Mulți o știți din online, alții ați cunoscut-o acum, la Asia Express. Oricum ar fi, Ana Morodan este un personaj care te intrigă și, așa cum spune ea, nu te poate lăsa indiferent. Dar, înainte de a trage vreo concluzie pripită, vă invităm să o descoperiți pe „contesa digitală chiar prin propriile-i cuvinte. Dincolo de extravaganța evidentă, noi o găsim savuroasă, curajoasă, hotărâtă, nonșalantă.
Ana, încă de la prima ediție Asia Express, toți ochii au fost ațintiți asupra ta. Ce feedback ai din partea celor care te urmăresc?
Exact feedback-ul pe care l-am avut toată viața mea. Ori mă iubesc, ori mă detestă, nu există cale de mijloc. Așadar, nicio surpriză. Asia Express este un proiect greu, cea mai dură și șocantă experiență pe care am trăit-o vreodată. Sunt împăcată că, și în „condiții excepționale, în situații excepționale, am rămas tot Ana Morodan, cu excentricitățile, nebuniile și „tâmpismul care mă caracterizează și în viața de zi cu zi.
Știu că nu ne poți oferi prea multe amănunte din culise, dar… care a fost cel mai greu moment pentru tine, în timpul filmărilor?
Toată experiența a fost grea pentru mine. Trebuia să mă adaptez cu viteza luminii la alte condiții șocante, îmi venea să-mi smulg părul din cap la fiecare zece minute, dar trebuia să fiu, totuși, decentă; au fost multe situații care m-au marcat (și cărora, sincer, vreau să le dau „delete), dar care, după ce m-am întors, m-au ajutat teribil. Cred că în Asia Express mi-am consumat toate resursele de stres, pun orice situație în alte sertare, nu mai exagerez banalul și sunt mult, mult mai „chill. Mi-ar plăcea să fiu profundă și să vă spun că m-am întors din Asia Express mai îmbogățită spiritual, dar v-aș minți. Se pare că iluminarea nu e de mine; dar m-am întors cu un enorm bagaj profesional. Am avut ocazia să învăț lucruri utile de la o echipă de producție care a performat la un nivel impecabil. Mi-a fost de ajutor să învăț de la ei cum să îmi fac treaba chiar și când îmi venea să sparg toate camerele de filmat.
„Eu așa trăiesc, aceste detalii îmi colorează viața'
Un moment crucial pentru „freak controlul din mine a fost când eram într-o mașină, alergând spre următoarea probă. Atunci am realizat că, oricât de bună e mintea mea pe strategie, tot nu poate concura cu 30 de minți la fel de bune sau mai bune și că, practic, trebuie să mă las la voia… Universului. Oricum, au fost momente în care n-am crezut că voi mai ajunge la #theMoffice cu mințile la mine (și, oricum, nu le aveam prea întregi nici până la Asia Express).
Materialul integral poate fi citit în numărul de martie al revistei VIVA!, care se găsește deja pe piață.
Bănuiesc că ai avut un bagaj destul de mare. Care au fost lucrurile de care nu ai avut absolut deloc nevoie și care a fost cel mai bizar obiect pe care l-ai luat cu tine?
Dacă mergeam cu ținutele pe care le-am pregătit în prima fază, aș fi devenit din primul minut de difuzare „Nebuna Națiunii. Voi, cei care mă știți din online, cunoașteți dragostea mea eternă pentru paiete, pene și brizbrizuri; ei bine, pregătisem câteva salopete superbe cu trenă, din paiete, cu volum, cu de toate. Cu două zile înainte de plecare, mi-am adus aminte că va trebui să car un rucsac și am schimbat paietele, volanele și trenele cu aceste ținute sport – în care arăt ca un cartof. În primele faze ale competiției am cărat cu mine în rucsac și sacul cu cele zece kg de gablonțuri, până m-am enervat și le-am aruncat pe parcurs.
Cred că echipa, colegii mei, telespectatorii s-au șocat când mi-au văzut dopurile de urechi cu canafi sau mini-binoclul; sau termosul roz pe care scria Morodan, sau evantaiele cu pene, sau cutiuța cu calmante, zecile de sticluțe de argint cu uleiuri esențiale de calmare… Dar pe mine m-au salvat! Eu așa trăiesc, aceste detalii îmi colorează viața și, fără ele, aș fi ajuns la nebuni, sigur.
Materialul integral poate fi citit în numărul de martie al revistei VIVA!, care se găsește deja pe piață.