Intenţia noastră, prin subiectul de faţă, a fost să glorificăm iubirea. Rezultatul îţi va părea un dezastru dacă te aştepţi la un cuplu convenţional, numai lapte şi miere. Însă dacă vrei să iei parte la cea mai savuroasă ceartă din dragoste, urmăreşte polemica dintre cei doi.
După 6 zile petrecute în Dubai şi 1800 de kilometri de plimbare, după ce cu o zi înainte tocmai se întorseseră din vacanţă pentru ca în seara aceleiaşi zile să plece la o petrecere, iată-i în faţa mea la masă, suficient de odihniţi cât să-şi înceapă runda zilnică de ciondăneală. Pe care am deschis-o chiar eu, mă tem, întrebându-i politicos cum a fost în Dubai. „Este prima dată când se ocupă el de o vacanţă. Şi de câte ori crezi că mi-a adus aminte asta până acum? În fiecare zi, de 5 ori, îmi răspunde Andreea (28) scurt. Cabral (37) îşi abandonează limonada şi se întoarce spre mine cu o faţă chinuită: „E o nenorocită, mă, atâta ghinion am avut… Eu sunt convins că îmi pune ceva în mâncare. Până acum orice om normal fugea. Acesta a fost începutul unei discuţii în care polemicile au acoperit o paletă largă de subiecte, de la şofat până la zodiac, în care în loc de clasicele „iubitule şi „iubito am auzit „Nemernicule şi „Otrăvito. Mi-am dat seama că nu are niciun rost să fac pe jurnalista şi m-am aşezat comod în scaun, realizând că rolul de arbitru (dacă apuc să zic ceva) ar fi mult mai înţelept. De fapt, în ziua aceea am avut impresia că cel mai înţelept dintre noi toţi era Tiara, căţelul lui Cabral şi al Andreei, un Cane Corso care nu dorea decât să roadă plastic, mai puţin să stea la cadru. Cabral urma să plece la „Poveştiri de noapte du-pă shooting, dar Andreea avea să se mai bucure un pic de vacanţă. Între timp, o poţi vedea în telenovela „Regina, ce se difuzează la Acasă TV, postul care împlineşte luna aceasta 16 ani.
Are rost să întreb dacă aţi reuşit să nu vă certaţi în vacanţa din Dubai?
Cabral: Nu se poate fără ceartă.
Andreea: Mă teroriza când eram eu la volan că de ce am greşit drumul, că de ce nu văd toate semnele. Erau autostrăzi cu 6 benzi pe sens şi se intersectau cu alte poduri şi drumuri secundare o dată la 30 de secunde. Dacă ratam o ieşire…
C: Mai făceai 60 de km în plus.
A: Da, dar nu puteai să fii tu atent? Că eu mai şi conduceam. (râde) Câte lucruri să fac deodată? Localnicii merg ca nişte descreieraţi. Cu viteză, nu semnalizează, îţi taie calea fără niciun preaviz, claxonează în disperare, din orice. E destul de haotic traficul la ei şi eram foarte concentrată. Am condus 700-800 de km.
Are Cabral o problemă cu femeile la volan?
A: Daa!
C: Nu mă enervează femeile la volan, mă enervează nevastă-mea la volan. Ea conduce foarte bine. Dintre toţi prietenii mei bărbaţi, ea e în top, dar e loc de îmbunătăţiri. De exemplu, dacă mergem la karting, cea mai agresivă ea e. E singura care dă peste tine dacă nu poate să te depăşească, te scoate în decor. Nu o dată m-a făcut de râs aruncându-mă în boscheţi cu kartul. Eu vreau să fie totul la milimetru, la linie, că sunt maniac cu maşinile. Şi ea mă aruncă în boscheţi.
A: Bine, tu te şi oftici acum. El, într-adevăr, e un vizionar când vine vorba de şofat. Calculează să nu o ia un milimetru mai la stânga sau la dreapta, numai că are dezavantajul greutăţii şi se oftică că într-un final eu, cu toate trasele lui perfecte, mă descurc chiar mai bine. Bine, eu am 45 de kg, el de vreo trei ori mai mult.
C: Eu am 120. Ştii ursul ala mare de la circ, pe bicicletă? Ala sunt eu.
Cine administrează banii când sunteţi în vacanţă?
A: Eu administrez banii oricând, nu doar în vacanţă. Dar în majoritatea familiilor am văzut aşa: bărbatul aduce salariul acasă şi apoi îi cere bani pentru orice soţiei.
Credeam că bărbatul aduce bani acasă şi femeia îi cheltuieşte.
A: Eu sunt foarte calculată, nu arunc cu banii pe fereastră. Cabral e mai cheltuitor.
C: Nu-i adevărat. Eu sunt responsabil cu achiziţiile şi atunci normal că Departamentul Achiziţii cheltuieşte. Dar asta nu înseamnă că eu cheltuiesc mai mult, înseamnă doar că eu mă ocup de achizi-ţii şi pentru mine şi pentru Otrăvită.
A: Păi bine, doar electronice, specifică. Că mâncare eu cumpăr, haine şi încălţări la fel, eu iau cele trebuincioase în casă.
Care e ultimul fleac din care s-a iscat o ceartă colosală?
C: Nu există fleac. Fleac e un cuvânt inventat de femei, pentru că fiecare lucru este important pe lumea asta. Atunci când femeia zice că ceva e un fleac, vrea de fapt să zică că e o chestie pe care „nu sunt foarte sigură şi pierd teren. Atunci e un fleac, nu trebuie băgat în seamă. În schimb, atunci când fleacul este la bărbat, devine un capăt de ţară, cum ar zice românul. Şi atunci fleacul nu mai e fleac.
A: Nu am înţeles nimic din ce a zis, tăiaţi chestia asta.
Sunteţi spumoşi când vă ciondăniţi în interviuri şi la emisiunea „Casa Ibacka. Mai e loc de umor şi când vă certaţi acasă, între patru ochi?
C: Suntem extrem de plicticoşi acasă. Ea se îmbracă în nişte pijamale din astea oribile, eu am nişte izmene ca vai de ele. (râde) Acasă sunt foarte multe ironii. Dacă ne vezi în casă, zici că urmează să ne linşăm. Îi zic „iubire, mi-e foame şi-mi răspunde: „Păi nu e aşa că îţi e foame? Mănâncă mama ursu de 120 de kilograme.
A: Astăzi s-a cântărit şi m-am luat de el, că a cam sărit calul în vacanţă. Numai tabbouleh, fattoush, kebab a mâncat.
C: Ea mănâncă cât un regiment de cavalerie, cu tot cu cai, problema e că nu ia în greutate.
A: Mă ţine în asemenea teroare, că ard tot, sunt foarte stresată.
Îmi place tricoul tău, Cabral. (n.r. – a venit cu un tricou pe care scria „Romeo f****d Juliet)
C: E drăguţ, nu? Ea mi l-a cumpărat.
A: Normal că nu i l-am cumpărat eu, dar aşa îi place lui să se răsfeţe. Mai are încă un tricou, pe care o să i-l tai, cel cu „Girlfriend wanted. Apply here. Avea o perioadă în care îl purta câte 5, 6 zile la rând, cred că nici nu îl mai spăla. (râde)
Ai gelozii, Cabral?
C: Eu? Niciodată.
A: E disperat. A vrut să înjughie vreo câţiva arabi acum, în Dubai. (râde)
Cred că ai avut mare succes ca blondă în Dubai, nu?
A: Nu. Şi eu am fost foarte dezamăgită, să ştii. (râde)
C: Oamenii sunt foarte educaţi şi nu se bagă în seamă. Îi vedeam că se uită, dar se uitau discret, cu coada ochiului.
A: Educaţia e de aşa natură încât nici ei între ei nu se privesc cu atenţie.
Dar în ce ţară a avut Andreea cel mai mare succes?
C: În Tunisia. Doamne fereşte de aşa ceva!
A: Nu ieşeam singură din resort, doar cu el. Şi cu el de mână dacă eram se luau de mine.
C: Mă luau şi pe mine de mână, practic. Maimuţoi aşa agresivi nu ai văzut. Acolo nu ne întoarcem.
Andreea, ai avut vreodată ten-dinţa de a te uita în telefonul lui?
A: Şi-a schimbat telefonul, am senzaţia că special ca să nu îl mai pot controla eu. Înainte aveam acelaşi tip de telefon şi îmi era foarte simplu să intru şi pe al lui. Acum şi-a luat telefonul ăsta care e atât de SF pentru mine, încât nu l-am dibuit deocamdată, asta îi şi spuneam azi… Cred că trebuie să îmi iau şi eu la fel ca să mă învăţ cu el. Oricum, am senzaţia că am instalate pe telefon, pe laptop atâtea aplicaţii ca să mă localizeze, încât de asta e el aşa liniştit.
C: Dacă aş vrea, aş putea auzi şi ce vorbeşte. Dar decât să trăieşti aşa, mai bine nu mai trăieşti. Lăsând la o parte faptul că o ţii pe ea în teroare, problema e cu timpul tău. Dacă nenorocita e nenorocită şi vrea să facă ceva, oricum se întâmplă. Cu lanţul o legi şi tot degeaba. La fel şi cu nenorocitul când… (râde)
A: Da, dar nenorocitul întotdeauna lasă semne, nu se gândeşte la câte m-aş putea gândi eu.
Au avut loc multe divorţuri în rândul vedetelor în ultimul an. Pe voi ce vă ţine împreună?
C: Cearta, scandalul.
A: E specificat în contractul prenupţial.
C: Să ştii că divorţul nu e neapărat cel mai rău lucru de pe lumea asta. La un moment dat oamenii se schimbă, îşi schimbă aşteptările, ritmul de viaţă, dorinţele. Atunci cei doi consideră că nu mai au acelaşi drum şi nu e mare nenorocire. Mai mult decât durata în sine contează cum durează. Doi oameni pot sta împreună o lună, un an, 10 ani… e mai important cum trece timpul petrecut unul cu celălalt. Poţi sta 10 ani cu cineva şi apoi să te întrebi ce a fost în capul tău, că după primii doi ani a fost numai chin. Şi sunt oameni care au stat împreună trei luni, iar în alea trei luni au trăit cea mai frumoasă poveste de dragoste pe care o poate trăi cineva pe lumea asta.
Vă umpleţi viaţa cu vacanţe, emisiuni TV, aveţi şi un căţel. Când veţi face loc şi unui copil?
A: Anul ăsta, am zis.
C: Ştii care e faza? Eu sunt mai inconştient, că sunt bărbat, dar ea crede în alinierea tuturor planetelor înaintea marelui eveniment.
A: E ca la olimpiadă pentru mine. Trebuie să fie cadrul armonios, perfect. Probabil mă voi hotărî atunci când o să mă apuce disperarea vârstei.
C: Da, când o să am eu 80 de ani.
A: O să fie în curând. Şi să ştii că nu mă bazez pe tine, oricum.
C: Nu, că mai avem nişte vecini. (râde)
A: La creştere mă refer! Eu deja am făcut planul cu educaţia copilului. Nu avem copilul, dar noi deja ne contrazicem la ce şcoli să îl dăm, ce limbi străine să înveţe. Teoretic, conform graficului pe care îl am, dacă anul acesta rămân însărcinată, va fi băiat.
C: Bunică-su a făcut graficul.
A: Mi-a dat bunicul un grafic, care arată exact când e fată şi când e băiat. E făcut în funcţie de zilele de naştere, de cum se aliniază planetele, e o formulă magică.
Bunicul tău e astrolog?
C: Nu, e agronom. (râde)
A: El are o părere despre orice. Ne-a dat graficul cadou la nuntă.
C: Dacă nu funcţionează, ţi-l dau în judecată, îţi dai seama.
Mai ţineţi minte prima întâlnire?
C: Ea nu prea mă înghiţea la vremea respectivă, dar am invitat-o în oraş. Bine, nici acum nu mă înghite, dar atunci deloc. Că eram cu gura mult prea mare, mult prea gălăgios pentru prinţesa din Dristor şi, ce era cel mai rău, eram foarte miştocar. Prima dată când am dat nas în nas ea voia un pahar de suc. M-am dus eu să iau şi când i-am dat paharul i-am zis „poftim, prăpădito!. I-am zis la modul simpatic, dar ce să înţeleagă ea… Când a auzit „prăpădito, a dat ochii peste cap şi s-a uitat urât.
A: De-atunci, vreme de vreo 6 luni, când îl zăream treceam pe trotuarul de vizavi, plecam de la filmare până la toaletă dacă apărea.
Atât de tare te-a supărat cu remarca?
C: Eu i-am zis-o la modul simpatic.
A: Tu mi-ai zis la modul ce mare vedetă eşti tu şi ce fripturistă mică sunt eu! (râde) Ţi se pare că „prăpădito e vreun compliment? În orice context…
C: Poate fi şi un alint.
A: Nu cred că putea să-şi permită prea multe cu mine.
Dar primul „date serios cum a fost?
A: El m-a invitat în oraş câteva săptămâni la rând, luni chiar, iar eu îi spuneam că nu am timp. Nu voiam să îi spun în faţă „nu te suport, lasă-mă în pace, m-am gândit că se prinde el. Ştii cum e, e mai elegant să se prindă el. Astăzi eram obosită, mâine spuneam că am de învăţat, poimâine eram la filmare, apoi aveam examen. M-am gândit că va înţelege.
C: Dar ea nu mă cunoştea pe mine.
A: El nu a simţit subtextul şi a perseverat. La un moment dat am zis „bine, hai să ne vedem la un cico, dar nu ne vedem doar noi doi. Eu vin cu o prietenă, tu vino cu un prieten.
C: Minţi. Ideea era că ieşim în oraş şi gata, că ne întâlnim la Victoriei. Eu, vulpoi bătrân, ştiam că găina o să vină cu încă o găină.
A: Dar de unde ştiai? Că ieşisei cu mai multe găini şi aveai la îndemână puterea exemplului.
C: Aşa că am adus şi eu un cocoş cu mine. Când ne-am întâlnit în oraş era surprinsă că am venit şi eu cu cineva, nu se aştepta. Al meu cocoş a ţinut-o de vorbă pe găina ei. Bine, nu s-au în-ţeles, dar ideea era ca el să mă ajute să am acces la Otrăvită. Asta a fost prima noastră întâlnire.
Dar ţie ţi-a plăcut tare mult de ea dacă ai insistat atâta să vă întâlniţi.
C: Da, nu ştiu ce a fost în capul meu. Întrerupsesem medicaţia şi uite şi tu unde am ajuns. Uite, aşa au trecut anii, am îmbătrânit… Ce bine îmi era mie aşa, tânăr.
A: Tânăr oricum nu ai mai fi fost. Zilele îţi erau numărate.
Aveţi neînţelegeri din cauza diferenţei de opt ani dintre voi? De exemplu, Cabral vrea să iasă în club?
C: Îmi pare rău pentru ea, dar eu vreau în club şi ea nu mai poate.
A: Ştii moşuleţii ăia din club care stau penibil pe margine, vulpoi bătrâni care scanează toată noaptea şi pleacă tot singuri? Avem uneori poveşti care coincid unor etape total diferite din dezvoltarea noastră. De exemplu, îl întreb „mai ţii minte desenele alea animate?. Şi el zice: „a daa, când eram eu la facultate’. Iar eu răspund: „Nu, când eram eu în scutec. (râde) Altfel, el se ţine încă verde, dar nu îi mai dau mulţi ani.
C: Mă îmbătrâneşte, mă atacă cu nervii, pe bune dacă nu îmi dau lacrimile numai când mă gândesc la mine.
Oana Popoiag, Foto Sebastian Enache
Stilist SILVIA CRISTESCU Coafură KINGA KORE (Tribute Salon)
Machiaj ADINA VLAD
Vestimentaţie Andreea: H&M, Guess, Zara, Massimo Dutti, garderoba personală.
Vestimentaţie Cabral: H&M, Guess, Massimo Dutti, garderoba personală.
Fotografiile au fost realizate la Voilà Bistro şi Eclecticó Studio
Mulţumim pentru sprijin!