Andreea Banica si Sofia - Primul pictorial cu Sofia | Viva.ro

Andreea, Lucian si Sofia vor locui in aceasta vara la Eforie. Dar vacanta va fi doar pentru micuta Sofia, pentru ca Andreea are concerte intregul sezon.

Si cu toate astea ai facut operatia de cezariana…
Da, pentru ca nu mai rezistam. Mi-era frica, am avut candva un episod dureros in viata mea si de atunci nu mai suport durerea, iar doctorul ce sa faca? Mi-a facut cezariana. Ce si-o fi spus? Asta e nebuna, e clar ca nu va suporta. Si avea dreptate, ca doar sunt atatea femei care au nascut pe marginea drumului sau in padure sau in conditii grele, dar ce sa fac? Eu una nu mai puteam. M-au anesteziat, am simtit cum imi amortesc picioarele si apoi corpul pana la talie si mi-a aparut zambetul pe buze. Eram fericita, radeam cu toata gura, asa cum ma stiti…

Si cum a fost cand ai adus-o acasa pe Maria Sofia? Apropo, cum ii spuneti?
Pe cerificatul de nastere scrie Maria Sofia Mitrea Banica…

RECOMANDAREA NOASTRĂ:

Cine este Cristela Georgescu, soția lui Călin Georgescu. Este expert în nutriție, a lansat mai multe cărți și are doi copii cu politicianul

Multe nume…
Da, asa e in familia asta a noastra. (rade) Dar ii spunem Sofia. Maria a fost numele mamei mele, in familia mea, fiind multe Marii. Si am vrut sa poarte un nume sfant, s-o sarbatoresc mereu, pen-tru ca eu, de pilda, sunt mai sarbatorita de ziua numelui meu, decat la aniversare. De Sf. Andrei ma suna toata lumea, ma felicita, e foarte frumos.

Deci, cum a fost cand ai adus-o acasa?
Mi-a fost foarte frica. In spital am mai stat o zi in plus numai ca sa plec mai linistita. Si tot nelinistita am plecat… Pe drum eram preocupata sa stea copilul bine, sa nu fie prea mult aer conditionat in masina. Apoi am ajuns acasa si m-a cuprins o tristete… Nu stiam ce avea sa mi se intample de acum incolo, nu stiam daca voi fi pregatita sa cresc un copil… Toata lumea ma vedea ca sunt deprimata, iar eu nu intelegeam de ce sunt asa. Cand am venit acasa, erau prietenii la noi, nasii, vecinii. M-au intampinat cu sampanie, iar eu ma intrebam tot timpul: si acum, eu ce o sa ma fac? Ce trebuie sa fac? Incet, incet, insa, am inceput sa ma descurc, mi-au trecut starile de indoiala si m-am mai relaxat, dar a durat vreo doua saptamani… Primele nopti au fost cumplite. Nu puteam sa dorm. Eram in alerta la fiecare scancet al copilului. (Nici acum nu pot…) Soacra mea mi-a spus sa ma duc in camera mea, sa-mi pun dopurile in urechi si sa dorm, pentru ca altfel nu voi mai fi in stare de nimic. Si asa am facut, mai cu seama ca si Lucian a insistat. Lucian este un barbat extraordinar. Nu este egoist, asa cum sunt multi barbati. Ma iubeste si face totul pentru mine: eu sa dorm, eu sa fiu bine, eu sa nu ma stresez…. Si tin minte, sa stii, prima noapte dormita de la cap la coada. A doua zi am fost alt om. Asa mi-am revenit.