Caius Covrig, mărturisiri sincere despre sacrificiile în sportul de performanță

Caius Covrig, astăzi renumit și respectat om de afaceri, și-a început parcursul profesional în zona sportului de performanță ca unul dintre cei mai apreciați jucători de baschet, încă de când avea o vârstă fragedă.

Într-o perioadă în care David Popovici cucerește inimile tuturor datorită succeselor fenomenale pe care le are la nivel olimpic, în alta în care echipa de fotbal a României a înregistrat rezultate legendare în cadrul Campionatului European de Fotbal, fostul sportiv de performanță atrage atenția că, în spatele acestui miraj al succesului, magia sportului se naște tocmai din suma totală a sacrificiilor pe care un sportiv de performanță le face de-a lungul carierei sale.

„Sportul de performanță este, într-adevăr, despre muncă, despre dor, despre emoție, despre trudă, dar este și despre bucurie, performanță, aplauze și mândrie. „Sacrificiu' poate suna dur, dar cumva asta am simțit de la 13 ani, când am plecat în Turcia, însă șocul cel mai mare a fost atunci când m-am mutat în America, la 15 ani. Atunci, m-am simțit rupt, rupt de familie, de prieteni, de copilărie. Eram, totuși, pe alt continent, cu altă lume, alt fus orar, totul a fost altceva. Simțeam nevoia de afecțiune din partea familiei, afecțiune fizică. După aproape 2 ani, m-am văzut cu părinții… în primii 3 ani, am simțit dorul acela mare de părinți, bunici. Bunicul a murit în 2018, când eu eram în America, eveniment de care nu am știut, în acel moment, nimic. Eram în turneu, iar părinții mei s-au temut că această veste m-ar putea afecta atât de mult încât să ratez totul și au preferat să nu-mi spună nimic.', povestește Caius Covrig.

Înainte de tot și de toate, însă, Caius Covrig povestește extrem de des de familie și, asemenea lui David Popovici, proaspăt campion olimpic la natație, de la cei de acasă și-a luat întotdeauna forța necesară.

„Părinții mei au venit prima oară la mine, în America, la 2 ani și jumătate după ce mă mutasem acolo. Eu veneam, oarecum periodic acasă. Pentru a-mi fi alături, ai mei au renunțat la joburile lor de pe atunci, doar ca să mă susțină în America. Ei au făcut totul ca să-mi fie aproape, chiar stăteau la hotel doar să mă vadă, deși eu stăteam în campus. Practic, nu aveam niciun contact, ei doar mă vedeau din tribune, însă acest aspect conta cel mai mult pentru ei, să vadă că sunt bine. Familia, da, familia este cea mai importantă.', a continuat afaceristul.

Caius Covrig povestește de asemenea că, în perioada aceea, programul lui era clar și extrem de dur, iar acest lucru i-a îngrădit destul de mult interacțiunea din punct de vedere social.

„O dată la 2 luni, ieșeam la un film cu colegii. Aveam un program rudimentar: antrenament, școală, yoga, psiholog pentru mental health etc.', a conchis omul de afaceri.