André Agassi – Doua decenii Agassante
André Agassi – Doua decenii Agassante
In 1986, André Agassi a intrat rascolitor in tenisul profesionist. Douazeci de ani mai tarziu, el s-a retras cu ovatii, lasand in urma un vraf de amintiri si o dilema: cum e mai corect sa spunem: Agassi a schimbat tenisul sau tenisul l-a schimbat pe Agassi?
Raspunsul e previzibil: Agassi a modelat tenisul exact in masura in care s-a lasat modelat de el. Aceasta influenta cu dublu sens a scos sportul din corsetul in care-l inghesuisera campionii performantei robotizate si l-a ajutat sa evite anchiloza. O privire in trecut ne ajuta sa ne lamurim. La primul meci ca jucator profesionist, acum douazeci de ani, in arena n-a aparut doar un sportiv, ci si o declaratie de protest. De pe teren privea in jur un adolescent neglijent, pletos, cu suvite vopsite dupa moda ultimului catalog, incercelat si strident. Tricoul pestrit, scos din sort, sosetele de culori diferite, aerul de razvratit nedomesticibil – toate erau semne ca tenisul se pregatea sa primeasca in randurile lui un histrion care intamplator stia sa tina racheta in mana. Publicul a ramas in captivitatea prejudecatilor si l-a taxat iute pe nou-venit. Soateti paiata asta de pe teren’ a fost refrenul care l-a petrecut pe Agassi in primii ani de profesionism.
Chiar si dupa doi ani de la debut, intr-un joc cu Jimmy Connors, un spectator a urlat furios: Jimbo, esti o legenda, curata-l pe martafoi!’ Indemnul a avut rostul lui, caci martafoiul s-a enervat si l-a rapus pe marele Connors cu aerul unui toreador care savureaza toate convulsiile prazii inainte de lovitura finala. Ei bine, picanteriile de soiul asta suna aproape ireal daca le raportezi la Agassi in varianta 2006. Frondeurul de ieri este modelul de astazi. Rebelul care a refuzat sa se prezinte la trei editii ale Wimbledonului, fiindca nu suporta sa se imbrace in alb, a devenit un om asezat, cumpanit si empatic. Nepasarea furtunoasa din anii 80 a facut loc unui imens potential de solidaritate fata de toate suferintele, alinabile sau nu. Acum douazeci de ani, in André Agassi frisona temerea oricarui tanar nedomolit: Doamne, ajuta-ma sa nu ajung respectabil’. In prezent, foarte rare sunt evenimentele caritabile la care numele lui sa nu fie pomenit printre donatorii generosi. Roata lumii se invarte si nici macar romanticii revoltati ai sportului n-o pot opri in loc.