Gonartroza: ce este, cum se manifestă, tratament

.

Gonartroza sau artroza articulației genunchiului, apare atunci când cartilajul din interiorul articulației genunchiului se deteriorează și, în cazuri grave, se descompune complet. Când se întâmplă acest lucru, oasele din articulația genunchiului pot ajunge să se frece unele de altele, provocând durere, inflamație și rigiditate în articulație. 

Deși gonartroza afectează deseori persoanele în vârstă, aceasta poate apărea și la persoanele tinere. 


În unele cazuri, gonartroza poate fi erediatră, iar în altele poate apărea în urma unor leziuni, infecții sau a excesului de greutate. 

Deși procesul degenerativ al gonartrozei este unul ireversibil și progresiv, există tratamente și proceduri care pot ameliora simptomele și încetini evoluția bolii. 

Gonartroza este cea mai răspândită formă de artroză. Deși aceasta poate apărea și la persoanele tinere, șansele de a dezvolta gonartroză cresc după vârsta de 45 de ani. Femeile, în special după instalarea menopauzei, sunt mai predispuse să dezvolte gonartroza și, în general să sufere de afecțiuni ale articulațiilor și ale oaselor. 


Gonartroza: cauze

Cea mai frecventă cauză a gonartrozei este vârsta. Aproape toată lumea va suferi, la un anumit moment, într-un anumit grad, de artroză. Cu toate acestea, mai mulți factori cresc riscul de a dezvolta gonartroză la o vârstă timpurie. 

Principalele cauze cunoscute care provoacă gonartroza sunt: 

  • Vârsta: cea mai frecventă cauză care provoacă gonartroza este vârsta deoarece capacitatea cartilajului de a se vindeca în urma uzurii normale scade odată cu înaintarea în vârstă
  • Greutatea: o greutate corporală prea mare crește presiunea asupra articulațiilor, în special asupra genunchilor. Fiecare kilogram în plus adaugă între 3 și 4 kilograme suplimentare asupra genunchilor
  • Factorii ereditari: aceștia includ mutații genetice care ar putea face ca o persoană să fie mai predispusă la a dezvolta gonartroza. De asemnea, anomaliile moștenite în forma oaselor din jurul articulației genunchilor constituie un factor de risc
  • Sexul: femeile cu vârsta de peste 55 de ani sunt mai predispuse decât bărbații
  • Leziuni repetitive: acestea sunt, de obicei, rezultatul unor anumite activități profesionale. Persoanele cu ocupații care includ activitate care solicită în mod repetitiv articulația genunchiului, sunt mai predispuse la a dezvolta gonartroza
  • Anumite sporturi: sportivii profesioniști, cum ar fi atleții, jucătorii de fotbal sau tenis, pot avea un risc mai mare de a dezvolta gonartroză. Cu toate acestea, este important de reținut că exercițiile fizice moderate și regulate întăresc articulațiile și pot scădea riscul de gonartroză
  • Alte afecțiuni: persoanele cu artrită reumatoidă sunt, de asemenea, mai predispuse la dezvoltarea acestui tip de artroză
  • Anumite tulburări metabolice cum ar fi: excesul de fier sau excesul de hormon de creștere


Gonartroza: simptome

Simptomele artrozei genunchiului pot include: 

  • Durere în genunchi în timpul activității fizice, chiar și a activităților zilnice normale, care se ameliorează cu puțină odihnă
  • Inflamația articulației genunchiului
  • Senzația de căldură în articulație
  • Rigiditate la nivelul genunchiului, în special dimineața sau după ce ați stat o perioadă îndelungată așezat
  • Scăderea mobilității genunchiului, fapt ce face dificilă urcarea sau coborârea treptelor sau mersul pe jos
  • Un scârțâit care apare la mișcarea articulației

Gonartroza: metode de diagnostic

Diagnosticul gonartrozei va începe cu un examen fizic efectuat de medicul specialist, precum și cu o analiză a istoricului medical al pacientului. 

De asemenea, medicul poate solicita teste suplimentare pentru diagnostic precum: 

  • Radiografii: acestea pot arăta leziuni ale oaselor și cartilajelor, precum și prezența pintenilor osoși
  • Scanări prin rezonanță magnetică (RMN): acestea pot fi necesare atunci când radiografiile nu oferă un rezultat concludent
  • Analize de sânge necesare pentru excluderea altor afecțiuni care ar putea provoca durerea, precum artrita reumatoidă

Gonartroza: metode de tratament 

Principalele obiective ale tratamentului gonartrozei sunt ameliorarea durerii și redarea mobilității. Prin urmare, gonartroza va presupune un plan de tratament ca va include, de obicei, o combinație a următoarelor: 

  • Pierderea în greutate: pierderea chiar și a numai câtorva kilograme poate diminua semnificativ durerea de genunchi provocată de gonartroză
  • Exerciții fizice: întărirea mușchilor din jurul articulației genunchilor va face ca articulația să fie mai stabilă și acest lucru duce la diminuarea durerilor. Exercițiile fizice de întindere ajută la menținerea mobilității și flexibilității articulației genunchilor. Cu toate acestea, este esențial să ținem cont că aceste exerciții trebuie executate la indicația și sub supravegherea unui specialist pentru a evita agravarea simptomelor și a disconfortului
  • Analgezice și medicamente antiinflamatoare: deși printre acestea se numără și medicamente care pot fi eliberate fără prescripție medicală, nu trebuie să administrați medicamente fără a fi consultat în prealabil medicul specialist sau medicul de familie și nu trebuie să depășiți dozele prescrise de medic
  • Injecții pe bază de corticosteroizi sau acid hialuronic în genunchi: steroizii sunt medicamente antiinflamatoare puternice, iar acidul hialuronic este prezent în mod normal în articulații având funcție lubrifiantă
  • Terapii alternative: unele terapii alternative, cum ar fi acupunctura sau anumite suplimente alimentare, pot ajuta la amelioararea unor simptome
  • Terapia fizică ocupațională: atunci când problemele sunt provocate de activitatea profesională, un fizioterapeut poate recomanda modalități de întărire a mușchilor și de menținere a flexibilității articulației
  • Intervenția chirurgicală: aceasta este prescrisă doar în cazurile grave, în care alte tratamente nu funcționează. Este important de reținut că, deși intervenția chirurgicală are, în general, efecte bune, aceasta implică anumite riscuri așa că este esențial să vă informați bine și să vă sfătuiți cu medicul dumneavoastră curant.