Andreea Esca, despre condițiile halucinante în care se antrenează înotătorii de performanță: „Bazinul de la interior stă închis de 6 ani. Ultima dată când am trecut pe acolo, dușurile erau smulse din pereți, un șobolan...”

CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE IULIE GRATIS, AICI

Andreea Esca a rememorat recent una dintre cele mai frumoase perioade din copilăria ei – cea în care mergea cu prietenii la bazinul de înot… Un bazin care astăzi este în paragină, în timp ce marii sportivi ai României continuă să facă performanță în condiții indescriptibile. Cu această ocazie, vedeta PRO TV a tras un nou semnal de alarmă privind situația înotului românesc.

453238324_18449981623014162_4441638689966288540_n

Vezi galeria foto

Andreea Esca, despre condițiile halucinante în care se antrenează înotătorii de performanță

Într-o amplă postare pe Facebook, Andreea Esca a făcut o paralelă între condițiile care existau în urmă cu mai bine de 30 de ani la bazinele de înot, povestind de ce bazin de înot au avut parte ea și colegii ei de generație… Același bazin, care azi poartă numele Lia Manoliu și se află în paragină, în timp ce copiii care vor să facă sport și înotătorii de performanță au parte de condiții greu de descris.

Citește și: Viața lui David Popovici în afara bazinului. Care este filmului său preferat, unde își petrece vacanțele și de ce nu vrea să-și spună povestea într-o carte: „Planul meu este să trăiesc din ceea ce iubesc cel mai mult’

Citește și: David Popovici, susținut din tribune de părinții săi, la Jocurile Olimpice. Georgeta și Mihai Popovici nu și-au văzut fiul de când au ajuns la Paris: „L-au lăsat să-și facă treaba. Un om de 19 ani care judecă și vede mai bine decât o națiune’

„Pentru că David Popovici a redeschis acest subiect care este o rană deschisă, de zeci de ani, pentru mulți dintre noi, as vrea să vă spun o poveste, acum, că m-am mai calmat…

Aceștia din poză suntem noi, prin 1980, o echipă de copii din zona bazinului 23 August, care învățăm la Liceul Sportiv din capătul străzii Maior Coravu și facem înot. Copii din familii oarecare, din vremea comunismului. Pe mine, ai mei m-au dat aici în clasa întâi (la fix 6 ani) deși stăm în Șoseaua Iancului și avem mai aproape de casă alte doua școli generale, ca să fac sport. Pentru a fi acceptată la înscriere, am luat cursuri de înot inainte, deoarece se da un test. Sunt cea mai scundă din clasa mea și mama speră ca înotul să mă lungească', iar tata, care înoată și acum regulat, la 86 de ani, consideră că un copil musai trebuie sa faca sport! Ca sa-l citez unul de vara si unul de iarna, neaparat'. Dimineața avem 4 ore de școala și apoi antrenament. Toti purtăm slip pentru că suntem copii, habar nu avem ca există costume de baie întregi pentru fete, trening are cine reușește cumva sî facă rost, cască, la fel. Așa că… fete, băieți, suntem tunși scurt, ca la armata. Cum e bazinul nostru' ? Extraordinar de frumos! Cel puțin pentru noi, care nu am fost în alte țări. Avem două bazine de 50 m lungime, unul acoperit, și unul în aer liber. Când suntem la interior, și mai vin părinții să ne vadă, stau cu nasul lipit de geam, iar noi tragem cu ochiul către ei, iar când avem concursuri afară, vara, agită entuziasmați câte un prosop din tribune și strigă cât îi țin plămânii haiiiiii'! În vestiare e mereu agitatie mare. Părinți, bunici, mulți copii. Mereu contracronometru. Și aici. Ne dezbrăcăm, ne lăsăm hainele la vestiar, unde există mereu o doamnă garderobieră care are cheia vestiarului, și după ce trecem printr-un mic bazin, unde e apă cu dezinfectant, intrăm la treabă. Dacă, dupa bazinul cu dezinfectant, facem stânga și nu dreapta, ajungem la bazinul pentru sărituri în apă.

Mi-e frică de mor când îi vad pe colegii de acolo care fac toate giumbușlucurile de sus de tot. Și am un gol în stomac cu gândul ca ar putea să se lovească de o platformă, în cădere. Am sarit și eu o dată, acolo, cu mare frică. Așa ca admirația pentru săritori este enormă. Din holul mare, dacănu vii către vestiare, poți merge catre sala de atletism. E o sală mare și bine echipată, unde toți încercăm să ne testam abilitățile. De la garduri, la săritura în nisip. Și chiar avem probe obligatorii în cadrul orelor de educație fizică de la școala. Iar între holul mare și această sală este cabinetul medical, unde ni se fac regulat teste și analize. Avem antrenori fermi și părinți care au încredere în ei și nu-și dau cu părerea, nefiind de specialitate. Ascultăm fară să comentam și executam. Mult, greu, repetitiv. Toți cu același scop. Să performăm. Să câștigam. Să fim primii. Când ieșim de la antrenamente facem duș și ne așezam pe băncutele din vestiar să ne uscam părul. Pentru că deasupra băncilor sunt căști de uscat părul, multe, legate între ele, din inox ceva. Ne îmbrăcăm, ne mâncăm sendvișul de acasă și unii se întorc la ore, în funcție de vârstă. În weekend avem concursuri și suntem atât de fericiți când câștigă unul dintre noi, sau toată echipa. În vacanțe mergem în cantonamente. Chiar dacă avem multe antrenamente, faptul că suntem împreună și că avem și timp de joacă este minunat. Este viață noastră. Oamenii mari ne spun că aceasta perioada vă fi esențială pentru cine vom deveni….

Andreea Esca: „Cei de la sărituri în apă nu mai au în ce sări și exersează pe niște saltele”

La aproape jumătate de secol de la povestea mea, copiii din gașca din imagine sunt toți bine. Diferența e că bazinul (căruia s-a schimbat numele în Lia Manoliu) de la interior sta închis de 6 ani ani, după ce, în paragina în care se afla, a mai înotat și un sobolan pe culoarul favoriților. În baia din vestiar, ultima dată când am trecut pe acolo, dușurile erau smulse din pereți, iar cele care existau erau practic niste țevi fară cap. Despre toalete nu doresc să povestesc, că poate citiți la masă postarea mea. Cei de la sărituri în apă nu mai au în ce sări, și exersează pe niste saltele, că s-a închis și acest bazin, iar despre bazinul de afara … v-a povestit campionul nostru olimpic. Multă vreme am suferit teribil, am pus întrebări când am auzit că cineva ar dori să lase tot să se prăbușească, special, pentru a construi niste blocuri acolo, dar pentru că nu am adunat date care să confirme zvonul, nu îl consider o informație. Apoi, mi-am întrebat colegii și prietenii care au rămas în domeniu de ce este batjocorita în acest fel, cea mai veche și importanta bază de natație? Adică, dacă tot nu construiești, de ce nu întreții ceva ce aveai deja? Nu stiu nici ei. Nu înțeleg nici ei. De zeci de ani. Dar sper în continuare, că poate odată cu semnalul de alarma tras de acest copil minune, pe numele lui David Popovici, o să scriu și povestea renașterii locului copilăriei noastre! Care să devină locul amintirilor plăcute ale altor copii oarecare, din Iancului, Pantelimon, Bariera Vergului, Drumul Taberei etc, ai căror părinți nu au bani de piscine private… Și printre care ar putea fi o Carmen Bunaciu, o Camelia Potec, un David Popovici, un Robert Glință, un Vlad Stancu…„, a scris Andreea Esca pe Facebook.

David Popovici, despre partea grea a înotului de performanță

O Românie întreagă s-a mândrit recent cu dublul nostru medaliat – aur și bronz – la Jocurile Olimpice de la Paris și mii de copii vor acum să-i calce pe urme lui David Popovici, însă puțini știu în ce condiții a ajuns tânărul de doar 19 ani să facă performanță.

La Jocurile Olimpice de la Paris, David Popovici a câștigat o medalie de aur, la 200 de metri liber, și o medalie de bronz, la 100 de metri liber. După aceste victorii răsunătoare, campionul de 19 ani a cerut statului, într-un discurs manifest, să îmbunătățească infrastructura și să susțină sportul.

„În timpul iernii, când e frig la Lia Manoliu, se pune un balon în care dacă intri și stai mai mult de trei minute, te sufoci. Noi acolo ne antrenăm! Sunt promisiuni de ani de zile, cum e și cu Patinoarul, cum sunt alte bazine și arene în stadiul de proiect. Avem o grămadă de stadioane, dar bazine, arene, săli pentru tot felul de sporturi… mai greu', a mărturisit David Popovici, după cursa care i-a adus bronzul olimpic în proba de 100 de metri liber.

Urmărește-ne pe Google News