De aproape un an citeste basme, se da in leagan, prinde codite si invata un limbaj misterios pentru ea pana acum, cel al copiilor. Responsabila de acest comportament al Malvinei este Dana, fetita de 9 ani despre care vedeta ne-a povestit in exclusivitate, pe malul Marii Mediterane, in Antalya, acolo unde am petrecut o scurta vacanta impreuna.
A fost de ajuns un simplu telefon pentru ca Malvina sa decida intr-o secunda ca este timpul sa ofere ajutor, sa daruiasca. Asa a realizat cata nevoie avea de afectiunea copilului care ii face weekendurile de o mie de ori mai frumoase decat inainte. Iata povestea lor.
Cum ai luat decizia de a avea grija de Dana? Ai stat mult pe ganduri inainte de a face demersul?
Eu consider ca a fost un dar de la Dumnezeu. Mai ales ca imi seamana tot mai mult, ca are aceleasi tabieturi pe care le aveam eu cand eram de varsta ei. Si asta nu e o intamplare. Tot ce stiu este ca imi doream mai mult sa daruiesc, sa ofer, sa ajut cumva… O prietena foarte draga, Larisa Claru, foarte dedicata copiilor cu dizabilitati sau care locuiesc in centre de plasament, m-a sunat intr-o zi si m-a intrebat daca nu as vrea sa iau la sfarsit de saptamana o fetita care ramane singura si trista atunci cand ceilalti copii sunt luati de parinti sau de bunici. Am spus da imediat, nici nu stiam cum arata, aflasem ca o cheama Daniela, ca are 9 ani si ca a fost parasita de parinti. Stiu ca m-a asteptat toata ziua sa vin, iar cand mi-a deschis poarta eram amandoua foarte emotionate.
Cum s-a schimbat viata ta de cand ai grija de fetita?
Viata mea a devenit mai plina si mai frumoasa din momentul in care niste ochi negri, oarecum tristi si pierduti au prins vigoare, au inceput sa straluceasca si din momentul in care vocea a prins contur, iar zambetul s-a transformat intr-un ras cristalin. Transformarile acestea s-au produs in aproape un an, petrecand weekend de weekend impreuna. Pentru ca weekendurile ii sunt dedicate in intregime Danei, de dimineata, cand ma asteapta la ea in camera, pana seara, cand vine si ma pupa de noapte buna. Daca ea e fericita, sunt si eu fericita. E vorba parintilor mei, care acum este si a mea.
Citeste continuarea articolului in numarul de iulie al revistei VIVA!