Kirsten Dunst: Maria Antoaneta

Pe cand Maria Antoaneta isi trece in revista pantofii de bal, pregatindu-se pentru o petrecere, se vad in toata splendoarea o pereche de Converse din 1923.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cum arată și cu ce se ocupă soția lui Marcel Ciolacu. Sunt căsătoriți de mai bine de 20 de ani

Steve Coogan joaca rolul Ambasadorului Mercy. Este un britanic cvasinecunoscut al carui talent si capacitate de a mima diverse personaje i-au adus comparatia cu Peter Sellers. Ironic, cel care spunea ca nu suporta filmele de epoca, iata, joaca un personaj de gen.

Kirsten Dunst, singura vedeta de talie internationala a productiei, declara la o conferinta de presa: „Este mai curand o istorie a pasiunilor decat o istorie a faptelor. Nu va asteptati sa fie o capodopera de teatru sau vreo lucrare din care sa invatati istorie”. Ba bine ca nu este, pentru ca filmul are cateva anacronisme delicioase (se intampla in toate): pe cand Maria Antoaneta isi trece in revista pantofii de bal, pregatindu-se pentru o petrecere, se vad in toata splendoarea o pereche de Converse din 1923. Sofia Coppola i-a cerut in mod special celebrului creator de incaltaminte spaniol Manolo Blahnik sa faca zecile de perechi de pantofi care apar in film. Altele: piramida din pahare de sampanie nu a fost inventata decat prin secolul XIX. Nici artificiile nu prea existau pe vremea aceea iar actorii care urca marea scara a Operei Garnier nu ar fi putut sa o faca realmente, pentru ca Opera Garnier s-a deschis 83 de ani mai tarziu. Dar filmul nu pierde din frumusete doar pentru atata lucru.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Elena Lasconi și George Simion sunt la egalitate în lupta pentru turul 2 al alegerilor prezidențiale, susține un nou sondaj USR. Pe ce loc este Nicolae Ciucă

Maria Tereza este interpretata de Mariane Faithfull, o actrita cu o biografie nu mai putin interesanta. Este fiica unei baroane, descendenta ea insasi a baronului de Sacher Masoch, cel care a dat numele de '˜masochism unei interesante practici sexuale.

Acest film a fost dorinta regizoarei Sofia Coppola inca dinainte de a face „Lost in Translation”. Dar, in vreme ce regizoarea se lupta cu biblioteca si tomurile groase de istorie a Frantei pentru a scrie scenariul si pentru a crea o galerie de personaje, a inceput sa scrie o alta poveste paralela, mai mult pentru a-si odihni mintea dupa efortul colosal cerut de Maria Antoaneta. Acest proiect a fost „Lost in Translation”. Succesul de care s-a bucurat a deschis calea tuturor faptelor de arme de care fantezia bogata a Sofiei are chef. Maria Antoaneta este, intr-adevar, un film care flateaza fantezia. Si fanteziile legate de pantofi Manolo Blahnik…

De Iuliana Alexa; Fotografii: InterCom Film