Când era mică, visa să fie stewardesă, iar mai târziu arhitect, dat fiind faptul că pictează de la şapte ani, însă viaţa i-a rezervat altceva. În timpul liceului, s-a înscris, dintr-o joacă, la o clasă de actorie şi, chiar dacă situaţia venea la pachet cu emoţii şi teamă, a simţit că acesta este drumul pe care trebuie să meargă. Şi se pare că intuiţia nu a trădat-o. Serialul „Fructul oprit, debutul său în televiziune, a urcat-o rapid pe Michaela Prosan pe o culme a celebrităţii care, încă, îi dă ameţeli din cauza înălţimii.
Serialul „Fructul oprit a reprezentat debutul tău în televiziune. Ce făceai înainte de a fi celebră la TV?
Munceam şi atunci ca și acum, doar că nu la fel de intens. În 2014 mi-am dat licența la UNATC cu spectacolul „Steaua fără nume, pe care l-am jucat timp de doi ani la Teatrul Elisabeta și am fost cu el prin diferite orașe din țară. Pe lângă, mai făceam reclame, scurtmetraje, mergeam la workshop-uri, la masterclass-uri de actorie și la castinguri.
Nu îmi doream să lucrez în televiziune, aveam tot felul de preconcepții și am refuzat propuneri în trecut. „Fructul oprit a apărut în viața mea după o perioadă în care nu mi se legau proiecte, o perioadă plină de nemul-țumiri, de uși închise. Am fost obișnuită să muncesc de mică și, când am văzut că telefonul nu mai sună și că lucrez sporadic, m-am gândit să merg într-o altă direcție, să fac altceva. Nu mi-a ieșit planul, pentru că, din vara anului 2016, am început să am probleme de sănătate foarte mari. Am mers la mai mulți doctori, am făcut tot felul de analize și nimeni nu reușea să depisteze „sursa răului.
Era foarte frustrant, fiindcă nu mai puteam să dorm, aveam niște dureri groaznice, deși eram sub tratament. Nu o să uit vorbele astea pe care i le-a spus o asistentă unei doamne mai în vârstă: „Stați liniștită, că domnișoara, la 24 de ani, are probleme mai grave decât dumneavoastră, pentru că ele m-au motivat, paradoxal. M-au ajutat să deconstruiesc toate lucrurile în care am crezut până atunci, chiar dacă asta a adus un plus suferinței (care nu era doar fizică).
Am muncit mult să ajung la o formă de pace cu mine. A fost un proces delicat, care m-a făcut să asi- milez într-un mod constructiv toate experiențele și m-a învățat să pun binele meu pe primul loc, în tot ce întreprind. Deci, această pauză de un an nu a fost tocmai o pauză. Am lucrat la „instrumentele de care am cea mai mare nevoie în meseria mea: la trup și la suflet. Și… a sunat. Telefonul! Şi am ajuns la castingul pentru „Fructul oprit.
A fost greu de gestionat celebritatea care a venit la pachet cu personajul Sonia?
Am filmat atât de mult, încât timpul nu mi-a permis să mă gândesc la asta. Toată energia mea s-a dus în cu totul și cu totul alte direcții. Desigur, se întâmplau lucruri în paralel, asupra cărora nu am nicio putere. Le-am lăsat să fie, să se întâmple.
Spune-mi câteva dintre avantajele, dar şi dezavantajele cu care te-ai confruntat odată ce lumea a început să te recunoască pe stradă.
Un avantaj este că o anumită categorie de public mă recunoaște pe stradă pe mine, Michaela, și îmi este apreciată munca, iar un dezavantaj este că lumea mă strigă Sonia. Eu nu sunt Sonia, în viața de zi cu zi.
Cum au fost primele întâlniri cu fanii? Te-a speriat contactul direct cu ei? Povesteşte-mi despre momentul în care te-ai simţit vedetă, prima oară.
Când ne-am întâlnit la circ, a fost un moment atât de copleșitor. M-am speriat în prima fază, când am văzut câtă lume a venit să ne vadă. Nu mă așteptam, sincer. M-am bucurat de fiecare îmbrățișare și o să rămână această întâlnire cu mine mult timp. Iubesc oamenii! (râde) Primul moment în care m-am simțit „vedetă… În generală, la orele de matematică, doamna profesoară mă scotea la tablă mereu. Chiar și atunci când catalogul nu se deschidea la Prosan, tot Prosan striga (din reflex, cred!) și făcea un fel de „roast cu mine. Publicul era în delir, colegii se amuzau copios. Mă bucuram pentru ei că erau fericiți și scăpau de „ascultatul la tablă. Profa, cu accentu-i moldovenesc, îmi analiza tot: de la ținută la felul cum îmi prindeam părul și, dacă se întâmpla să încerc să schițez un răspuns, zicea: „Doamni ferești!. Nu mă lăsa să vorbesc, încerca să mă intimideze și o făcea într-un mod umilitor, dar simpatic, datorită accentului. Eu eram marioneta clasei, pe scurt. (râde) La sfârșit, satisfăcută, zicea: „Ci si-ți fac Prosan, dacă iești videtă?!.
Ce-mi poţi spune despre rolul din „Sacrificiul?
Cum este Lili, spre deosebire de Sonia? Diferită. Foarte. O să vedeți. A fost o provocare mare pentru mine și mă bucur că am ocazia să fac personajul ăsta.
Citește continuarea interviului în numărul de septembrie al revistei VIVA!.