Tradiții și obiceiuri creștine în Săptămâna Patimilor

Cuprins

1 Ce se întâmplă în Săptămâna Mare
2 Tradiții și obiceiuri creștine în Săptămâna Patimilor

Cu cât se apropie Sfintele Paști, cu atât se intensifică profunzimea trăirilor creștinești. Iar Săptămâna Mare are rostul ei și se respectă cu sfințenie. Cele șapte zile care preced momentul Învierii reprezintă o perioadă de doliu, plină de căință. Care are rolul de a readuce în centrul atenției chinurile la care a fost supus Mântuitorul Iisus pentru oameni și păcatele lor.

Această săptămână poate fi comparată cu o scară care, cu fiecare treaptă urcată, ne aduce mai aproape de lumina divină, prin evlavie, post şi iertare. Acum, postul se înăsprește și unica preocupare este pregătirea pentru marele eveniment al Sfintelor Paști. De unde și multitudinea de tradiții și obiceiuri creștine în Săptămâna Patimilor.

Ce se întâmplă în Săptămâna Mare

Săptămâna Mare, Săptămâna Sfântă sau Săptămâna Patimilor este ultima din Postul Paștilor. Include Duminica Floriilor, Joia Mare, Vinerea Neagră și Sâmbăta Mare. Și nu trebuie confundată cu Săptămâna Luminată, care începe în prima zi de Paști. În tradiția ortodoxă, Săptămâna Mare începe cu Sâmbăta lui Lazăr, de dinaintea Duminicii Floriilor. Fiecare zi a Săptămânii Patimilor e încărcată de semnificaţii profunde, atât pentru credincioșii ortodocși, cât și pentru ceilalți creștini.

Este vremea pentru o curățenie exemplară, în interiorul și exteriorul locuinței. Se ţine post aspru, unii alegând chiar postul negru, pentru iertarea păcatelor și pentru sănătate. Credincioșii nu se ating de oţet, untdelemn și urzici. Se spune că lui Iisus I s-a dat oţet în timpul patimilor Sale. Cu untdelemn a fost uns la coborârea de pe cruce în mormânt. Iar cu urzici a fost lovit peste rănile sângerânde.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Papa Francisc și-a pregătit funeraliile cu 152 de zile înainte să moară. Unde va fi înmormântat Suveranul Pontif, după ce a refuzat să-și doarmă somnul de veci în Grotele Vaticanului

Deniile

Când vine vorba despre tradiții și obiceiuri creștine în Săptămâna Patimilor, pentru ortodocși, deniile sunt pe primul loc. Sunt unele dintre cele mai profunde şi înălţătoare slujbe creştine care se ţin în Postul Mare. Mai frecventate sunt Deniile din Săptămâna Patimilor, care atrag o mulţime de credincioşi. În Bucovina, ţinut conservator de tradiţii, Deniile sunt întâmpinate cu un ritual aparte. Până la începerea lor, satele trebuie curăţate şi primenite.

Deniile sunt slujbe pregătitoare, cu rol de purificare, care primenesc sufletul prin reculegere şi rugăciune. Femeile trebuie să poarte batic negru când intră în biserică, în aceste zile. Se ţin după orele 18-19, iar şirul lor triumfal începe din Duminica Floriilor. Preoțicitesc, în fiecare seară, cânturi, fragmente liturgice din Vechiul Testament, numite paremii. Evangheliile sunt rânduite astfel ca în fiecare zi să fie citită câte una. Iar Joi este Denia Mare, a celor 12 Evanghelii, când se citesc 12 fragmente, cât numărul celor 12 apostoli.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

De ce a murit Papa Francisc. Boala care l-a ținut o lună în spital și l-a răpus la vârsta de 88 de ani

Vopsitul ouălor în Joia Mare

Joi e ziua Deniei Mari. Aminteşte cum ucenicii i-au spălat picioarele Mântuitorului, fiind îndemnaţi la smerenie. În aceeași zi a avut loc Cina cea de Taină, când s-a ţinut Rugăciunea cea mai presus de fire. În popor, i se mai spune și Joimărița. Este ziua dedicată vopsirii oălor, zi în care se spune că, dacă dormi, Joimărița va face să fii leneș tot anul.

Ouăle roşii de Paşte sunt nelipsite de pe masa unui bun creştin, indiferent de religie. La români, obiceiul pregătirii ouălor are semnificaţii deosebite, ajungând chiar la rang de artă. Dar de ce ouă roşii? Legendele creştine leagă simbolul ouălor roşii de patimile lui Isus, răstignirea şi învierea Sa. Și reprezintă reînvierea naturii primăvara şi reluarea ciclurilor vieţii. Oul, el însuşi purtător de viaţă, este simbolul regenerării, al purificării şi al veşniciei.

Se spune că, atunci când Isus a fost bătut cu pietre, acestea, atingându-l, s-au transformat în ouă roşii. O altă legendă povesteşte că Sfânta Maria, venind să-şi vadă Fiul răstignit, i-a adus ouă, care s-au colorat cu sângele scurs din rănile Sale, sub cruce. În tradiţia populară românească, ouăle de Paşti vopsite în Joia Mare și sfințite în noaptea de Înviere sunt purtătoare de puteri miraculoase. Vindecă boli, protejează animalele din gospodărie, sunt benefice în diverse situaţii casnice. O credinţă din Bucovina afirmă chiar ca oul roşu este apărător de diavol.

Extrem de diversificate şi ingenioase sunt materialele şi instrumentele folosite la decorarea ouălor. În unele regiuni sunt folosite ouă fierte, în altele cele golite de conţinut. Decoraţiunile se fac cu vopsele în relief (Vrancea, Putna Sucevei), împodobite cu mărgele (Bucovina), din lemn (zona Neamţ), din lut (Corund-Harghita) sau chiar din material plastic.

În zilele noastre, ouăle nu se vopsesc doar în roşu și li se adaugă desene simbolice, motive geometrice sau reprezentând plante şi animale. Bucovina este recunoscută pentru tradiţia păstrată şi în zilele noastre de a încondeia' sau închistri' ouă. Armonia culorilor, delicateţea modelelor şi măiestria execuţiei transformă acest meşteşug în artă.

Trecerea pe sub Sfântul Aer

Ultima zi de vineri din Post se numeşte Vinerea Mare, a Paştilor, a Patimilor sau Vinerea Seacă. Este ziua răstignirii Mântuitorului, unica din an în care nu se oficiază Liturghia, ci numai Denia Prohodului, seara. Este ziua de doliu a întregii lumi creștine. Și mai peste tot este zi liberă oficial. Este un moment de liniște și reculegere. Se ține post negru și e o zi dedicată spovedaniei și Împărtășaniei.

În orice biserică și rit creștin din lume, este singura zi în care nu se oficiaza slujba Liturghiei. Liturghia însăși înseamnă jertfă și se consideră ca nu se pot aduce doua jertfe în aceeași zi. În schimb, vineri seara, se oficiază Denia Prohodului, una dintre cele mai spiritualizate, dar și spectaculoase.

Totuși, înainte de slujbă, pe tot parcursul zilei, credincioși ortodocși merg cu flori la biserică, pentru a trece pe sub Sfântul Aer. Este vorba despre masa plină cu flori, acoperită cu Sfântul Epitaf, care simbolizează catafalcul Domnului Iisus. Sfântul Epitaf este o pânză pictată cu icoana Punerii în Mormânt a Mântuitorului. Deasupra este așezată Evanghelia și în față, Crucea.

Participarea la acest ritual este asemenea obiceiului de a lua parte la înmormântarea cuiva drag. În Vinerea Neagră, credincioșii coboară simbolic în mormânt împreună cu Iisus, pentru ca apoi să învie împreună cu El. Trecerea pe sub masă, cum i se spune popular, este tocmai această coborâre și ridicare din groapa morții spirituale. De aceea, trecerea se face obligatoriu în genunchi, cu smerenie și umilință.

E drept că superstițiile s-au lipit și de acest ritual sacru. Și oamenii trec neapărat de trei ori pe sub masă, punându-și dorințe, cu convingerea că acestea se vor împlini. Totuși, ritualul constă în depunerea de flori, închinarea la Sfântul Aer, îngenuncherea, trecerea și apoi închinarea la Sfânta Cruce.

Tradiții și obiceiuri creștine în Săptămâna Patimilor

Se țin mai multe tradiții și obiceiuri creștine în Săptămâna Patimilor. În primul rând, se ține post aspru, mai ales dacă nu ai reuşit să faci asta până acum. Se face curăţenie exemplară în casă, se fac haine noi. Până Miercuri, toată casa trebuie să fie curată. Totuși, din Joia Mare, începe să se simtă în aer mirosul parfumat de pască şi cozonaci proaspeţi. Mai demult, nu se pomenea la noi de cozonaci, căci toată lumea făcea numai pască din grâu curat de casă. Dar acum, cozonacii, mai gustoşi sau nu, după priceperea gospodinei, sunt nelipsiţi.

Joia Mare

Pe lângă vopsitul ouălor, Joia Mare e zi de pomenire a celor adormiți pe vecie. În anumite regiuni ale țării, se aprind focuri purificatoare. Toate slujbele, pomenirile şi parastasele începute în prima sâmbătă a Postului Mare, durează numai până în această zi. Oamenii duc la biserică mâncare și vin pentru a fi sfințite și date apoi de pomană celor nevoiași, de sufletul morţilor. În alte regiuni, se împart colivă şi colaci.

Conform tradiţiei, înroşirea ouălor se face neapărat în Joia Mare, pentru că se spune că ouăle fierte şi vopsite acum se pot păstra pe tot parcursul anului, fără să se strice. În credinţa populară aceasta zi este termenul final când femeile trebuie să termine de tors cânepa. Din Joia Mare până la Paşti nu se mai trag clopotele la biserici, ci numai se toacă.

În timpul Deniei din Joia Mare, se citesc cele 12 evanghelii. Bolnavii, fetele, dar şi cei aflaţi în necaz, înnoadă acum mătănii sau sforicele, fiecărui nod corespunzându-i o dorinţă pusă în timpul citirii unei Evanghelii. Acestea se poartă apoi ca talismane aducătoare de noroc şi sănătate.

Credincioșii catolici comemorează Cina cea de Taină, ultima masă pe care a luat-o Iisus înainte de a fi răstignit. Se consumă preponderent verdețuri, supă de mazăre, preparate în care ierburile de sezon sunt vedete.

Ce să nu faci în Vinerea Neagră

Vinerea cea de pe urmă a Postului se numeşte Vinerea Mare, Vinerea Neagră, sau Vinerea Seacă. Româncele nu se încumetă nici măcar să facă foc ca să fiarbă sau să coacă ceva în această zi. Bărbaţii nu seamănă nimic în decursul ei. Şi asta pentru că tot ce ar semăna s-ar usca. În Bucovina există obiceiul de a se înconjura casa de trei ori, în zorii zilei, de a se afuma cu tamâie, în credinţa că nici un animal sau insectă nu se va apropia de casă şi de pomi.

În amintirea chinurilor suferite de Mântuitor în această zi, trebuie să ne înfrânăm şi noi poftele trupului. Acum se ţine post negru, pentru a ne feri de boli. Este o zi de spovedanie şi împărtăşanie. Conform tradiţiei, Vinerea Mare este şi ziua scăldatului: se crede că cel care se cufundă de trei ori în apă rece va fi sănătos tot anul.

Nu se frământă şi nu se coace pâine, ca să nu se ardă mâinile Maicii Domnului, aflată în durere şi în rugăciune. Nu se spală, nu se coase, nu se fac treburi casnice. Este zi de spovedanie şi împărtăşanie. Dacă plouă în Vinerea Seacă, se zice că anul va fi mănos, iar de nu, anul va fi neroditor.

Și credincioșii catolici se reculeg în Vinerea Mare. Din meniu sunt eliminate complet carnea și dulciurile, iar mesele se bazează pe legume și pește.

Sâmbăta Mare

Este tot o zi de post și de doliu. Dar acțiunea se mută în bucătărie, unde se pregătesc toate bunătățile pentru ziua care urmează. Cuptoarele sunt pline de prăjituri și pâine. Și azi se mai pot vopsi ouă. Se prepară drobul, fripturile, ciorbele și toate celelalte delicatese specifice sărbătorii. La final, se pregătește coșul cu bunătăți ce urmează a fi dus la slujba de Înviere pentru a fi sfinţit.

Pe vremuri coșul conținea pască, ouă încondeiate, o bucăţică de slănină, brânză, caș, unt, hrean, iarbă mare, usturoi, mac, odolean, sare, leuştean, tamâie, busuioc şi o lumânare. De altfel, se poate pune câte puțin din toate preparatele pregătite pentru masa festivă.

În noaptea Învierii, fiecare credincios, spre a-și manifesta bucuria ce o simte, ține în mână câte o lumânare. După ce se ia Lumina Sfântă, lumânarea se păstrează, fiind păzitoare de multe primejdii. La sfârșitul slujbei, preotul împarte Sfintele Paști, adică pâine sfințită, stropită cu vin și aghiazmă. Duminica Învierii este praznicul praznicelor, sărbătoarea sărbătorilor.

Sursa foto: Shutterstock

Alte surse: wikipedia.org,

Citește și Ce sunt psalmii și care este rolul lor în creștinism

Cel mai nou VIDEO

Urmărește-ne pe Google News