Epicondilita se manifestă prin inflamarea tendoanelor musculare de la nivelul brațelor și este provocată de anumite activități, indiferent că este vorba despre sport de performanță sau acțiuni cotidiene. Este vorba despre mușchii antebrațului, mai ales despre cei cu rol în extensia, flexia sau rotirea mâinii. Există două forme de epicondilită, și anume laterală (cotul tenismenului) sau medială (cotul jucătorului de golf), mai des întâlnită fiind epicondilita laterală. Este o problemă de sănătate cu care se confruntă în special persoanele cu vârstă cuprinsă între 40 și 50 de ani, dar și persoanele care practică tenis de câmp la nivel de performanță.
Manifestări ale epicondilitei
Epicondilita este declanșată de procesul degenerativ de la nivelul zonei de inserție a tendoanelor, iar durerile pot să apară din cauza formării unui țesut fibros sau din cauza iritării terminațiilor nervoase libere. La pacienții cu epicondilită, durerile pot să fie resimțite în zona antebrațului. Există și situații mai rare, în care durerea poate să fie prezentă și în zona brațului. În partea laterală a cotului, persoanele afectate vor resimți sensibilitate crescută. Acțiunile care presupun strângerea sau apucarea sunt afectate în caz de epicondilită, de aceea pacienților le este mai dificil să deschidă recipientele care au capac sau chiar să strângă mâna cuiva.
Printre simptomele și manifestările care apar la persoanele cu epicondilită se numără și senzația de arsură resimțită la nivelul cotului, pe partea exterioară a acestuia, precum și o senzație constantă de slăbiciune la nivelul brațului afectat. Simptomele ajung să se manifeste treptat, pe fondul producerii microleziunilor care apar la fibrele antebrațului și a inflamației. Atunci când suprasolicitați zona afectată, durerea se intensifică și este urmată de inflamare. După aceea puteți resimți o căldură locală, urmată de dificultăți în folosirea brațului respectiv.
Cauze care pot să provoace epicondilita
Așa cum am menționat anterior, epicondilita apare la persoane care joacă tenis de performanță dar și în cazul acelora care desfășoară alte activități. De exemplu, această problemă de sănătate poate să afecteze și persoanele care cântă la vioară sau la alte instrumente asemănătoare, pe cele care scriu foarte mult la computer, pe medicii chirurgi sau pe mecanicii auto. Epicondilita poate să apară și la pictori, dar și la persoanele care lucrează în domeniul curățeniei, al bucătăriei, sau în măcelarii.
Mai exact, la orice om care suprasolicită din punct de vedere fizic zona care face legătura între braț și antebraț. Atunci când este exercitată constant tensiune la nivelul musculaturii antebrațului, la momentul la care cotul este în extensie, există un risc real ca persoana respectivă să ajungă să sufere de epicondilită mai devreme sau mai târziu.
Diagnosticarea epicondilitei
Este important să aveți în vedere faptul că simptomele în caz de epicondilită sunt asemănătoare și cu cele ale altor afecțiuni – bursită, fractură, sau formațiune tumorală. Tocmai din acest motiv, medicul va solicita să efectuați și alte investigații în afară de examinarea clinică. Pentru a determina gradul de severitate al afectării, după examinarea medicală, specialistul va supune pacientul unui test de observare a forței din braț. Pentru a identifica sursa inflamării, medicul va recomanda investigații imagistice – așa cum este radiografia sau RMN – ul, precum și efectuarea unei electromiografii (EMG).
Opțiuni de tratament pentru persoanele cu epicondilită
Chiar dacă în momentul de față nu există un tratament specific pentru epicondilită, care să fie certificat de către studii științifice, aveți la dispoziție câteva alternative pentru rezolvarea problemei. De exemplu, foarte utilă s-a dovedit terapia non-chirurgicală. Această metodă este recomandată cel mai adesea de către specialiști și are ca scop recuperarea deplină a funcționalității tendoanelor și a mușchilor din zona respectivă. Alternativa chirurgicală de tratament în caz de epicondilită nu aduce beneficii semnificative, la fel și terapia prin mișcare sau repaus.
De asemenea, medicul vă poate recomanda să purtați o orteză pentru cot. Acest produs ajută la o fixare confortabilă a cotului, asigurând o compresie uniformă la nivelul mușchilor și al articulațiilor. Este ideală și pentru pacienții care au trecut recent printr-o intervenție chirurgicală la cot, precum și pentru persoanele care au suferit contuzii sau traumatisme în zona respectivă. Aceste orteze pentru cot sunt recomandate și pacienților care suferă de artrită sau de artroză, dar au și rolul de a preveni eventuale leziuni sau suprasolicitarea articulațiilor.
Pentru cazurile mai ușoare, medicul poate să recomande administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene. De asemenea, tratamentul medicamentos trebuie să fie dublat de ședințe de fizio și kinetoterapie. O alternativă complementară de tratament, cu rezultate pozitive la mai mult de jumătate dintre pacienți, este reprezentată de acupunctură. Pe de altă parte, în afară de metodele de tratament amintite, este important ca persoana afectată să evite anumite activități precum căratul, spălatul de mâna, scrisul (la computer sau de mână), deschiderea ușilor, pictatul sau sporturile care pot să agraveze epicondilita.