Andreea Raicu – Ziua în care nu ne-a ascuns nimic

.

Sunt atâţia ani de când este răsfăţata revistelor, încât unii se întreabă ce ar mai fi de adăugat. De data aceasta nu e pe copertă doar pentru că are ea ceva de zis, ci pentru că noi avem ceva de zis despre ea. Am însoţit-o peste tot o zi întreagă şi am descoperit o altă Andreea decât cea pe care mulţi o numeam „divă.

 


Cel mai frumos lucru care mi se întâmpla la 6 dimineaţa, într-o zi de marţi ploioasă, era o ceaşcă de cafea. Un singur gând îmi era neclar în timp ce mă jucam mecanic cu linguriţa în ceaşcă: oare merg acasă la o divă sau la un călugăr budist? De ce s-ar trezi o fe­meie celebră, frumoasă, răsfăţată, la ore imposibile? Am hotărât cu mult timp în urmă că nu sunt „a morning person, motiv pentru care tot drumul până la An­dreea m-am străduit să ţin ochii deschişi. Aşa cum urma să mi se repete de mai multe ori în acea zi de marţi, totul era doar în capul meu. Chiar şi adormită, nu aveam cum să nu recunosc, însă, poarta pe care paparazzi au pozat-o de atâtea ori. Andreea şi căţelul ei, Efi, erau în bucătărie, unul mai preocupat ca altul. La 7 şi ceva, vedeta noastră nu doar că era deja pregătită de plecare, dar îşi făcuse şi cele 15 minute zilnice de medi­taţie, obicei pe care şi l-a însuşit după acea călătorie plină de revelaţii în India. În timp ce îşi punea la pachet o caserolă de porridge, plus echipamentul de înot, plus trusa de make-up, mi-a oferit o cafea adăugând: „ne aşteaptă o zi lungă, să ştii. Nu am refuzat-o, în schimb nu m-am încumetat să experimentez nici laptele de migdale, nici siropul de orez pe care mi l-a întins, spunându-mi că nu ţine în casă zahăr. „Eu nu beau niciodată cafea, mi-a explicat, completând veselă cu o frază care avea să ne arunce defini­tiv în tabere diferite: „pur şi simplu sunt a morning person. Am privit-o pe furiş în timp ce îşi pregătea concentrată bagajul pentru acea zi lungă. În mintea mea, Andreea a fost întotdeauna prototipul divei: distrată, alintată, destul de orgoli­oasă şi poate un pic capricioasă.


 

„Nu m-aş vedea o «house-wife», stând acasă fără să am o activitate. Fericirea mea nu depinde de un bărbat! Acum sunt singură, mi-e foarte bine aşa. Decât într-o relaţie toxică, mai bine singură,

 

 

Ce mi-am putut da seama doar privind-o era că am în faţa mea o persoană teribil de organizată, al cărei singur capriciu în acea dimineaţă friguroasă părea să fi fost purtarea sandalelor. Se poate ca percepţia mea iniţială să nu fi fost în totalitate greşită. În maşină, în timp ce mergeam către bazinul de înot, mi-a povestit de Andreea cea dinainte de plecarea în In­dia: una neorganizată, nedisciplinată, stresată, plină de îndoieli, cu o toleranţă scăzută la stres. Acea Andreea, care mă intriga adesea când o vedeam la eveni­mente cu aerul ei aparent lipsit de griji, a avut la un moment dat o perioadă foarte proastă, în care toate i-au mers pe dos. Profesional nu mai părea să fie loc de evoluţie, se afla într-o relaţie care nu o făcea fericită, problemele în familie se ţineau lanţ şi, când credea că nu se poate mai rău, şi-a rupt piciorul şi a fost nevoită să se opereze. Atunci a luat decizia de a pleca singură în India, unde timp de o lună a meditat într-un loc în care s-a regăsit. S-a întors schimbată. Pe scurt, aşa a apărut Andreea alături de care mă aflam în maşină. Desigur, am văzut ade­sea oameni care pretind că sunt relaxaţi, zen, într-o armonie deplină cu ei înşişi, şi care îşi ies din pepeni urlând isteric cu prima ocazie. Mă întrebam cât o va mai ţine relaxarea pe Andreea în acel trafic infernal, blocat nu doar de condiţiile me­teo, dar şi de mitingul din Piaţa Victoriei şi cred că am zis cu voce tare, căci o aud râzând: „De ce m-ar enerva traficul şi ploaia? Dacă m-aş enerva, tot nu aş re­zolva nimic şi nici nu s-ar schimba situa-ţia! Important e să ne schimbăm noi ati­tudinea faţă de aceste situaţii!


 

Andreea a ieşit de la piscină şi mai plină de energie decât intrase, spunându-mi că vom merge la hair-stylistul ei, Răzvan Dobrescu, cu care lucrează de 15 ani. Încercam să găsim un loc de parcare pe străduţa înghesuită din Dorobanţi, când auzim o voce de afară: „Dă-te la o parte cu maşina de acolo, să o lăsăm pe domnişoara Raicu să parcheze aici. Am izbucnit în râs, în timp ce ea şi-a pus mâinile pe faţă, jenată şi amuzată în acelaşi timp de situaţie. Gesticulează mult. Atunci când povesteşte ceva, mâinile ei au o viaţă a lor. Probabil că această expresivitate îi e de mare folos atunci când susţine conferinţe motivaţionale, abilitate pe care şi-a descoperit-o recent. Meditaţia, cunoaşterea de sine, evoluţia personală au determinat-o să realizeze că poate ţine ea însăşi astfel de cursuri, pentru că, îmi spune, a înţeles cât de im­portant e să împărtăşeşti cu ceilalţi expe­rienţele tale. Unul dintre aceste cursuri urma să aibă loc peste două zile, în Gre­cia, la invitaţia companiei Oriflame. An­dreea lucrase aproape toată noaptea la prezentarea acestui proiect, aşa cum lu­crează în această perioadă şi pentru seria de conferinţe motivaţionale „Trăieşte frumos. Pe parcursul a 12 ediţii, va fi gazda unor întâlniri în cadrul cărora, alături de specialişti din domenii diverse, va căuta soluţii pentru dilemele femeii moderne. La salon, între două telefoane cu colegii de la andreearaicu.ro şi cinci mailuri care aşteptau răspuns, s-a lansat într-o conversaţie care mi-a atras atenţia.


 

„Comparaţia cu ceilalţi nu este un lucru bun, explica ea cuiva, „pentru că mereu va fi unul mai bun ca tine. Aşa e în viaţă, întotdeauna va fi o femeie mai frumoasă, mai deşteaptă, mai bogată. Ideea este să fii atent la oamenii din jurul tău, dar să nu-ţi doreşti să fii precum cineva sau mai bun ca altcineva, ci mai bun ca tine în-suţi. Cel mai important e să lupţi ca să devii cea mai bună versiune a ta! Poate tocmai fiindcă nu pare să-i mai pese atât de mult de cum o văd cei din jur, ci doar de cum se simte ea însăşi, nu a contat că, atunci când a părăsit salonul proaspăt coafată, a început să plouă. „Înainte nu aş fi ieşit din salon dacă era ploaie, mă temeam că îmi distruge coafura şi nu vo­iam să mă vadă cineva aşa. Acum nu îmi mai pasă. Oricum nu îmi mai place «împăiala», a spus şi, cu un gest scurt, şi-a trecut mâna prin păr. Urmă-toarea oprire era la biroul revistei online pe care o conduce. Faptul că Andreea Raicu cea strălucitoare, cover girl prin excelenţă, răsfăţata bliţurilor, avea un „job la care mergea ca un corporatist responsabil, se aşeza la un birou şi începea să rezolve task-uri, îmi părea neverosimil. „De ce atâtea eforturi, mă întrebam, gândin-du-mă că era mai practic, de exemplu, să ducă acea viaţă de divă pe care eu i-o atribuiam, alături de un bărbat care să îi ofere totul. „Nu m-aş vedea o «house-wife», stând acasă fără să am o activita­te!, mi-a tăiat-o scurt, în timp ce executa o depăşire. „Fericirea mea nu depinde de un bărbat! Am nevoie de independenţă, am nevoie să fac lucrurile care mă împli­nesc şi care mă bucură şi nu aştept ca altcineva să-mi aducă împlinirea. Acum sunt singură şi mi-e foarte bine aşa. Decât să fiu într-o relaţie toxică, mai bine de­loc. Aflu imediat că nu a fost aşa dintot­deauna. Era o vreme când a fi într-o rela-ţie era foarte important pentru ea, nu concepea să fie „single. La un moment dat ajunsese să îşi neglijeze jobul, doar pentru a-şi putea urma peste tot iubitul sportiv. A realizat apoi că asta nu o făcea fericită! La acest punct mi-am amintit ce îmi spusese cu o seară înainte la telefon, pe un ton categoric: „Să ştii că vei intra în spaţiul meu doar cât îţi voi permite eu. Nu e ceva personal. I-am spus că asta e valabil în cazul oricărui om. Dar bineîn-ţeles că nu e chiar aşa. Nu toţi suntem urmăriţi de paparazzi la fiecare pas, nu tuturor ne sunt numărate îmbrăţişările cu partenerul. Nu era nevoie să îmi ex­plice că avea accese de furie când era urmărită de fotografi, iritarea era evi­dentă, dar se pare că s-a relaxat complet şi în această privinţă. Pur şi simplu nu-i mai pasă de acest subiect. Tot pentru re­laxare, la provocarea unui prieten, a de­cis să-şi scoată Facebook-ul de pe tele­fon. Când am ieşit din maşină, pentru a nu ştiu câta oară în ziua aceea, înţelese­sem deja că tot ceea ce mă relaxează pe mine e greşit. Am avut prilejul să mai aflu asta o dată, conversând cu colegii de muncă ai Andreei. Pare că a reuşit să-i convingă pe toţi să mănânce sănătos, de­oarece atunci când le-am spus că eu mănânc ocazional fastfood şi pun cuburi de gheaţă în băuturi chiar şi iarna, s-au uitat la mine contrariaţi. Andreea mi-a spus în glumă că mi-aş putea face un iu­bit care să ştie să gătească pentru amândoi. „Doamne, ce pretenţioasă este, mi-am zis, întrebându-mă oare ce probe trebuie să treacă bărbaţii care vor să îi intre în graţii. Încă nu mă obişnuiam cu imaginea de business woman a An­dreei. O urmăream dând indicaţii, sfătuindu-şi colegii, spunându-i croitoru­lui ce trebuie modificat la un model de rochie care urma a fi vândută prin maga­zinul său online. În spaţiul acela lipsit de fast, singurul indiciu al unei vieţi de divă era că pe birou, alături de laptop, trona fără sens un pantof stiletto roşu. În rest, vedeam o femeie concentrată, machiată foarte puţin, grăbindu-se de la o şedinţă la alta şi nu regina cu titlu onorific care taie panglica. În drum spre Europa FM, unde urma să fie intervievată de Cristina Stănciulescu pentru emisiunea „Smart People, mi-a întrerupt dialogul ca să-mi atragă atenţia asupra unui lucru pe care nu îl constatasem la mine până atunci: „Observi de câte ori ai spus astăzi „nu pot? Trebuie să scapi de aceste cuvinte. Nu a fost singurul sfat pe care mi l-a dat în ziua aceea, ocazie cu care mi-a părut bine să descopăr că e unul dintre puţinii oameni din industrie dornici să asculte, nu doar să vorbească despre ei înşişi. În ciuda aerului de persoană sigură pe sine, eterna nevoie a oamenilor de a fi accep­taţi s-a manifestat de multe ori şi în cazul său. Înainte, dacă un prieten o suna la 2 dimineaţa să îi ceară vreun favor, se mo­biliza imediat. „Mi-am dat seama că făceam asta din nevoia de a fi iubită şi acceptată, a adăugat ca pentru sine. La partea cu iubirea, cel mai probabil nu are mari dificultăţi. În holul radioului, un tânăr era să alunece pe gresie indicân-du-ne etajul la care să urcăm în vreme ce îi zâmbea plin de speranţe. Semn că este, într-adevăr, schimbată, şi Cristina, care o cunoaşte de ani de zile, a fost uimită când aceasta i-a spus că nu are nevoie să vadă întrebările pentru interviu dinainte. Mă întrebam: oare astfel de schimbări sunt reale sau vechile obiceiuri rămân latent undeva, gata să iasă din nou la suprafaţă oricând? Oare poate avea o lună petre­cută în ashram-urile din India acest efect asupra oricui? Andreea nu are un răspuns, ştie doar că în cazul ei a funcţionat. Chiar dacă, îmi spune râzând, prietenii ei o tachinează întrebând-o deseori: „iar te duci la sectanţii tăi?


 

„Comparaţia cu ceilalţi nu este un lucru bun, pentru că mereu va fi unul mai bun ca tine. Aşa se întâmplă în viaţă, întotdeauna va exista o femeie mai frumoasă, mai deşteaptă, mai bogată.

 

Ce-i drept, am petrecut împreună 12 ore şi nu am văzut altă versiune a sa decât cea zâmbitoare, plină de răbdare şi de planuri. Urmă să ia parte la două eveni­mente în seara aceea. Am lăsat-o să se pregătească pentru covorul roşu, unde avea să apară acea divă strălucitoare pe care o ştie toată lumea, iar eu am plecat acasă cu o altă Andreea în minte. Şi cu un magnet primit în dar de la ea, pe care era scris: „Always believe in yourself!Nu aş putea spune că am înţeles pe de­plin acest concept de „trăieşte frumos, am avut mereu senzaţia că sună bine, dar e lipsit de sens. După întâlnirea cu An­dreea am încercat să schimb şi eu unele lucruri: să mă trezesc mai devreme, să fac sport dimineaţa, să mănânc sănătos, să renunţ la „nu pot. Două zile m-a ţinut entuziasmul, apoi am revenit la vechile obiceiuri. Ştiam, în schimb, că în cealaltă parte a oraşului, cineva era foarte fericit cu revelaţiile sale. De fapt, la ora la care scriu, cel mai probabil Andreea nu e în oraş, ci în Paris, unde a dus-o pe mama sa într-o vacanţă-surpriză, de ziua ei.


 

OANA POPOIAG Foto DANA ȘI STÉPHANE MAITEC

Coafură RĂZVAN DOBRESCU

Machiaj ANDRA MANEA