A trecut prin suficiente experiente intense incat sa poata afirma ca lucrurile frumoase in viata nu sunt obiectele materiale, ci experientele omenesti. Casa Monicai Tatoiu este, totusi, plina de comori: amintiri dragi din copilarie, povesti de viata, o familie iubitoare si patru pisici de rasa.
Ajung in cinci minute, mi-a spus la telefon protagonista sedintei noastre foto, in timp ce o asteptam in fata unei case vopsite in alb, cu doua etaje. Am avut timp, asadar, sa admir gradina verde si parcul de langa casa si sa-mi aduc aminte de primul meu produs de make-up, un anticearcan de la Oriflame, cu care imi acopeream semnele de oboseala in clasa a sasea.
Monica Tatoiu a fost intampinata cu drag de cele patru pisici ale sale, care se plimbau dupa bunul plac in livingul imens, spatiul public al casei, dupa cum il descrie proprietara. Aici au avut loc petreceri, interviuri, emisiuni de televiziune. Noi ne-am indreptat insa spre aripa recent amenajata de la etaj, cu mobila art-nouveau, tablouri si carti vechi. In timp ce blitul aparatului foto imortaliza obiectele pline de amintiri, doamna Tatoiu ne-a povestit in living despre provocarile sale ca General Manager, ca mama si ca femeie. Sunt 14 ani de cand conduce cu mana de fier compania de produse cosmetice Oriflame. „Dupa 7 ani, in general, e bine sa te retragi dintr-o multi-nationala. Eu am deja prea mult. E ca intr-o casnicie, creativitatea se diminueaza, nu mai exista sentimentul de noutate. Acum, pe fondul acestei crize, nimeni nu stie cum va arata lumea nici macar la finalul lui 2009. Eu, din luna septembrie a anului trecut, am sentimentul ca lucrez in alta companie.
Cum a reusit sa cladeasca o corporatie durabila? „Sunt foarte dura, nu pot spune ca sunt iubita. Sunt un conducator de moda veche, nu de tip anglo-saxon. Am responsabilitatea hranei zilnice a copiilor celor care lucreaza pentru mine. Privind-o, nu e greu sa-ti inchipui ca ani de randul a predat. „Toata viata am fost profesor. Este cea mai frumoasa meserie din lume, dupa cea de preot si cea de medic. Nu am plecat niciodata de la catedra, decat fizic. Doamna diriginta e la televizor in fiecare seara, nu altcineva. Probabil ca tot vocatia de profesor o indeamna sa se documenteze permanent, considerand ca atata vreme cat nu esti informat si educat, „democratia e o iluzie si esti un pion pe o masa de sah. Citeste zilnic toata presa, iar seara cauta informatii pe net, ora de culcare fiind de multe ori unu noaptea.
Cand au cumparat casa, in 1996, doamna Tatoiu si sotul sau, Victor, au preferat sa se documenteze pe cont propriu. „I-am facut singuri evaluarea, nu am apelat la nimeni. Aici nu era nimic, era o groapa de gunoi, strada era infundata. Sotul meu a stat doua zile in masina studiind zona, ascultand zgomotele, verificand cum cade lumina si a zis «Evrika!». In scurt timp, au ridicat o casa supersecurizata, pregatita pentru asalt aerian si pentru cutremure de 8,7 grade pe scara Richter. „Sotul meu a fost unul dintre bucurestenii care au stat doua saptamani la nebuni dupa cutremurul din 77. Daca Bucurestiul se va prabusi la un cutremur, casa asta se va scufunda, dar nu va pati nimic. Noi ne-am pregatit pentru criza, ne-a spus doamna Tatoiu razand. In plus, se pare ca, pe langa beneficiile clare ale unor asemenea masuri, nimic nu este suficient pentru un creier de inginer. „Nu am luat aceste masuri doar pentru protectie. Sotul meu e inginer, ii place sa construiasca, are 7-8 brevete de inventii. El a gandit sistemul de prindere la usi, semineul e facut de el, gradina la fel.