Dondoe, unde-i blingul?

De ce am mancat cu cea mai cunoscuta manechina din Romania si-acum ma simt mai bine imbracat ca inainte.

Taiati-mi mana pe care a strans-o si puneti-o la gheata, pentru generatiile viitoare! Smulgeti-mi ochii si lasati-i in formol, sa conserve ultima imagine lasata de ea pe retina! Trimiteti bodyguarzi sa ridice scrumiera in care a lasat chistoacele si nici sa nu-mi spuneti in ce seif o duc, e mai sigur asa! Pozele sa fie prelucrate intr-un subsol, intr-o noapte cu luna, sa nu vada nimeni nimic, ar putea orbi! Iar vorbele astea tipariti-le cu cerneala aurita, pe foaie de cer albastru, ca ochii ei…!

Pardon, sunt verzi. Nu seamana mult cu cea din Vogue, de pe coperta. Iar cuvintele de mai sus le-am scris inainte chiar s-o vad. Recunosc: am plecat ingrozit la intalnire, dupa o dimineata petrecuta in sifonier, disperat ca un pescar care stie ca pentru ziua asta la rechini nu are decat un carlig mic, de crap chinezesc si-o cutie cu rame adormite de plictiseala. Cum sa nu rada de gustul meu, cand ea, daca are chef, da cu cheia pe masina lui Lagerfeld si isi sufla nasul in batista de la butoniera lui Jimmy Choo (OK, presupunand ca exista un Jimmy Choo, nu doar pantofii lui, dati si voi un Google!). Cum sa fac sa nu ma simt scund, prost imbracat si, in general, covarsit de cea care vorbeste cu Dumnezeul Modei si el ii zice, la ureche, fara sa auzim si noi, de ce se poarta anul asta verdele ala folosit, la mine in cartier, mai ales la garduri?
Evident, n-am putut face nimic cu tinuta. Blugi de la Guess, aia buni, tricou Gap si, piesa de rezistenta, o camasa tot Gap in valoare totala de 50 de dolari, fara reducere, adica de sezonul asta, asa mi-a zis vanzatoarea! Cu ele m-am prezentat pregatit de executie, convins c-o sa petrec acele doua ore penibile pe care fiecare baiat le cunoaste, cand incerci sa convingi o fata ca esti destept si-ai suflet mare, desi amandoi stiti foarte bine ca problema e ca nu ai masina si casa.

Ei bine, stereotipul Dondoe de pe catwalk nu s-a potrivit cu Dondoe la o tigara (fumeaza mult). Ma asteptam s-o vad intr-o rochie taiata mai absurd ca banda lui Mobius, de un designer putin mai sanatos la cap ca Funar. Cand colo, a venit in blugi si-o camasa gen ie, fara urme de etichete de pret oneroase. Ma asteptam sa vad cel putin trei inele pe fiecare deget, fiecare amintire de la un prieten celebru si gay cu nume pe care incerc sa le pronunt, cu greu, la stiri. Ma asteptam sa-i gasesc la gat, aproape s-o sufoce, cel mai mare diamant de la sud de Snagov (unde, se odihneste, cum stie orice bun telespectator roman, Diamantul Mihaelei Radulescu). Ma asteptam la coliere de perle de uscat mutante, coafura cu oxigen lichid, parfum din colectia privata a ultimului tar al Rusiei si unghii de acril martian. Cand colo, Dondoe n-avea decat un inel cu un cap de mort de email, care parea pierdut de un pustan, in avionul de Bucuresti. Venita din Tara Fitelor, Dondoe n-avea niciuna.