Veste tristă în lumea cinematografiei românești. Regizorul Dan Puican, fostul soț al Stelei Popescu, a murit la vârsta de 88 de ani, în timp ce se afla la Sâmbăta de Sus, acolo unde intenţiona să participe la pelerinajul de Sfânta Maria.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE IULIE, GRATIS, AICI!
Regizorul Dan Puican s-a stis din viață azi, la vârsta de 88 de ani.
Dan Puican a avut nu numai calitatea de soț al Stelei Popescu, a fost unul dintre cei mai mari prieteni ai artiștilor români. A lucrat cu cei mai mari actori români, dar a și lansat foarte mulți.
A fost o adevărată enciclopedie a teatrului românesc. Știa tot, despre oricine și despre orice eveniment. Era prezent la toate manifestările și, dacă putea, întotdeauna era lângă artiștii români’, a declarat, la Antena 3, actorul Alexandru Arșinel.
Dan Puican încă suferea după Stela Popescu
Regretatul Dan Puican a oferit multe interviuri, în ultimii ani, în care a vorbit despre Stela Popescu:
„Am visat-o de multe ori, nu știu exact ziua în care am visat-o, dar am visat-o că eram la radio și făceam înregistrare cu ea. Mă duc la biserică, așa cum fac în fiecare săptămână, nu mă duc la Cernica (nr. acolo este îngropată actrița) și aprind câte o lumânare pentru ea. O să aprind și acum de Paște. Mă mișc mai greu în ultima vreme, așa că nu am fost întotdeauna la biserică. La Cernica mi-e foarte greu să ajung. Am ajuns când a împlinit trei ani, cu niște prieteni, i-am aprins o lumânare și ne-am rugat pentru ea. Atunci am făcut și un parastas. Și la un an și la doi ani și la trei ani. Lumea din ziua de astăzi este atât de preocupată și de stresată că uită de cei care au plecat’, declara Dan Puican, în aprilie, la Antena Stars.
Născut pe 6 martie 1933, la Oltenița, Dan Puican a activat ca actor și regizor la Radiodifuziunea Română, fiind cunoscut pentru activitatea sa în domeniul teatrului radiofonic, unde a regizat peste 1.000 de piese de teatru.
Trei dintre producţiile regizate de Dan Puican au primit Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol radiofonic:„Patima roşie’ de Mihail Sorbul în 1994, „Circul a plecat, leii au rămas’ de Andrzej Mularczyk în 1998, şi, în 1999, „Caviar, vodcă şi bye-bye’ de George Astaloş, creaţie ce a cunoscut o traiectorie artistică aparte, jucându-se, ca spectacol-lectură, la Paris, New-York, Bonn, Tel Aviv, Bruxelles, Viena, Copenhaga, Stockholm, Berlin, Műnchen, Londra, Madrid, Roma, Sidney şi în multe alte oraşe importante din întreaga lume.
„Radioul este viața mea și-i datorez totul, precum și actorilor cu care am colaborat, deoarece numai datorită lor am putut realiza spectacole care vor rămâne în Fonoteca de aur a Radiodifuziunii Române’, mărturisea maestrul, în „Teatrul Național Radiofonic – volumul al II-lea (1973 – 1993)’.