Amalia, ce a insemnat pentru tine luxul in diferitele etape ale vietii tale? De exemplu, atunci cand aveai 18 ani ce era „de lux pentru tine? Apoi la 25, la 30?
Cand aveam 18 ani, luxul insemna sa am o Dacia si bani sa ma duc la mare vara si de 1 mai. Aveam doua prietene – pe care le mai am si astazi, ele sunt my best friends – si impreuna ne intrebam daca o sa avem si noi vreodata o Dacia pentru toate trei. Si, in cele mai frumoase vise, sa avem o locuinta separata de parinti. La 25 deja eram cu Ilie si mi se schimbasera putin ideile despre lux. Visam la rochii Valentino si la genti Louis Vuitton. Acum, la 32, dupa ce mi-am potolit setea de „marci si dupa ce le-am avut pe fete, am inteles ca, de fapt, conteaza ce e in interiorul tau si ce poti face pentru familia ta si pentru altii. Asa ca luxul este sa stiu ca toti din jurul meu sunt fericiti si ca pot avea fiecare vacante frumoase si, la randul meu, sa pot calatori in locuri frumoase.
Ai devenit dependenta de lux? Poate „suferi cineva de dependenta de lux, ca de aceea de fumat, de exemplu?
Nu vreau sa fiu ipocrita si sa spun ca mi-e indiferent daca biletul meu de avion pana la NY e la business sau la economic. Conteaza confortul acum si ne bucuram de el de cate ori putem. Da, luxul da dependenta, cu siguranta, dar asta nu inseamna ca trebuie sa calci peste cadavre sau, mai rau, peste constiinta ta ca sa-l ai. Luxul obtinut in mod fortat nu satisface. Doar dupa ce muncesti pentru acei bani poti spune ca te simti bine cheltuindu-i, altfel, nu simti nicio satisfactie, ci vrei tot timpul mai mult fara a fi fericit vreodata.