Andra si Catalin Maruta - Happy Hour in 2 | Viva.ro

„Timpul nostru liber e asa de putin si, in consecinta, asa de pretios, incat intram uneori in panica, nu stim ce sa facem mai intai. Dar, de obicei, sfarsim prin a merge undeva cu prietenii.

Despre televiziune, muzica, stres si compromis

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

De ce boală a suferit Mircea Diaconu, de fapt. Fiica sa a spus adevărul: „A descoperit că are această boală necruțătoare acum un an și jumătate și s-a luptat în tăcere, plin de speranță, până în ultima clipă”

Catalin, ai deja 3 ani la Pro Tv, dar in 2009 am observat ca si tu, e drept, mai delicat, te-ai indreptat spre zona usor tabloida a vietii vedetelor. Ti se pare un compromis pentru audienta?
C: Voi numiti „zona tabloida tot ce nu e strict cultural, blajin, bombastic sau ipocrit. Nu am migrat catre zona tabloida in sensul speculatiilor si meschinariilor care survin cateodata in aria respectiva, eu doar am mai slabit un pic nodul cravatei, atat. M-am saturat sa vorbesc doar cu artisti care-si aduc ifosele cu ei. Si trec la atacuri incomode si obraznice atunci cand consider ca publicul merita sa stie mai mult despre ceea ce e in spatele sclipiciului. Iar daca asta aduce si audienta, cu atat mai bine.

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Petre Roman a explicat de ce Mioara Roman nu l-a lăsat să o ia pe Oana, fiica lor, la Revoluție: „Dacă vrei să te joci cu viața ta, e treaba ta! Dar eu...”

Andra, stiu ca pe langa concerte si albume, canti si la nunti. Ba, mai mult, canti si muzica populara. Sunt acestea compromisuri?
Compromisuri? Intrebarea in sine ma surprinde, ca sa fiu sincera, mai ales partea legata de muzica populara. De cand a ajuns folclorul un compromis?! Nici vorba. Iar faptul ca mai cant si la nunti tine de abordarea mea personala a relatiei cu publicul, imi face placere sa cunosc oameni si sa petrec o seara frumoasa cu ei, mai ales ca… cei care ma chea-ma isi doresc ca eu sa fiu acolo… iar de foarte multe ori am vazut mirese plangand de bucurie atunci cand interpretam o piesa de dragoste.

Catalin, ce se intampla, dupa parerea ta cu televiziunile, cu programele, cu vedetele? Cine mai face ei? Esti sclavul audientei? Te uiti dimi-neata pe cifre?
A ma uita peste cifre intra in fisa postului meu. Evident, as vrea sa fiu doar un personaj visator, spontan si desprins total de problema business-ului, dar televiziunea nu e un club unde intri, dansezi, consumi, te maimutaresti si pleci. Trebuie sa si gandesti in perspectiva, sa oferi ceva, sa contribui, sa cladesti. Uneori, e foarte istovitoare incercarea de a face sen-zatie cu invitatii tai, fara sa pici in circoteca si ridicol, toate astea trebuie gandite cu precizie moleculara. Eu incerc sa raman lucid si nu ma imbat cu succesul prezentului. Eu si echipa mea incercam sa mentinem un echilibru in emisiune si sa gandim in permanenta pasul urmator, trebuie sa avem grija de ceea ce vine, de prognozele media, de cum se rasucesc vremurile si toanele. Cat despre cine mai face audienta, nu putem vorbi de audienta „indiferent de context. Contextul poate fi o eclipsa de soare, iar la acel moment, lumea e gramada pe strazi, cu ochelari negri de plastic pe nas, iar eu fac cea mai mare audienta daca aduc in emisiune probabil un extraterestru si familia lui. Eu am promovat aproape agresiv lucrurile autentice, asta e valoarea care ma defineste, nu suport butaforia ieftina si carcasele moi, proaste. Stii ca n-am rabdare cu ipocritii.

Cat muncesti pe zi?
Intr-un fel sau altul, muncesc toata ziua. De la prima ora suna telefoanele, timp de ore intregi eu si echipa mea de la „Happy Hour punem la punct detalii, palpitam cand invitatii dispar sau fac mofturi, ne revenim cand apar si se poate discuta cu ei, apoi sunt contracte, intalniri cu sponsori, sedinte de sumar, du-pa-amiaza e emisiunea, punctul culminant… Multi isi imagineaza, probabil, ca munca mea se reduce la dialogurile in direct de la „Happy Hour. Nici n-aveti idee cu cate raguseli si fire de par alb cotizez eu, zilnic, la bunul mers al lucrurilor.

Te indispun povestile triste din viata invitatilor tai? Ai tendinta sa-i judeci?
Nu ma indispun pe mine personal povestile lor propriu-zis, dar imi dau subiect de gandire. Oricat ai fi de lucid si cu sange rece, tot nu te poti detasa de tot, fiindca te pui, instinctiv, in locul lor. Si cauti sa afli de la tine insuti cum ai fi reactionat intr-o situatie similara. Daca sunt nervos, am tendinta sa judec o replica sau un comportament, dar cand imi trece, incep sa filtrez si sa acord circumstante atenuante.

Dupa toate aceste povesti, te-ai transformat intr-un mizantrop?
Daca si eu sunt mizantrop, atunci ce sa mai zic de altii, care-si manifesta imbufnarile cu fiecare ocazie si urasc totul in jur, incepand cu oamenii si terminand cu propria soarta?! Eu sunt genul jovial, iar daca uneori devin drastic sau chiar dur cu anumite vedete, n-o fac din antipatie pentru categoria in sine, ci pentru situatia creata. Vedetele din Romania constituie o grupare periculos de pestrita, in ziua de azi, cand o voce geniala poate sa fie inca anonima, pe cata vreme un fandosit care traieste din playback si-si insala iubita sta tolanit numai pe prima pagina a revistelor, pe toate tarabele.