Amfitrion Irina Marinescu

Atat timp cat a stat singura, pentru Irina Marinescu a avea casa si atelierul in acelasi loc era o sursa de creativitate si de stare experimentala. Insa, dupa ce a decis sa locuiasca impreuna cu iubitul ei, „locul de munca s-a mutat, iar casa a ramas casa.

Se pare ca unii oameni isi iubesc atat de mult jobul, incat biroul sau atelierul unde lucreaza devine cat ai zice „sunt un workaholic, propria lor casa. Sa nu credeti ca facem uz de metafore, comparatii si alte asemenea figuri stilistice, cand, de fapt, totul este exact ca o matematica elementara: intre locul de munca si domiciliul personal se instaleaza maiestuos un semn egal, iar cele doua ajung sa se confunde reciproc. Nu e cazul Irinei Marinescu, care, desi a transformat atelierul in ceea ce cu totii numim „acasa, reversul nu s-a mai produs. Casa a ramas casa, iar atelierul de creatie s-a mutat in alta parte. „|nainte sa existe atelierul, casa avea o patina foarte clara, avea aerul unei case vechi, dar cu atmosfera.Imi aduc aminte ca atunci cand am vazut-o prima data, inca mai exista mobilierul de bucatarie, de culoare verde fistic. O vreme am folosit eu sertarele uneia dintre piese ca obiecte de decor. Cand am inceput sa o renovam, in schimb, am luat-o de la temelie.

Am intrebat-o de ce a schimbat rolul atelierului si de ce nu si-a cautat o casa in alta parte. „La inceput am stat singura si mi-a placut foarte mult sa amestec lucrurile… atelier plus casa. Imi dadea o stare foarte buna si dezordinea din casa, care era si atelier, era o sursa de creativitate si de stare experimentala. Nici nu-mi trecea prin cap la momentul respectiv sa separ lucrurile. Ei, dar din momentul in care s-a hotarat sa se mute impreuna cu iubitul ei, Irina a trebuit sa decida soarta spatiului cu dubla destinatie: atelier sau home, sweet home? Balanta a defavorizat atelierul, care a trebuit sa fie mutat in alta parte, astfel ca apartamentul urma sa fie redecorat, iar designul interior regandit din temelii. Simplu, ar spune unii, mai ales ca Irina este familiarizata cu tot ceea ce tine de creatie si de imaginatie. Nimic mai fals. „Nu cred ca a contat neaparat vreuna din calitatile mele de designer in decorarea casei. Cred insa, in schimb, cu tarie, ca felul in care arata casa acum este un cumul de idei si reflecta personalitatea fiecaruia dintre noi. Sunt lucruri adunate din diverse locuri care ne-au inspirat sau ne-au placut pur si simplu. E ca un mic muzeu al amintirilor.

In casa cu atmosfera „cosy, acasa, bine, intim, dupa cum ne marturiseste chiar gazda, nu poti sa nu remarci tablourile. Sunt altfel, deosebite, iar majoritatea poarta semnatura lui Mircea Suciu. Acestea „au ceva aparte si vorbesc foarte bine fara cuvinte, nu sunt doar decorative. Desi Irinei ii plac picturile, ii este greu sa ajunga sa isi doreasca una anume, asta pentru ca prefera fotografiile, in special cele realizate de
Cornel Lazia. Si posterele sunt pe gustul tinerei creatoare de moda, cele adunate de prin vacante, cu semnificatii profunde pentru amandoi..