebuie să fie limpezi și lucioși. Pielea trebuie să fie lucioasă, argintie și fermă la atingere.
Ca oricare alt tip de pește, somonul este sensibil la temperaturile mari. Carnea se arde ușor, grăsimile de tip omega 3 sunt degradate, devenind chiar toxice. Marinat cu zeamă de lămâie și sos de soia înainte de prepararea termică poate fi o delicatesă. Cât despre alegerea între somon sălbatic sau de crescătorie, sigur că e de preferat cel sălbatic. Dar trebuie să provină din pescuit sustenabil și dintr-o zonă FAO curată. Și e de preferat să fie consumat pregătit la abur, fiert sau la cuptor.
Sursa foto: 123rf.com
Alte surse: healthline.com, cristianmargarit.ro, livingtraditionally.com, tribuna.us,
Citește și Cum să gătești somonul – rețete de mâncare cu somon