Anna Lesko – Greu de imblanzit
Anna Lesko – Greu de imblanzit
Am concerte toata vara si trebuie sa spun ca acest lucru se datoreaza impresarului meu, Radu Groza. Rezultatul este ca, publicul vazandu-ma mai des, a inceput sa ma cunoasca si sa imi fie mai apropiat' – spune Anna.
Ce te face sa fii atat de calculata? Nu te lasi dusa de intamplare?
Ba ma mai las, cum sa nu… dar nu atat de departe incat sa ma pierd pe mine sau pe cel de langa mine. Vezi? Si aici este o masura in lucruri. Lucrurile pot fi luate sub control si fara sa lezezi sau sa subestimezi pe cel de langa tine. Este o combinatie periculoasa, dar importanta.
Iti cam place pericolul…
Da, imi place pentru ca ma ajuta sa cresc in ochii mei. Am nevoie de respect fata de mine si trebuie sa ma impac cu trecerea timpului. Poate ca vine din perfectiunea cu care fac lucrurile (obositoare, recunosc) dar rar mi se intampla sa-mi pot reprosa ceva, tocmai din acest motiv. Sunt ca un burete care absoarbe cam tot si… retine ce are nevoie. Tin cont de parerea tuturor celor cu care vin in contact si invat de la toti cate ceva, acel ceva care-mi trebuie mie. Imi place sa dau impresia tuturor ca sunt numai ochi si urechi, dar eu, in final, fac ce-mi convine si ce stiu eu ca e potrivit cu situatia in care sunt.
Suna cam egoist…
Cu trecerea timpului mi-am dat seama ca ar fi bine sa fiu ceva mai egoista, dar respect oamenii care afiseaza un soi de egoism. Are si o parte fascinanta acest egoism si trebuie sa ai talent ca sa-l poti exploata. Nu vorbim cred de un egoismul ieftin. Acela este dezgustator.
Esti posesiva?
Toate suntem un pic asa, dar nu tin neaparat la asta. Tin insa la respectul pe care-l pot avea de la un barbat, macar atunci cand e cu mine, la masa sau in momentele pe care le petrecem impreuna, undeva. Nu-mi place sa-l fac sa se simta incorsetat, ba imi place ideea sa stie ca oricand poate lua hotararea de a face ce vrea, pentru ca libertatea asta are o doza de risc asumata.