De ce a făcut Ani Crețu o nuntă secretă, după 14 ani de relație: ”Păcatul în care picăm ulterior...” Cum se simte fiul ei, care suferă de alergii severe / EXCLUSIV

CITEȘTE REVISTA VIVA! DE NOIEMBRIE, GRATIS, AICI!

Ani Crețu ne-a vorbit despre legea pentru care a luptat fervent, dar și despre viața ei personală.

Citește și: Ani Crețu, la un pas de tragedie în luna de miere din Mauritius. Experiența care i-ar putut fi fatală: „Am înlemnit'

Citește și: Ani Crețu de la Vacanța Mare nu-și suporta soțul, înainte să formeze un cuplu: „Nu l-am suferit deloc, am făcut nunta după 14 ani”

Citește și: Cum l-a afectat pe actorul George Ivașcu divorțul părinților, pe vremea când avea doar 6 ani: „Și-a pus amprenta, revolta mea a fost să…”. Secretul unei iubiri de trei decenii, după împăcarea cu Alice Barb / EXCLUSIV

Citește și: Ramona Bădescu a avut trei mari iubiri în viață: „Întotdeauna am iubit complet. Și întotdeauna am crezut că este ultima…'. Ce spune despre relația cu italianul Fabio Cali / EXCLUSIV

Cum și-a cunoscut Ani Crețu soțul și cum a cucerit-o acesta

Ani Crețu are un copil, iar micuțul suferă de o afecțiune care i-a dat multe bătăi de cap. Împreună cu soțul ei, actrița a făcut tot ce este omenește posibil să-i ofere copilului o viață frumoasă și cât mai ușoară.

Ce mai faci, Ani? Cum te găsește acest final de an?

Bun găsit! Ce să fac? Fac ce fac la fiecare sfârșit de an de ceva vreme, repet, joc și aștept sărbătorile pentru a mă odihni.

I-ai scris Moșului? Dar fiul tău? Ce ai vrea să vă aducă?

Eu să îi mai scriu Moșului? Hmm, cred că Moșul mă cunoaște foarte bine și știe ce să îmi aducă. În ceea ce îl privește pe Adan, la el cadoul se schimbă zilnic, în consecință îi va scrie atunci când va ști exact ce își dorește. Dacă e ceva la care am lucrat cu el de mic, asta e: să știe ce vrea, în general.

Ani Crețu: „Revelionul este o nebunie cu mult dans”

Unde o să petreci sărbătorile și finalul de an? Ce nu-ți lipsește de la masa de sărbători?

Crăciunul, ca în fiecare an, îl petrec acasă cu băieții mei, mă odihnesc, dorm, ne bucurăm împreună, iar pe 26 Decembrie -deja a devenit o obișnuință-, mergem la bunii noștri prieteni Mihaela și Gerd unde ajungem pe 26 și plecăm pe 27 (zâmbește). Revelionul, ca în fiecare an din 2017, îl facem la malul mării, într-un loc în care petrecem 3 zile și 3 nopți, într-o gașcă mare. Plecăm din București pe 30 decembrie, dimineața, și revenim pe 2 ianuarie, seara. Revelionul este o nebunie cu mult dans, dress code: anul acesta Colour Burst, motiv pentru noi, fetele, să ne concentrăm pe isteria „cu ce mă îmbrac???”

Cum arată meniul perfect pentru tine și care ar fi alimentul la care nu ai putea renunța niciodată?

Sarmale înainte de toate -încep prin a răspunde părții a doua a întrebării. Fac sarmale bune, zice lumea. La mine meniul ideal e dat de cantitatea și calitatea hranei. În plus, să știi ca eu mănânc multă grăsime, important este ce fel de grăsime, cât mai neprocesată, neapărat și Omega3, iar iarna nu zic nu niciodată slăninei românești. De asemenea, dieta mea, dacă o pot numi așa, nu exclude suplimentele: ghimbir, maca, vitamina D3, magneziu… căci îmi cam lipsește magneziul, conform analizelor.

Ani Crețu: „Adan este bine, căci am făcut tot ce am putut să fie bine”

Ai un băiețel pe nume Adan, care se confruntă de mic cu multe alergii. A trecut prin momente foarte grele. Cum este el acum?

Adan este bine, căci am făcut tot ce am putut să fie bine. Lactatele sunt excluse din viața noastră, iar el mănâncă cât mai curat. Eforturile mele actuale sunt direcționate către produsele organice în cea mai mare parte, el având reacții în trecut la anumite E-uri.

Cum se descurcă la școală și ce îi place cel mai mult să facă?
Adan e la step-by-step, la școală de stat, nu au note până în clasa a 5-a, dar dau teste și este acolo la 9 și 10. Lui îi place lumea apelor, oceanelor. Îl pasionează tot ce mișcă pe-acolo. Dar și reptilele.

Ai fost nu doar mamă pentru Adan, ci ai citit, studiat, pentru el, un domeniu nou și ai aplicat totul astfel încât să îl poți ajuta să se echilibreze. Ți-a fost greu?

Da. Cum aș putea spune altceva?!? Vorbim despre copilul meu, ființa cea mai dragă mie. Ce pot spune e că întodeauna m-am obligat să văd luminița de la capătul tunelului. „Fake it, till you make it” mi-a devenit mod de viață și încă îl aplic.

Ani Crețu: „Într-un lift, o doamnă…”

Care a fost cel mai penibil moment din viața ta?

Penibil? Într-un lift o doamnă era înaltă și slabă, dar cu o burtă foarte proeminentă. Adan se juca la butoanele liftului, iar ea îi zâmbea și vorbea cu el… Când să coboare… mă ia excesul de zel și îi zic: să vă trăiască și naștere ușoară! Ea: NU SUNT GRAVIDĂ!

Ai lansat o carte intitulată „Sunt unic într-o lume diversă'. Vorbește-ne despre ea, te rog!

Este o carte ghid. Este o carte dedicată copilului și părintelui copilului cu alergii. În prima parte am „îmbrăcat” fiecare alergie într-o poveste fără a îi spune copilului ca este diferit. Căci alergicul nu este diferit. Vorbim la fel? Gândim la fel? Arătam la fel? Nu! De ce nu trebuie să mâncăm la fel?
Iar partea a 2-a este un mesaj către părinții acestor copii, un mesaj prin care le spun că totul depinde de modul în care ne raportăm la această viață, cu un copil alergic. Există viață normală, poți călători, poți face orice dacă ai în minte ce nu trebuie să îți lipsească și ce trebuie să eviți.

Ani Crețu: „Legea persoanelor cu boli și afecțiuni alergice” este munca mea, urma pe care care o las prin trecerea pe această lume”

Ai făcut multe drumuri la Parlament și te-ai luptat pentru adoptarea unei legi… Despre ce este vorba și cine te-a ajutat în acest demers?

Multe drumuri… cam da, vreo 3 ani jumătate… a fost dorința mea lansată pe 14 mai 2017, când am organizat singură prima conferință dedicată acestei categorii medicale. „Nevoia de integrare a copilului cu alergii și intoleranțe” s-a numit. Când zic singură, chiar singură și fără taxă de intrare. Eu nu am ONG, asociație sau fundație și tot ce am făcut, am făcut din timpul și resursele mele sau cu ajutorul unor oameni care au rezonat la nevoia acestor copii.
„Legea persoanelor cu boli și afecțiuni alergice” este munca mea, urma pe care care o las prin trecerea pe această lume. La ea a rezonat o doamnă deputat inițial, apoi s-au alăturat foarte mulți, căci nu i-am lăsat să stea de-o parte.
SRAIC- ul (Societate română de alergologie și imunologie clinică) m-a sprijinit prin a oferi suportul medical iar mai apoi prin a lucra la elaborarea normelor de aplicare. Proces anevoios căci … deh, lucrurile făcute fără interes ajung să îi deranjeze pe unii care nu au făcut nimic niciodată pentru această categorie medicală uitată. Inclusiv în acest proces am fost prezentă, și era firesc să fie așa. Această lege a fost adoptată de Parlamentul României în unanimitate și fără nicio abținere.
După ce acest vis al meu s-a împlinit, s-au grăbit mulți să își facă asociații ale alergicilor… Mă întreb pentru ce, dacă mie nu mi-a trebuit pentru a munci 3 ani jumătate? Concluziile le trage fiecare pentru sine.

Ani Crețu: „Nu e ușor…”

Ești actriță și directoare la un teatru pentru copii. Cum reușești să te împarți între acestea? Dar între cariera ta și rolul de mamă?

Sunt director artistic al Teatrului Ion Creangă de 11 luni. Cum reușesc? Nu e ușor. Dar există o echipă bine coagulată acolo, unde facem ca lucrurile să meargă. Cum mă împart… renunțând total la timpul pentru mine, care oricum nu prea mai exista de ceva ani. Mă trezesc de luni până vineri la 5.30, să îi fac mâncare lui Adan pentru școală, întrucât el stă zilnic de la 8 la 16, căci așa este la step-by-step. Prânzul îl ia la școală, cu mâncare la termos de acasă.

Cine te ajută la creșterea copilului?
Ca să și zâmbim, me-myself-și Ani (zâmbește) și Marcel, dacă este cazul, nu se dă în lături. Suntem cu el după noi peste tot…

Cum a fost copilăria ta și unde ți-ai petrecut vacanțele?

Copilăria mea a fost cu de toate. Am crescut lângă București și vacanțele le-am petrecut fix acolo. Știu exact de câte ori am fost la munte : de 2 ori și de câte ori la mare: o dată.

Ani Crețu: „Primii bani i-am câștigat la…”

Ai jucat la Loto sau la alte jocuri de noroc?

Nu, și nici nu mă pasionează.

Cum ai câștigat primii bani și ce ai făcut cu ei?
Primii bani i-am câștigat la Teatrul National făcând figurație și corp ansamblu. Aveam aproape 16 ani și am plecat la mare.

Dacă ai fi, pentru o zi, președintele României, care ar fi primul lucru pe care l-ai face?

Aș demola din fundație așa-zisul sistem de educație și aș pune cei mai buni oameni ai țării să îl clădească, chiar dacă pentru un an copiii ar sta acasă. Noi nu avem educație.

Ani Crețu: „Dacă e devreme, de ce e prea devreme…”

Te-ai căsătorit religios după 14 ani și jumătate. De ce abia acum?

Dacă e devreme, de ce prea devreme, dacă e mai târziu, de ce așa târziu… cine să ne mai înțeleagă?!? Răspunsul este simplu: așa am simțit. În general, facem ceea ce simțim în viața privată. Trăim într-o lume în care se poartă, poate, șabloanele. Nu m-am încadrat niciodată în ele. Duc o viață cât de poate de simplă, că normalul nu mai știm ce este. În viața mea simplă lucrurile se fac așa cum simțim.

Suntem oricum prinși în caruselul vieții în afara casei, măcar acasă să facem ce simțim. Viața mea nu este nici instagramabilă și nici tiktok-ărabilă, dacă pot spune așa. În meseria de actor ai șansa să fii altcineva cu fiecare rol jucat. În viața de zi cu zi dacă îți pierzi autenticitatea, unicitatea nu mai rămâne decât o întrebare: cine ești tu cu adevărat?!?

Ani Crețu: „Albul l-am purtat la prima nuntă”

Și de ce ai făcut nunta în secret?

Dar nu a fost un secret. A fost un eveniment privat cu extrem de puțini oameni.
Cu ce ar fi contribuit la bucuria noastră să știe și alții?

De ce ai purtat o rochie portocalie și nu una albă?

Albul l-am purtat la prima nuntă. La aceasta nu era justificat. De ce portocalie? Pentru că îmi place culoarea asta și oricum nu mă încadrez în tipare ale majorității.

Ani Crețu: „Cred că m-a cucerit prin a fi el”

Cum te-a cucerit soțul tău? Ai fost greu de cucerit?

Cred că m-a cucerit prin a fi el. Și dacă am ceva al meu este faptul ca nu încerc să îmi transform apropiații în ce cred eu ca e bine sau trebuie. Ei sunt ei, chiar dacă anumite aspecte nu îmi convin. Până la urmă de asta ne atrag ceilalți, pentru că sunt diferiți de noi.
Păcatul în care picăm ulterior, este că încet-încet, îi transformăm pe cei de lângă noi în altceva, ca apoi să zicem: nu mai ești cel/ cea de la început. Dacă am fost greu de cucerit, aici trebuie să fie el întrebat.

Cum v-ați cunoscut?

Totul se leagă de motoare. Eram într-o plimbare cu motorul și a apărut și el.
Nu ne-am prea suferit când ne-am cunoscut. Suntem două pietre tari și știm asta. Când o ști și o recunoști, e mult mai simplu. În plus, nu am încercat niciodată să ne dovedim unul altuia nimic. Ne-am descoperit și acceptat cu de toate.