Alexandru Dunaev, despre carieră și viața personală. De ce a luat o pauză de la teatru, care e statutul lui amoros și ce a făcut în vacanța din Israel: „Am alergat efectiv să…” / EXCLUSIV

CITEȘTE REVISTA VIVA! DE SEPTEMBRIE, GRATIS, AICI!

Alexandru Dunaev, despre carieră și viața personală. Actorul a rememorat, într-un interviu exclusiv pentru viva.ro, amintiri din copilăria sa la bunici și spune că, din păcate, nu și-a mai revăzut colegii de clasă, din cauza pandemiei. Totodată, ne-a dezvăluit ce se întâmplă în viața lui amoroasă, dar și ce a făcut în vacanța din Israel, plus muuuulte alte lucruri.

Citește și: Alecsandru Dunaev revine pe micile ecrane, în serialul „Lia-Soția soțului meu”. Ce rol va interpreta

Citește și: Alecsandru Dunaev din serialul „Adela', adevărul despre relația cu actrița Mara Oprea: „Ne bucurăm de prezența celuilalt”

Citește și: Cum a aflat fiica regretatului Constantin Codrescu că a fost înfiată: „Aveam 10 ani, mi-au spus niște vecini'. Noi acuzații pentru văduva artistului / EXCLUSIV

Citește și: Cum i s-a schimbat viața Simonei Gherghe de când a devenit mamă și de ce nu-și angajează bonă: „De mai bine de un an suntem fără ajutoare. Din păcate, au fost niște experiențe tare neplăcute' / EXCLUSIV

Alexandru Dunaev, despre carieră și viața personală

Alexandru Dunaev joacă în serialul „Lia – Soția soțului meu', de la Antena 1. El interpretează rolul lui Răzvan, vărul lui Petru și Pavel, îndrăgostit de Alice, soția lui Petru. E mândru de personajul său din serial, mai ales de faptul că e atât de îndrăgit de public, dar speră ca într-o zi să aibă timp să joace, din nou, și mai mult pe scena teatrului…

Bună. Ce mai faci? Care mai e viața ta?

Alerg! De la un proiect la altul, de la un spectacol la altul, de la o zi de filmare la altă zi de filmare. În perioada în care eram actor independent și căutam cât mai multe proiecte, la întrebarea „Ne vedem și noi peste X zile?' răspundeam invariabil „Doamne ajută să n-am timp'. Ei, iată, Dumnezeu m-a ascultat și acum chiar n-am timp.

Cum ai petrecut vara aceasta? Cum a trecut pentru tine?

Superb. N-am avut timp de vreo vacanță în care să mă relaxez, să nu fac nimic, pentru că nici nu sunt omul care poate sta fără să facă nimic. Am scos două spectacole Shakespeare („Îmblânzirea scorpiei' și „Romeo și Julieta') în cadrul proiectului Shakespeare Imaginarium și asta ne-a ținut toată vara ocupați. Dar nu ne pare rău deloc.

„Am vizitat Ierusalimul, am alergat efectiv să…'

Ai avut și o vacanță? Unde?

Am fost în Israel. Am vizitat Ierusalimul, am alergat efectiv să pot cuprinde cât mai multe obiective. Cinci zile în care, în fiecare seară, picam lat și încercam să mă încarc cât de mult pot pentru a doua zi.

La Tulcea ai ajuns? Am fost la inaugurarea falezei ce poartă numele lui Ivan Patzaichin și îți mărturisesc că mi-a plăcut foarte mult…

Atunci, te rog, povestește-mi și mie, că eu n-am apucat să ajung. Am tot auzit de bine despre faleză, dar n-am apucat. Mi-am făcut un obicei în drumurile mele la Tulcea: nu părăseam niciodată orașul fără a sta măcar 2 minute pe faleză, fără a inspira până-n suflet toată liniștea pe care mi-o dă Dunărea. Am fost de două ori la Tulcea cu spectacolul „Care pe care'; în toată febra drumului, a instalării decorului, repetiții, situații de lumină… n-am apucat să ajung pe faleză..

Un alt obicei de care nu m-am ținut este vacanța la Sulina. Nu concepeam an în care să nu fiu măcar 3 zile la Sulina. Au trecut cinci ani de când am călcat ultima oară în Sulina.De ce toate astea? Pentru că în sfârșit fac ce-mi place și fac atât de mult, încât nu mai contează micile tabieturi, am parte de marile bucurii: teatru, film, televiziune.

Îți mărturisesc că tot acolo, la Ivan Pescar, am mâncat un borș de pește și o pastramă de crap cum n-am crezut că există. La voi acasă ce se consuma?

Nicio masă fără pește, cum se spunea pe vremuri. De toate. Dar cum îmi place mie să spun, felul meu principal preferat e borșul de pește. Cât despre desert, e de la sine înțeles, prefer tot borșul de pește. Mici afumături din Deltă, salată de icre (crap sau știucă, dar mie îmi plac mai mult cele de știucă), rondele de somn prăjite, „malasolcă', un rasol de șalău, niște crap la cuptor, o saramură ca la carte și lista poate continua la nesfârșit, da mă opresc aici, că deja îmi plouă-n gură.

Ce preferințe culinare ai?

Borșul de pește la micul dejun, la prânz și la cină. Aș mânca pește încontinuu.

Cum a arătat copilăria lui Alexandru Dunaev

Faci parte dintr-o familie de ruși lipoveni. Ai mai ținut legătura cu rudele din Rusia?

Din ce țin minte… mă rog, din ce țin minte că am văzut prin fotografii, veniseră niște rude (de prin Vîlcov) la înmormântarea străbunicii mele. Din neamul Dunaev, cel din Rostovul de pe Don, nu mai știu nimic. Dar, dacă soarta nu ne e potrivnică și apele s-or calma în acea zonă, poate apuc să vizitez și să descopăr vreo rudă îndepărtată.

Mai ții legătura cu prietenii, colegii de clasă de acolo?

De acolo de la Tulcea, nu? Sunt câteva generații bune de oameni născuți în România. Sora bunicului Dunaev s-a născut la ruși, el s-a născut în România. E cea mai apropiată legătură cu Rusia. Celelalte neamuri au venit cu mult înainte în România.

Cât despre colegii de clasă din Tulcea… Noi în 2020 ne plănuiserăm să facem revederea de 10 ani de la terminarea liceului, dar ne-a stat în cale pandemia. De atunci, poate doar întâmplător să mă mai întâlnesc cu colegi. Ne-a dus viața atât de separat, încât foarte rar se întâmplă să ne intersectăm.

Alexandru Dunaev: „Petreceam toate verile la bunici'

Din familie cu cine te-ai înțeles mai bine? În general, copiii sunt apropiați de bunici…

Petreceam toate verile la bunici, la Sarichioi. Cu bunicul preot, de mă trezea cu noaptea-n cap să mergem la biserică, fuga pe străzile prăfuite cu biciclete prea mari pentru noi… Malul lacului Razim cu șerpișori inofensivi, mers desculț peste tot, furat corcoduși de la vecinul de peste drum, mâncat caise verzi (nu știu să fi apucat să le mănânc vreodată coapte în copilărie; abia prin adolescență am gustat la un moment dat și erau atât de bune coapte… Doamne, de ce n-oi fi avut eu răbdare?)… Cu toate părțile astea bune ale unei vacanțe la bunici, tot tresăream la auzul vreunui motor de Dacia 1310 TLX. Tot îmi sclipeau ochii când vedeam un punctuleț albastru, care tot creștea… și cum săream în sus de bucurie când, deja distingeam numărul 1.. TL.. 67…45.. Da! Sunt ai mei! Au venit să mă ia acasă!

Cum erau vacanțele tale în copilărie?

Soare, un pic de briză „salmastră' de la apa lacului Razim, când vântul bătea puternic dinspre Est… Tot o Dacie albastră, dar a bunicului, mers pe câmp, mers la biserică, la „ghiol' (adică lac, dar influențele turcești în Dobrogea sunt multe), stat ore în șir cu ochii cât cepele urmărindu-l cu sufletul la gură pe bunicul când picta icoane… mă mai certam cu cocoșii, îmi făceam casă în depozitul de porumb cât încă nu era recoltat, agățat de cireși, de vișini, de caiși, alergat în jurul bisericii cu copiii de vârsta mea până ieșea ori vreun preot, ori dascălul să ne certe că eram gălăgioși, julituri, vânătăi, amintiri.

„Teatrul a fost prima mea iubire și nu voi renunța niciodată în totalitate'

Ce este mai provocator pentru un actor, să facă film sau teatru? Ce ți-ai mai dori?

Fiecare ramură a actoriei reprezintă o provocare. Să faci film e o provocare să poți livra încărcătura la fracțiune de secundă, fără să fi avut timp să acumulezi cronologic tot ce s-a întâmplat. La teatru e o provocare să menții atenția publicului două ore și să ai prezență de spirit pentru a depăși orice accident, pentru că nu poți opri spectacolul. La film, feedbackul vine după mult timp; în teatru, feedbackul e viu, e atunci, e pe loc! E schimb instant de energie între public și actor. Ce mi-aș mai dori? Să tot fac meseria asta zeci de ani de acum înainte și publicul să nu se sature de mine, să am mereu ce le oferi.

Ce mai ai în plan în viitorul apropiat?

Spectacole, filmări, spectacole. O să fie un final de an frumos, presimt. Dar nu vă uit, vă țin la curent și vă invit peste tot pe unde mă voi afișa.

După ce ai apărut în seriale, ai renunțat la teatru?

Nu pot spune că am renunțat. Teatrul a fost prima mea iubire și nu voi renunța niciodată în totalitate. A fost o perioadă în care nu am avut timp să fac și teatru, dar mi-a lipsit. Și recuperez când, cât pot.

În momentul de față ești singur sau ai o iubită?

În momentul de față sunt concentrat pe evoluția mea profesională. Am multe planuri, multe proiecte, am nevoie de timp cu mine să le pot gestiona pe toate.

Cum trebuie să fie femeia de lângă tine?

Să aducă liniște și căldură prin simpla-i prezență. Să existe conexiunea aia care te face să nu depui niciun efort pentru a fi acolo.

Multă lume crede că actorul pe care îl vede pe sticlă are o relație cu partenera din film. Bănuiesc că și tu ai pățit acest lucru, nu-i așa?

Nu pot decât să mă bucur, asta înseamnă că ne-am făcut atât de bine treaba, încât oamenii cred în ce văd la televizor. Mă bucur mai ales că le dăm ocazia să se rupă de cotidian și să viseze alături de personajele lor preferate. Și dacă visul se duce atât de departe, încât să confunde actorul cu personajul, ăsta nu e altceva decât un câștig pentru noi. Efortul nostru a dat roade!

Ce impact a avut pandemia asupra lui Alexandru Dunaev

Pandemia ce te-a învățat?

M-a învățat mai multe despre efemeritate. Despre cum totul poate fi comparat cu un balon de săpun.

Ce lecții am avut de învățat cu toții după acea perioadă?

Să ne bucurăm, cred, mai mult de prezent. Trăiam într-o inerție și nu știam cât de mult ar putea să ne lipsească lucruri aparent banale. Am învățat să apreciem mai mult oamenii, conexiunile reale, privirile ochi în ochi, zâmbetele.

Te-ai gândit să investești și într-o afacere?

M-am gândit ca dacă reușesc să îmi acumulez resursele financiare, mai întâi să investesc în educație financiară. Mai apoi, dacă mă simt stăpân, deschid. Dacă nu mă pricep, nu mă arunc. Dar până la afacere, vă spun simplu, ne vedem în fiecare joi, de la 20:30, la Antena 1, cu cele mai noi episoade Lia – Soţia soţului meu.

Foto. Facebook, Antena 1.

 

Urmărește-ne pe Google News