Adrian Enache, despre ultima întâlnire cu Ion Dichiseanu: „Scurtă, dar...”

.

Adrian Enache a rememorat, într-un interviu recent, ultima întâlnire pe care a avut cu regretatul Ion Dichiseanu, cel pe care îl stima foarte tare. Artistul mărturisește că regretatul actor a fost o prezență cu adevărat deosebită, mai ales atunci când se afla acolo unde îi plăcea cel mai tare, printre oameni.

CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE IULIE, GRATIS, AICI!

Cântărețul a fost solicitat să joacă în cel mai nou film al regizorului Radu Jude, Babardeală cu bucluc sau porno balamuc’, care de altfel a și câştigat „Ursul de Aur’ la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin.


Coincidența a făcut ca Adrian Enache să fie distribuit în film alături de Ion Dichiseanu, actor pe care artistul l-a considerat mereu un model în viață. Pelicula a fost ultima în care Ion Dichiseanu a jucat.


Adrian Enache, despre ultima întâlnire cu Ion Dichiseanu. Ce a învățat cântărețul de la regretul actor

„Pentru mine reîntâlnirea cu marele actor Ion Dichiseanu a fost extrem de scurtă, atunci, dar memorabilă. Abia după ce s-a stins am înţeles că am primit harul să-l mai pot vedea încă o dată la lucru pe Ion Dichiseanu.

Era atât de cuceritor, încât cu greu cred că se va mai naşte un altul capabil să-i facă concurenţă. Schimbai două, trei fraze cu el şi ţi se schimba şi starea de spirit, deseori. De la el am furat mereu şi meserie, dar şi arta de a fi mereu galant în relaţia cu femeile!’, a adăugat Adrian Enache, pentru Impact.ro.

Citește și: Copiii lui Adrian Enache, prima apariție la TV, împreună

Citește și: Cum a afectat-o pe fiica lui Adrian Enache divorțul părinților

Citește și: Ioana Dichiseanu, primul interviu, la o lună de la moartea tatălui ei, Ion Dichiseanu:„Mi-a spus niște lucruri în vis

Citește și: La o lună de la înmormântare, Simona Florescu simte că Ion Dichiseanu este lângă familia lui:’Vine un pescăruș și….’


Ion Dichiseanu a murit în urmă cu câteva luni

Ion Dichiseanu a murit la 87 de ani, în luna mai. Starea lui de sănătate părea că se îmbunătățește, după ce a fost internat mai bine de trei luni în spital în urma unor probleme de sănătate, însă, din păcate, a murit fiicei sale, Ioana.

„Mi-a apărut în vis în fiecare noapte și mi-a spus niște lucruri, am foarte multe semne și confirmări de la el că este în continuare lângă noi. (…) Visez conversații care nu au legătură cu amintirile trăite. (…) Dimineața mă trezeam și chiar treceam la fapte și am reușit să fac niște lucruri pe care el m-a rugat să le fac, mărturisea Ioana, la o lună de la moartea tatălui ei.


Cât despre cea mai prețioasă moștenire pe care i-a lăsat-o Ion Dichiseanu, Ioana a menționat că aceasta ar fi însăși faptul că este fiica lui.

„Am onoarea de a-i duce mai departe numele, frumos și cu demnitate, așa cum îi plăcea lui să spună și știu că am fost un copil bun pentru el și sper să fiu și de acum înainte. (…) Cea mai importantă moștenire pentru mine este faptul că sunt copilul lui, a mai transmis Ioana Dichiseanu.


Ioana, despre ultimele clipe din viața tatălui ei

Ioana Dichiseanu povestea că tatăl ei, care era grav bolnav, își dorea să se întoarcă cât mai repede acasă.

‘Tata, ultima oară când am vorbit cu el, mi-a spus că vrea să vină cât mai repede acasă. Recuperarea depinde și de el, dar trebuie să mai avem răbdare, nu știm cât va trebui să mai așteptăm. Oricum, e mai bine acum. Nu putem vorbi prea des cu el din cauza restricțiilor, dar se simte mai bine,  spunea, optimistă, Ioana Dichiseanu, înainte de moartea tatălui său.


Îndrăgitul actor de teatru și film s-a născut la Adjud pe 20 octombrie 1933 și în 1959 este absolvent al IATC. După o indelungată activitate la Teatrul Nottara și în filme, cu zeci de titluri la activ și deținătorul premiului ACIN 1979 pentru interpretarea din filmul „Clipă', rămâne în memoria cinefililor cu multe roluri interpretate dintre care reamintim: Petrescu (Tunelul), Furius (Kampf um Rom I), Cpt. Mărgărit (Trandafirul galben), dar mai ales cu rolul Pierre Vaillant din serialul de un succes incontestabil „Toate pânzele sus', regizat de Mircea Mureșan in 1976.