Arhitecta Andra Marinescu de la Visuri la cheie, terorizată de fostul iubit, după despărțire. Arhitecta emisiunii Visuri la cheie are o experienţă în domeniu de peste 15 ani. Andra Marinescu trage un semnal de alarmă pentru toate femeile care se află în situații similare, povestind prin ce a trecut după despărțirea de iubit. Iată ce a dezvăluit Andra Marinescu în exclusivitate pentru viva.ro!
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE FEBRUARIE, GRATIS, AICI!
Andra, cum a început anul 2024 pentru tine? În ce proiecte ai mai fost implicată?
2024 a început în mare forță, cu multă energie creativă pe plan profesional, cu foarte multe proiecte, dar și cu gândul că orice se întâmplă în viață se întâmplă cu un scop. Contează mindset-ul și felul în care alegem să reacționăm la ceea ce se întâmplă în jurul nostru
Dacă pe plan profesional vedem că ești foarte ocupată, cum arată lucrurile și pe plan personal?
Din păcate, uneori apar și norii de furtună. Este adevărat că fără ploaie nu apare curcubeul, însă momentan nu prea se văd semne că norii s-ar risipi… este o perioadă destul de agitată, o perioadă în care mi-aș dori să fie liniște pe plan personal, însă uneori, oamenii în care ai avut încredere și în care ai investit suflet, aleg să te rănească. Am ajuns, din nefericire, să trăiesc cu teamă.
Arhitecta Andra Marinescu de la Visuri la cheie, terorizată de fostul iubit
Să o luăm pas cu pas. Spune-ne cum a început totul.
După șase ani de relație am decis să ne despărțim, iar acum suport consecințele. A fost o relație pe care nu am știut cum să o gestionez. Știu că pare incredibil, dar da, orice femeie poate trece prin așa ceva. Îmi doresc ca timpul să mă ajute să învăț și din experiențele mai puțin fericite din viața mea. Și îmi doresc ca în ambele planuri, atât în cel profesional, cât și în cel personal, să apară curcubeul.
Citește și: Cine este Andra Marinescu de la Visuri la cheie. Are o experiență de 17 ani în domeniul arhitecturii
Ne dăm seama că este un subiect delicat, dar ne poți detalia ce s-a întâmplat?
Despărțirea s-a produs anul trecut, dar nu aș putea spune cu exactitate când s-a produs ruptura în cuplu. Cred că a fost ceva gradual, poate bazat pe faptul că într-o relație doi oameni pot evolua diferit, din toate punctele de vedere.
Este clar că există neînțelegeri în orice cuplu, care pot dura mai mult sau mai puțin, dar în momentul în care simți că ceva nu funcționeaza, că lipsește încrederea, că unul încearcă să domine, să-i distrugă încrederea celuilalt, când realizezi că viața ta este controlată și dirijată, atunci este momentul în care trebuie să spui stop.
Am spus stop, dar nu a fost suficient. Am primit mesaje dure, au existat încercări de discreditare, de îndepărtare a celor care-mi sunt aproape. Este cumplit să treci prin așa ceva. Ajungi să simți că viața ta nu-ți mai aparține, și trăiești cu frica că orice se poate întâmpla.
Andra Marinescu: „Nu trebuie să ne lăsăm sufocate, jignite, nu trebuie să acceptăm să trăim cu teamă'
Ce crezi că a declanșat aceste lucruri, dacă privești în urmă?
Îmi este extrem de greu să înțeleg cum am ajuns în această situație. Privind în urmă, mă întreb de ce am încercat în toți acești ani să păstrez această relație? Nu știu. Nu cred că există un răspuns.
Nu știu ce s-a întâmplat, nu știu ce l-a motivat să facă aceste lucruri. Dacă încerc să privesc cu obiectivitate relația noastră, au existat elemente care ar fi trebuit să-mi ridice la momentul respectiv foarte multe semne de întrebare. Dar chiar dacă nu era normal ce se întâmpla, lăsam de la mine, ‘să nu se supere’.
Eu am fost convinsă, în momentul separării, că ne vom putea comporta ca niște oameni civilizați, așa cum se întâmplă cu multe cupluri care se despart… dar acum realizez că nu-l cunosc deloc. Îmi doresc doar să îmi recapăt liniștea personală, de care am atât de multă nevoie. Sincer, aș prefera să nu mai privesc în trecut, îmi doresc să înțeleg pe deplin lecția pe care o am de învățat și să reușesc să pot avea iar încredere în oameni…
Ce ai învățat din această situație?
Încă învăț, cred că este un proces de durată. Mi-a luat foarte mult timp să asimilez ce s-a întâmplat, ce se întâmplă… mi-a fost extrem de greu să discut despre asta. Este o problemă destul de profundă, iar experiențele de acest gen sunt traumatizante, mai ales în contextul în care încercăm să ascundem suferințele noastre.
Ce sfaturi le-ai da și altor femei care se confruntă cu așa ceva?
Aș vrea din tot sufletul ca această întâmplare nefericită din viața mea să fie un semnal de alarmă pentru toate femeile supuse acestui gen de comportament, care nu au curajul să pună punct și să meargă mai departe. Doamnelor, a fi femeie nu trebuie să considerăm că este o slăbiciune, dimpotrivă! Nu trebuie să ne lăsăm sufocate, jignite, nu trebuie să acceptăm să trăim cu teamă. Trebuie să ridicăm fruntea sus și să avem tăria de a ne recunoaște puterea, dar și slăbiciunea, pentru a ne putea bucura de fiecare zi.